„Insuficienţa lui respiratorie se agravase…. Aşa scriau ziarele în primele zile ale toamnei lui ’98. (…) Și-a încheiat socotelile de tânăr şi tânăr a rămas, asemeni mamei, care plecase la fel de tânără, pe vremea studenţiei lui. (…) Anul 1998 a adus multă tristeţe în lumea teatrului. Plecase Dumitru Furdui în aprilie, apoi în august, Coca Andronescu, iar în toamnă, doi dintre colegii de la Teatrul Mic, Leopoldina Bălănuţă şi Ion Marinescu.”, nota, ieri, pe pagina sa de facebook, scriitoarea Annie Muscă, în ziua în care s-au împlinit 20 de ani de la moartea actorului Dinu Manolache.
Un articol de Petre Ivan|4 septembrie 2018
„ <<Insuficiența lui respiratorie se agravase…>> Așa scriau ziarele în primele zile ale toamnei lui ’98. Dinu Manolache a plecat la început de septembrie, lăsând frumusețea naturii și abundența toamnei să se reverse în sufletele celor dragi. Și-a încheiat socotelile de tânăr și tânăr a rămas, asemeni mamei, care plecase la fel de tânără, pe vremea studenției lui. Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu primea sub soarele înduioșător încă un artist… Câteva zile în șir, ploaie curată de toamnă venea din urmă să spele lacrimile celor de-aproape. Anul 1998 a adus multă tristețe în lumea teatrului. Plecase Dumitru Furdui în aprilie, apoi în august, Coca Andronescu, iar în toamnă, doi dintre colegii de la Teatrul Mic, Leopoldina Bălănuță și Ion Marinescu.
După 20 de ani…
Noi, muritorii de rând, așteptăm nopțile acelea magice, în sala de teatru, după spectacol, unde să se-nalțe și spiritul lui Poldi, și al lui Ștefan și al lui Dinu…” – Annie Muscă
Despre Dinu Manolache
Dinu Manolache s-a născut în comuna Rogova din judeţul Mehedinţi la 13 mai 1955. A urmat studiile la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesorului Octavian Cotescu.
În 1982 apare, alături de Sebastian Papaiani, Florin Zamfirescu, Amza Pellea şi de fostul său profesor, Octavian Cotescu, în documentarul de scurt metraj „Mitul lui Mitică” şi în pelicula „Rămân cu tine”.
În 1982 este apreciat pentru rolul din „Mult mai de preţ e iubirea”, unde apare alături de Leopoldina Bălănuţă şi de viitoarea sa soţie, actriţa Rodica Negrea.
Gina Patrichi, Ilarion Ciobanu, Adrian Pintea sau Gheorghe Dinică se numără printre cei care vor juca alături de Dinu Manolache în seria a doua a celebrului film „Lumini şi umbre” (1982)
Debutul în televiziune a avut loc în anul 1983, cu rolul servitorului Fabrizio din filmul „Hangiţa”, o adaptare pentru TV după piesa omonimă a lui Carlo Goldoni, în regia lui Constantin Dicu..
Joacă în numeroase spectacole pe scena Teatrului Mic din Bucureşti şi, de asemenea, semnează regia câtorva spectacole din teatrul radiofonic, precum „Idolul si Ion Anapoda” de G.M. Zamfirecu, „Desculţ în parc” de Neil Simon sau „Trei nopţi cu Madox” de Matei Vişniec
În 1990 revine în atenţia iubitorilor de film cu rolul din „Campioana”, de Elisabeta Bostan, unde joacă alături de Izabela Moldovan, Mircea Diaconu, George Mihăiţă şi Ileana Stana Ionescu.
În 1994 apare în ecranizarea lui Dinu Cernescu, după comedia „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, alături de Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu, Dorina Lazăr Mihai Constantin şi Cesonia Postelnicu.
Dinu Manolache a fost căsătorit cu actriţa Rodica Negrea. Are o fiică actriţă la Teatrul Mic, Ilinca Manolache.
Florin Călinescu, Rodica Negrea, Dinu Manolache și Gheorghe Visu, în 1981 la Teatrul Mic din București
“Ne-am cunoscut în facultate, ne-am iubit, ne-am luat, am fost fericiţi. Ilinca este cel mai frumos dar de la Dumnezeu. A moştenit foarte multe de la tatăl ei. Cel mai frumos lucru pe care Ilinca îl are de la Dinu este felul în care trăieşte bucuria, bunătatea, râsul. Mă bucur că lumea o iubeşte aşa cum l-a iubit şi pe Dinu. A fost atât de bun şi de frumos, chiar şi în momentele în care vorbea despre sfârşitul pe care îl simţea. A plecat atât de repede dintre noi…
Pe scenă am evitat să fim împreună, eram diferiţi ca stil. Am jucat împreună în „Nişte ţărani“, de Dinu Săraru, şi în „Scaunele“, de Eugène Ionesco. Ca tipologie eram foarte diferiţi, de aceea când lucram cu el ieşeau scântei. Dar aşa scoteam la iveală acea căldură care dă viaţă situaţiei. Aveam moduri total diferite de abordare şi de energie.
El era la şcoala lui Octavian Cotescu, format într-un realism imediat. Mai târziu am „furat“ de la el asta. Eu aveam şcoala Olgăi Tudorache, care înseamnă enorm, dacă ştii să o faci bine. Dinu a fost pentru mine o mare sursă de inspiraţie. Chiar dacă atunci când era încă în viaţă nu am înţeles câte am de învăţat de la el, după ce Dinu nu a mai fost, de multe ori m-am raportat la el… Deseori m-am surprins analizând replici sau situaţii, aşa cum mă gândeam că ar fi făcut Dinu.” – Rodica Negrea
Foto: Dinu Manolache – facebook
