20 de întrebări pentru actrița Ana-Maria Ivan
https://www.ziarulmetropolis.ro/20-de-intrebari-pentru-actrita-ana-maria-ivan/

INTERVIU O întâlnire cu actriţa Ana-Maria Ivan, pe care o regăsim în distribuţia aşteptatului musical „We Will Rock You”, semnat de Răzvan Mazilu, care a avut de curând premiera la Sala Palatului. „Musicalul mă face să mă simt împlinită cu adevărat şi mă provoacă să îmi doresc mai mult de la mine”, spune Ana-Maria.

Un articol de Alina Vîlcan|23 Aprilie 2019

1. ALEGERI. Momentul în care ai ales teatrul a fost…

Momentul în care mi-am dat seama că mă pot exprima cel mai bine, că îmi oferă o libertate și o bucurie a expresiei pe care numai prin scris și cântat o mai cunoscusem. Orele pe care le petreceam alături de colegii mei de la Râmnicu Vâlcea în parcul Zăvoi, în cadrul cursurilor de actorie, sunt în continuare printre cele mai dragi amintiri.

2. PRIMUL PAS. De la examenul de admitere, îți amintești…

Emoțiile incredibile, cozile interminabile de candidați veniți din toată țara, plini de entuziasm și de încredere, bucuria când am aflat că am fost admisă alături de colegii mei vâlceni, Flavius Călin și Adrian Gheorghe, dar și faptul că la apartamentul unde locuiam încă nu aveam internet, nici cablu TV, iar perioada de admitere a fost cu adevărat un „atelier” intensiv de căutat noi sensuri ale versurilor alese din poezii și monoloage. Nopțile erau pline de gânduri despre decizia pe care am luat-o, oare am ales bine, oare ăsta e drumul. Cred că efervescența acelor zile nu o voi mai regăsi curând.

3. STUDENȚIE. În anii de facultate, erai…

Foarte curajoasă și fără prea multe inhibiții, voiam eu să cred. De fapt eram foarte speriată, ușor inadaptată, acomodarea cu agitația Bucureștiului a fost destul de dificilă. În același timp eram foarte dornică, alternau momentele în care eram plină de încredere și reușeam să strălucesc și să las să se vadă un potențial artistic în mine, cu momentele în care mă blocam și rămâneam speriată de gândul că niciodată nu voi reuși. Profesorii mei Paul Chiribuță și Irina Ungureau, cu care am avut mare noroc să fiu compatibilă, au știut să gestioneze aceste fluctuații și m-au ajutat să găsesc un echilibru.

4. LA ÎNCEPUT. Despre primele roluri, ai spune…

Aș putea spune că cel mai drag îmi este Maria, din „ A douăsprezecea noapte” a lui William Shakespeare. Lucrul cu Mihai Constantin și Corina Moise a fost o perioadă în care știu că personal ceva în mine s-a schimbat, am înțeles ce înseamnă un traseu constant, spectacol de spectacol. Serile de la Palatul Național al Copiilor au fost pentru mine și pentru toți colegii mei niște seri de victorii atât personale, cât și pentru întregul colectiv.

5. PROVOCARE. Principala provocare de până acum pentru tine în teatru a fost…

Prințesa Clarice, din spectacolul „Dragostea celor trei portocale” , în regia lui Michele Modesto Casarin. O personalitate foarte puternică, o întâlnire de la care am învățat foarte multe pe plan profesional, dar și personal, spectacol în urma căruia am dobândit precizie și în care am „furat” meserie de la colegii mei Adrian Ciobanu, Andreea Mateiu, Mădălin Mandin. A fost prima întâlnire cu un rol principal într-un spectacol de commedia dell’arte, primul spectacol la Teatrul Stela Popescu, un început de drum intens, care mi-a adus foarte multe satisfacții.

6. MODELE. Actorii de la care ai învățat sunt…

Cei pe care i-am admirat din sală: Mariana Mihuț, Andreea Grămoșteanu, Victor Rebengiuc, Cornel Scripcaru, dar și cei alături de care am avut șansa și bucuria să lucrez: Ana Bianca Popescu, Lucian Ionescu, Adrian Nour, Oana Pușcatu, actori pe care îi admir foarte tare pentru spiritul ludic combinat cu o precizie incredibilă.

„Dragostea celor trei portocale” (regia: Michele Modesto Casarin)

7. ROMÂNIA. Să fii actor în România mileniului III înseamnă…

Să ai răbdare, să fii permanent activ, să fii mereu pregătit, să crezi și să înveți să te păstrezi curat indiferent de evenimentele la care asiști sau în care ești implicat.

8. SPECTACOLELE DE ACUM. Te vedem în…

Spectacolele din repertoriul Teatrului Stela Popescu: „Dragostea celor trei portocale” (regia: Michele Modesto Casarin), „Femeia, eterna poveste” (regia: Attila Vizauer), „Revolta poveștilor” (regia: Tony Adam). În „Căsuța din ceață”, în regia Irinei Crăiță-Mândră, la Teatrul Apropo, dar și în „Sunetul muzicii” și „We Will Rock You”, ambele în regia lui Răzvan Mazilu. Ambele musicaluri se vor relua în toamnă, le aștept și vă aștept cu bucurie, pentru că emoția și puterea pe care o au muzica și teatrul împreună este una dintre cele mai autentice. Musicalul mă face să mă simt împlinită cu adevărat și mă provoacă să îmi doresc mai mult de la mine.

9. ATRACȚIA FILMULUI. Cu cinematografia, ești în relație de…

Cu cinematografia sunt încă în expectativă. Anul trecut am avut parte de o primă experiență într-un lungmetraj, în regia lui Cătălin Mitulescu (n.r. pentru filmul Heidi), iar în rest sunt deschisă la propuneri.

10. SPECTACOL-CULT. Un spectacol de teatru memorabil pe care l-ai văzut este…

Niște fete”, în regia lui Cristi Juncu. Teatrul „Anton Pann” a găzduit acest spectacol la Râmnicu Vâlcea, în perioada în care eu descopeream lumea teatrului și știu că după spectacol am rămas pe scaun câteva minute bune și nu îmi venea să plec, pentru că fusese atât de curat și de intens. Un alt prim spectacol pe care l-am văzut în calitate de studentă a fost „Îngropați-mă pe după plintă”, la Teatrul Bulandra, în regia lui Yuri Kordonsky… Nu mi-am revenit câteva zile bune apoi.

11. ROL DE NEUITAT. Dintre toate rolurile tale de până acum, cel mai ofertant consideri că a fost…

Eponine, din spectacolul de disertație „Mizerabilii”, coordonat de Dana Rotaru și condus muzical cu grijă și iubire de Claudia Măru Hanghiuc. Este rolul cel mai aproape de suflet, pentru care m-am luptat. Este rolul pentru care am primit și premiu în Gala Absolvenților, este spectacolul care mi-a adus și întâlnirea cu Răzvan Mazilu și care mi-a confirmat încă o dată că prin muzică și teatru mă pot exprima cel mai bine.

12. TEATRUL METROPOLIS. O întâmplare trăită aici este…

Primul spectacol „Cine e fazanul”, spectacolul nostru drag de licență. Nu pot uita emoțiile și bucuria faptului că un spectacol de licență a fost preluat de un teatru din București și că avem șansa să îl prezentăm într-un cadru profesionist. Țin minte că mai multe elemente de decor au cedat sub „presiunea” marelui eveniment, culisele vuiau și alături de colegii mei căutam soluții pentru a rezolva cât mai repede dificultățile întâmpinate. Teatrul Metropolis ne-a oferit această șansă, a oferit o casă „fazanului” dar și unor proaspăt absolvenți de licență care au avut o scenă pe care să prezinte munca și rezultatele celor trei ani de facultate.

13. TEATRUL INDEPENDENT AUTOHTON în 2019 este…

Adesea mult mai curat, mai îngrijit și mai ofertant pentru spectator decât multe din producțiile teatrelor de stat… Dar și mult mai fragil. Viața unui spectacol în teatrul independent depinde de numărul de locuri vândute, de promovarea pe care de foarte multe ori tot noi, actorii, trebuie să o facem… E o altă lume parcă, o lume în care spectacole făcute cu mijloace puține ajung mult mai ușor la spectator, în care mesajul textului nu este îngropat în decor, ci este lăsat să respire și să ajungă unde trebuie.

Mult așteptatul „We Will Rock You” (regia: Răzvan Mazilu) a avut de curând premiera la Sala Palatului

14. INSPIRAȚIE. Când construiești un rol, te inspiri din…

Pornesc întotdeauna de la text, de la discuțiile și direcțiile stabilite alături de regizor, după care munca de laborator personal, informații despre perioadă, statut, meserie, de multe ori apelez la clasica „fișă de personaj” încercând să găsesc și de acolo caracteristici care mă pot ajuta, de la oamenii și întâmplările de zi cu zi.

15. MOTIVAȚIE. De fiecare dată, te face să mergi mai departe…

Gândul că orice s-ar întâmpla am familia aproape, o familie care mă susține, care m-a lăsat să îmi deslușesc singură drumul, o familie care m-a învățat că ambiția, iubirea și respectul pentru meseria aleasă sunt cele mai importante.

16. BUCUREȘTI. Pentru tinerii artiști, Bucureștiul este…

Un oraș cu multe teatre, multe oportunități în care te poți pierde sau te poți integra la fel de ușor. Poate că dincolo de răbdare și perseverență în viață sunt importante și întâlnirile, iar Bucureștiul este un centru cultural care oferă șansa multor întâlniri cu spectacole și personalități în care poți găsi repere.

17. TIMP LIBER. Când nu ai nimic de făcut, îți place să…

Îmi place să merg la teatru și la concerte live, să îmi îngrijesc florile, să aprind bețișoare parfumate și să îmi ascult ritmul interior, să cânt la chitară, să ma plimb cu bicicleta în locuri cu multă verdeață, să respir și să mă întorc la un ritm echilibrat.

18. ATU. Crezi că principala ta calitate este…

Credința că iubirea este cea mai importantă. Iubirea este un combustibil infinit, care ne dă putere să rezistăm, să avem răbdare, să construim. Știu că poate părea un clișeu, însă chiar cred că se poate reuși cu iubire, respect și răbdare.

19. WORK IN PROGRESS. Încă mai lucrezi cu tine la…

A mă adapta ușor la orice situație întâmpin, să am mai multă încredere în mine și în ceea ce am de spus lumii, să îmi temperez în situații delicate caracterul vulcanic.

20. VA URMA. În plan pentru viitorul apropiat ar fi…

Continuarea proiectelor care au avut premiera stagiunea aceasta, o deplasare la Festivalul Teatrelor Independente de la Iași și poate, cu puțin noroc, reluarea compozițiilor proprii și reînceputul „idilei” cu muzica… Mi-e tare dor de ea.

Poate că dincolo de răbdare și perseverență în viață sunt importante și întâlnirile, iar Bucureștiul este un centru cultural care oferă șansa multor întâlniri cu spectacole și personalități în care poți găsi repere. (Ana-Maria Ivan, actriță)

21
/10
/19

Seria invitaţilor de marcă la ediţie a X-a a Les Films de Cannes à Bucarest continuă cu unul dintre cele mai promiţătoare talente ale cinematografiei braziliene: Juliano Dornelles, regizorul filmului „Bacurau”, pe care îl semnează împreună cu Kleber Mendonça Filho, peliculă câștigătoare a Premiului Juriului la Cannes 2019.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

Page 5 of 254« First...34567...102030...Last »