11 întâmplări din viața lui George Topârceanu (scrise de Alex Tocilescu)
https://www.ziarulmetropolis.ro/11-intamplari-din-viata-lui-george-toparceanu-scrise-de-alex-tocilescu/

Tocmai ce s-a încheiat a şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) de la Iaşi. În acest an s-au lansat biografiile romanţate a unsprezece scriitori clasici, scrise de unsprezece autori contemporani*.

Un articol de Andrei Crăciun|8 Octombrie 2018

Pentru a ilustra seria am ales unsprezece fragmente din viața lui George Topârceanu, imaginate de Alex Tocilescu, marele nostru scriitor, poet, dramaturg, muzician și copywriter.

1. În care George Topârceanu se naște, este foarte urât și tatăl său, cojocar fiind, vrea să îi facă un cojoc

– Numa să nu semene cu mine, zise Ion, care într-adevăr era un bărbat destul de urât.
Apoi se ridică și se duse în camera sa de lucru. Era cojocar; vreo patru cojoace, trei aproape terminate, unul abia început, atârnau care pe unde apucase.
-Ce faci, strigă Paraschiva din camera alăturată.
-Păi să-i fac un cojoc lu’ ăsta micu’ zise Ion măsurând cu privirea o bucată de piele de oaie. Să nu-i fie frig!
-Cum să-i faci cojoc, omule?, țipă Paraschiva enervată.
-Păi, ce să-i fac, un scutec?!, se apără Ion.
Paraschiva pufni nervoasă. Ion lăsă pielea de oaie deoparte și se întoarse la ea.
-Tot omul trebuie să aibă un cojoc, explică el.
-Da’ ăsta-i un prunc, nu-i încă om, zise Paraschiva. Unde ai văzut tu copil de-o zi cu cojoc? Uneori mă-ntreb ce-i în capul tău, măi Ioane!

2. În care este descrisă o fotografie inexistentă în care Topârceanu poartă pantofi cu toc și arată bine în uniformă militară

Iată și al cincilea instantaneu; în acesta, făcut în vara lui 1907, Topârceanu arată mai bine ca niciodată – poate din cauză că uniforma de ofițer pe care o poartă, spălată, călcată, apretată, îi vine perfect. Sau poate din cauza cizmelor cu toc, care-l facă să pară mai înalt (
n.r. – Topârceanu măsura doar 1.62 metri)

3. În care Topârceanu ni se dezvăluie ca un funcționar

În a șasea poză, Topârceanu poartă un costum urât, de unde deducem că e funcționar. Chiar asta și e; după cum confirmă documentele vremii: e copist la Casa Bisericii. Suntem în aprilie 1909, începe o primăvară de pomină, Topârceanu își sparge salariul prin localurile de la Șosea, unde cântă până hăt după miezul nopții cu prietenii (mulți dintre ei niște scriitorași obscuri). Din poză nu se prea vede, dar Topârceanu e în acele zile un om de lume, vesel, plin de haz, care le face zilnic să râdă pe domnișoarele bătrâne cu care împarte biroul.

4. În care Topârceanu ia un tren (trenul vieții sale) către Iași

În 1911, Iașul se afla la aceeași distanță de București ca în zilele noastre, iar trenurile străbăteau distanța respectivă cam în același timp, adică un număr uriaș de ore. De aceea, la câteva minute după ce vocea unei cuconițe drăguțe șușoti în stația de amplificare a gării din Iași ‘Trenul accelerat de la București va sosi în stație la linia 1’, Topârceanu coborî din trenul cu pricina sleit de puteri, somonoros și chinuit de o durere de cap.

5. În care Topârceanu află că va deveni tată

Topârceanu rămase pentru câteva secunde mut. Nu se gândise niciodată la posibilitatea de a avea un copil Pur și simplu nu-i trecuse prin cap cum ar fi asta, nu se imaginase niciodată ținând un bebeluș în brațe. Nici acum, după anunțul Victoriei, nu se imagina. Un copil nu avea loc nicăieri în viața lui de poet, în camerele închiriate de la vreo babă de treabă, în redacția lui de bărboși, la Corso sau la Jockey Club, unde pălăvrăgea la bere cu prietenii. În niciunul dintre aceste locuri nu avea ce să caute sau cum să ajungă un copil.

6. În care Topârceanu începe un amantlâc cu Otilia Cazimir

Topârceanu nu râse. Și el era îndrăgostit de ea. Era căsătorit și era tată, dar asta nu însemna mare lucru pentru el. Și oricum nu era ca și cum ăsta ar fi fost un secret.
– Situația mea… zise el totuși, mai curând din politețe decât din convingere, dar nu apucă să continue, pentru că Alexandrina (n.r. – numele adevărat al Otiliei) îi puse mâna pe gură.
– O cunosc, spuse ea.
Iar apoi îl sărută.

7. În care Topârceanu cunoaște războiul cu bulgarii (la care cade prizonier)

Războiul nu e pentru poeți. Bine, de fapt nu e pentru nimeni altcineva, adică nu s-ar putea spune că războiul e pentru bucătari, geologi, somelieri, viticultori sau pantomimi. Dar cum Topârceanu era poet, din punctul lui de vedere războiul nu era pentru poeți. Cam asta gândea, probabil, stând sub o ploaie de gloanțe și obuze care nimiceau armata română lângă micul oraș bulgăresc Turtucaia în seara zilei de 24 august 1916.

8. În care prizonierul Topârceanu decide să devină mecanic de locomotivă

Desigur ca să devii mecanic de locomotivă în timpul războiului trebuie să fi fost mecanic de locomotivă și înaintea lui. Sau să minți că ai fost, ceea ce făcuse Topârceanu. Astfel, se trezi mergând cu bulgarul Dimiter către gara din care trebuia să plece către Sofia, unde poetul trimisese știre că s-ar fi priceput să conducă o locomotivă. Călătoria avea să fie memorabilă pentru că pe parcursul ei jefuiră un macedon, se îmbătaseră îngrozitor cu rachiul furat de la el și trăiră o scurtă aventură amoroasă cu două grecoaice focoase.

9. În care Topârceanu nu își curmă viața cu o armă de foc

Dacă starea sufletească a poetului rămase încă o vreme deplorabilă, iar starea sa materială nu era cu mult mai bună, măcar trebuie apreciat faptul că psihic era destul de ok. Adică suficient încât să nu-și curme viața cu una dintre multele arme de foc care alcătuiau colecția sa, arme pe care le descărca frecvent, spre plăcerea amicilor săi, în cadrul unor probe de măiestrie care constau îndeosebi din a îi pune lui Didi (n.r. – Otiliei Cazimir) un măr pe cap și a îl spulbera apoi cu o pușcă de calibrul 6mm.

10. În care Topârceanu moare

-Fereastra, murmură Topârceanu.
Didi se uită la fereastra deschisă. Topârceanu se uită la Didi cum se uită la fereastra deschisă. Liliacul din fața ei părea că se uită prin geam la ei.
-Te rog, închide fereastra, zise Topârceanu, că nu pot muri din cauza miresmei de liliac.
Și Didi se ridică și închise fereastra.

11. În care ultimul martor al morții lui Topârceanu dispare și el

Iar peste câțiva ani, și liliacul de afară, ultimul martor al morții poetului, avea să fie tăiat. Pentru că în cameră era nevoie de lumină, nu de parfum, după cum avea să-i explice unui vecin noul proprietar al casei.

*Cele unsprezece cărți sunt: Povestea Otiliei Cazimir – Simona Antonescu; Povestea lui Vasile Pogor – Mihai Buzea; Povestea lui Nicolae Gane – Iulian Ciocan; Povestea lui Mihai Codreanu – Dan Coman; Povestea lui Ion Creangă – Andrei Crăciun; Povestea lui Dosoftei – Cristian Fulaș; Povestea lui Mihail Sadoveanu – Tudor Ganea; Povestea lui Vasile Alecsandri – Adela Greceanu; Povestea lui Mihai Eminescu – Florina Ilis; Povestea lui Costache Negruzzi – Bogdan Răileanu; Povestea lui George Topârceanu – Alex Tocilescu. Cei unsprezece clasici au muzee în Iași, oraș care le-a marcat existența. Cărțile au apărut sub egida Editurii Muzeelor Literare (Iași) în colecția Scriitori de poveste și pot fi comandate online, la adresa edituramnlriasi@yahoo.com.

În a șasea poză, Topârceanu poartă un costum urât, de unde deducem că e funcționar. Chiar asta și e; după cum confirmă documentele vremii: e copist la Casa Bisericii. Suntem în aprilie 1909, începe o primăvară de pomină, Topârceanu își sparge salariul prin localurile de la Șosea, unde cântă până hăt după miezul nopții cu prietenii (mulți dintre ei niște scriitorași obscuri).

Foto: FILIT / Andrei Crăciun, Alex Tocilescu și Vlad Tăușance vorbind descre colecția Scriitori de poveste, la FILIT 2018.



21
/09
/15

În una dintre vânătorile mele prin anticariatele orașului am achiziționat o carte pe care o aveam în vizor de mai mult timp: Raport către El Greco. Bucuria viitoarei lecturi mi-a fost umbrită imediat după ce am deschis cartea.

20
/09
/15

Miercuri, 23 septembrie 2015, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld, Regina Elisabeta nr.38), Editura Humanitas iubitorii de literatură sunt invitaţi la lansarea volumului ”Să nu plângi” de Lydie Salvayre, roman câştigător al Premiului Goncourt în 2014, una dintre cele mai aşteptate cărţi ale acestei toamne la Humanitas Fiction.

18
/09
/15

Și în această toamnă, Timișoara deschide porțile literaturii la cea de a IV-a ediție a festivalului internațional de literatură. Evenimentul, plănuit să aibă loc în perioada 21-23 octombrie în Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timișoara, va prilejui iubitorilor de literatură întâlnirea cu nume importante ale literaturii europene de astăzi.

18
/09
/15

Scriitorul Cristian Teodorescu a particpat, zilele acestea, la un turneu de lansări organizat cu prilejul recentei apariţii în limba polonă a romanului Medgidia, oraşul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012), publicat la editurile Amaltea/ATUT, în traducerea Radosławei Janowska-Lascar.

17
/09
/15

Am avut privilegiul să citesc noul volum al lui Florin Piersic jr, “opere cumplite (volumul 2)”, în manuscris. Cartea, publicată la editura Humanitas, este de ieri în librării. Las mai jos o cronică onestă, deși sentimentală.

15
/09
/15

Asociația Curtea Veche organizează NARATIV - festivalul de lectură pentru copii, proiect cultural finanțat de ARCUB în cadrul programului cultural “Ești București”. Evenimentul va avea loc la Librăria Cărturești Verona în perioada 21-27 septembrie și va cuprinde o serie de activități gratuite susținute de pedagogi non-formali, artiști, specialiști în educație și psihologia copilului.

14
/09
/15

Pe vremea lui Ludovic al XIII-lea, Versailles era doar un modest pavilion de vînătoare. Ludovic al XIV-lea îl transformă într-un centru al puterii, dar şi într-un loc al plăcerii, dorinţei şi desfrîului. Grădinile noului castel, parcurile cu fîntîni, apartamentele legate între ele, totul părea menit să adăpostească aventurile Regelui Soare cu nenumăratele-i amante.

14
/09
/15

INTERVIU Oana Boca Stănescu a fost unul dintre cei 11 manageri culturali (singura din Europa) selectați să participe la ediția din acest an a Festivalului de la Edinburgh, în cadrul „Momentum”, Programul Delegaților Internaționali din cadrul Festivalurilor din Edinburgh.

14
/09
/15

Marţi, 15 septembrie, ora 19.00, iubitorii de literatură sunt invitaţi la Librăria Humanitas de la Cişmigiu pentru o întâlnire cu Irina Margareta Nistor, Ioana Bâldea Constantinescu, Iuliana Alexa şi Laura Câlţea despre romanul Ora de aur al scriitoarei americane Ann Leary. O carte devenită bestseller New York Times la scurt timp după apariţie, nominalizată la IMPAC Dublin Literary Award şi aflată în curs de ecranizare cu Meryl Streep şi Robert De Niro în rolurile principale. Dezbaterea va fi moderată de Denisa Comănescu, director general Editura Humanitas Fiction.

12
/09
/15

Au mai rămas doar două zile până la deschiderea noului an școlar. Târgul GAUDEAMUS Carte Școlară, ajuns în acest an la ediția cu numărul 13, se va desfășura în perioada 16 – 27 septembrie și va fi găzduit în premieră de Parcul Cișmigiu – intrarea din Bulevardul Regina Elisabeta, în vecinătatea Colegiului Național Gheorghe Lazăr.

10
/09
/15

Toamna 2015 la Editura Cartea Românească este anotimpul ieşirii din arhive. Trei studii de mare amploare vor continua proiectul editorial „Rescrierea Istoriei literaturii române”, dedicat cartografierii zonelor albe sau gri ale vieţii literare româneşti.

Page 51 of 90« First...102030...4950515253...607080...Last »