12 ani de sclavie. Stăpâni devianţi şi sclavi neputincioşi
https://www.ziarulmetropolis.ro/12-ani-de-sclavie-stapani-devianti-si-sclavi-neputinciosi/

CRONICĂ DE FILM „12 ani de sclavie“, al treilea lungmetraj regizat de britanicul Steve McQueen, este relatarea naturalistă şi lipsită de sentimentalism a aventurilor de la mijlocul secolului al XIX-lea american ale unui muzician de culoare ajuns, din om liber, sclav.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 decembrie 2013

CRONICA DE FILM „12 ani de sclavie“, al treilea lungmetraj regizat de britanicul Steve McQueen, este relatarea naturalistă şi lipsită de sentimentalism a aventurilor de la mijlocul secolului al XIX-lea american ale unui muzician de culoare ajuns, din om liber, sclav.

Cu „12 ani de sclavie” („12 Years a Slave”), al treilea său lungmetraj, regizorul Steve McQueen se instalează confortabil în mainstream-ul cinematografiei americane, căruia îi infuzează însă o doză salutară de prospeţime.

Ar putea părea straniu că un cineast european, fie el britanic şi de culoare, abordează un subiect atât de specific istoriei SUA ca sclavia (scenariul, bazat pe autobiografia personajului real Solomon Northup, este semnat exclusiv de John Ridley, „12 ani de sclavie” fiind primul film la a cărui scriere nu a contribuit şi McQueen).

Numai că noul lungmetraj este doar în subsidiar despre sclavie. Filmul continuă, de fapt, căutările cineastului, preocupat de fizicalitate, de felul în care corpul devine un câmp de confruntare politică sau cu propriile slăbiciuni, de portretistică, de întrebări în loc de răspunsuri.

Bazat de asemenea pe o poveste reală, „Hunger” (2008) trata subiectul luptei pentru independeţă a naţionaliştilor irlandezi avându-l ca lider pe Bobby Sands. Ajuns în închisoare, el s-a folosit de greva foamei pentru a-şi susţine revendicările.

În „Shame” (2011), lupta nu mai era una politică, ci intimă: dependenţa unui bărbat de sex, inspirată de asemenea din câteva cazuri adevărate bine documentate.

Cele trei filme mai au doi numitori comuni. Unul este prezenţa actorului Michael Fassbender. În „Hunger”, filmul care l-a făcut cu adevărat cunoscut, şi în „Shame” deţinea rolul central, în timp ce în „12 ani de sclavie” are o memorabilă partitură secundară de contre-emploi.

O altă constantă este cooperarea cu unul din cei mai talentaţi directori de imagine, Sean Bobbitt, care testează în toate cele trei filme diverse accente ale esteticii naturaliste.

12 ani de sclavie

Chiwetel Ejiofor şi Brad Pitt, într-o scenă din filmul „12 ani de sclavie“

Povestea muzicianului de culoare ajuns, la mijlocul secolului al 19-lea, dintr-un om liber din statul New York într-un sclav trecut de la un proprietar la altul în Sud este tratată de Steve McQueen cât mai puţin eroic şi cât mai puţin sentimental (pentru perimetrul mainstream în care este circumscrisă).

Riscul unei glorificări a căutării libertăţii era mare, mai ales că protagonistul, Solomon Northup, interpretat nuanţat de bine alesul Chiwetel Ejiofor, este cel prin ai cărui ochi este redată aproape întreaga aventură.

În „12 ani de sclavie”, la fel ca în „Hunger” şi „Shame”, Steve McQueen nu edulcorează realitatea pe care o reconstituie, ci insistă, fără a cădea în mizerabilism, asupra chinurilor şi umilinţelor lui Solomon Northup. Asupra slăbiciunilor morale (biciuirea unei colege de suferinţă) şi răbufnirilor de demnitate (bătaia pe care i-o administrează unui stăpân).

Pentru un plus de autenticitate şi pentru a nu permite spectatorului să se instaleze într-o zonă confortabilă, camera redă minute în şir supliciile la care este supus protagonistul, cum este şi momentul în care acesta, după ce a fost târât prin noroi, atârnă de o un copac cu o funie de gât, sprijinindu-se doar pe vârfurile picioarelor.

Atât sclavii, dar mai ales stăpânii sunt prezentaţi critic. Majoritatea sclavilor sunt temători, nu au conştiinţa libertăţii şi nu par să-şi dorească să iasă din situaţia în care se află, unii fiind dispuşi chiar la compromisuri doar pentru a-şi salva viaţa sau pentru o existenţă mai bună.

Numai că Steve McQueen nu judecă, fiind mai curând interesat de nuanţele unei realităţi istorice complexe (chiar dacă nu lipseşte meteahna privirii atotştiutoare din prezent aruncată asupra trecutului, vizibilă în mai multe replici şi în special în personajul lui Brad Pitt, starul fiind şi unul dintre producători).

Există însă o vizibilă tentă caricatural-satirică în felul în care sunt înfăţişaţi majoritatea albilor din Sud: de la negustorii de oameni, din care se remarcă cinicul întruchipat de Paul Giamatti, la proprietarii de sclavi interpretaţi, printre alţii, de Benedict Cumberbatch, Paul Dano, Sarah Paulson şi, mai ales, Michael Fassbender.

Latifundiarul cu barbă roşcată şi alură de pastor jucat de Fassbender pare a găsi în postura de pretinsă superioritate asupra servitorilor o plăcere care dezvăluie pe alocuri un sadism cu scânteieri fals mistice şi erotice, o bolnăviciune care, extrapolată, ar încerca să explice parţial flagelul sclaviei.

„12 ani de sclavie” nu este un film despre adaptarea omului-sclav la libertate, ci despre cum face faţă un om-liber posturii de sclav, decăderii la stadiul în care se activează instinctele supravieţuirii, iar noţiunile din sfera moralităţii îşi pierd contururile clare. Ideea este regăsibilă şi în cazul victimelor totalitarismelor de mai târziu şi transcende tematica la primă mână a filmului, trimiţând într-o zonă a marilor concepte exprimate remarcabil cinematografic.

Filmul lui Steve McQueen va intra de la 3 ianuarie în cinematografele româneşti, fiind distribuit de MediaPro Distribution.

INFO

12 ani de sclavie (12 Years a Slave, SUA, 2013)

Regia: Steve McQueen

Cu: Chiwetel Ejiofor, Brad Pitt, Michael Fassbender

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din „12 ani de sclavie“ – capturi film

27
/02
/24

Scriitorul francez Édouard Louis, autor al cărții „Cine l-a ucis pe tata?”, a fost spectator al producției cu același nume, pusă în scenă de Andrei Măjeri la Teatrul Metropolis, în seara de vineri, 23 februarie 2024. În urma vizionării, publicul și oamenii de teatru prezenți în sală s-au bucurat de o conferință cu acesta, moderată de Mihaela Michailov, autoarea dramatizării.

27
/02
/24

Prima zi a primăverii aduce pe scena Sălii Radio un mărțișor muzical ! Vineri, 1 martie 2024 (de la 19.00), ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO va interpreta Simfonia nr. 1 - Simfonia primăverii, semnată de ROBERT SCHUMANN, un tablou muzical al anotimpului revenirii la viață.

27
/02
/24

Admiratorii lui Nicolae Corjos vor putea vedea sau revedea la Cinemaraton pe 27 februarie filmele Ora zero, Pădurea nebună, Un studio în căutarea unei vedete, Declaraţie de dragoste, Liceenii, Extemporal la dirigenţie, Liceenii Rock’n Roll, Alo aterizează străbunica, documentarul Sergiu Celibidache.

27
/02
/24

Luna martie vine mereu cu provocarea de a găsi mărțișorul perfect și cadoul ideal pentru femeile din viața noastră. Pe lângă flori și darurile – simbol, Vanner Collective propune și cadoul – experiență, cu un program de cinci mărțișoare teatrale cu cinci perspective feminine, care vor putea fi văzute între 3 și 17 martie, în diferite spații din București: „Cassandra”, „Tot ce e minunat în lume”, „Komorebi. Lumina care se filtrează printre copaci”, „Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons.” și „Lungs”.

27
/02
/24

SkyShowtime a confirmat astăzi că Ted va fi disponibil pentru vizionare în toate piețele în care serviciul este disponibil, începând din 22 februarie. Primele patru episoade vor fi disponibile pentru vizionare în exclusivitate pe SkyShowtime din 22 februarie, urmând ca celelalte episoade să fie disponibile din 11 aprilie.

27
/02
/24

Turneul SoNoRo Conac ajunge în 2024 la ediția a XII-a, intitulată „L’heure bleue” – un titlu inspirat de acel interval de timp în care finalul de zi se pregătește să facă loc înserării, apoi nopții. „Ora albastră” va fi – din perspectiva SoNoRo – un spațiu de visare și un răstimp în care muzica se materializează, trece dincolo de contururi și prinde viață în mod desăvârșit, în unele dintre cele mai frumoase edificii din țara noastră.

27
/02
/24

Între 6 și 7 aprilie va avea loc Digital Nomad Summit, conferința dedicată celor care vor să lucreze și să trăiască oriunde în lume. Timp de două zile, 12 speakeri locali și internaționali vor oferi inspirație, povești și instrumente valabile pentru cei care vor să-și schimbe locuința și să lucreze din Asia sau Europa.