Din 2013, 21 martie a fost declarată Ziua europeană a muzicii vechi; este chiar ziua când s-a născut în 1685 cel mai important reprezentant a ceea ce numim astăzi muzica veche: compozitorul Johann Sebastian Bach. Și într-un timp când moştenirea fundamentală europeană este invocată din ce în ce mai des, o asemenea sărbătoare nu poate fi trecută cu vederea.
Un articol de Cristina Comandaşu|20 martie 2016
Granițele temporale ale muzicii vechi sunt destul de laxe astăzi: se vorbește, evident, despre muzica compusă până la jumătatea secolului al XVIII – adică muzica Evului Mediu, a Renașterii și a Barocului. Mai nou însă, și clasicismul timpuriu începe să fie asimilat muzicii vechi, e probabil firesc din ce moment ce și noi ne îndepărtăm în timp de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Am ales să vă aduc în prim-plan câteva pretexte de a sărbători pe 21 martie 2016 Ziua europeană a muzicii vechi: concerte și CD-uri recent apărute.
Concerte
Două evenimente muzicale pot fi ascultate în transmisiune directă la Radio România Muzical, în strânsă legătură cu Ziua europeană a muzicii vechi.
Primul: duminică, 20 martie, de la ora 13.00, când în direct de la Amsterdam va răsuna una dintre lucrările emblematice semnate de Johann Sebastian Bach: oratoriul Matthaeus Passion. O capodoperă foarte ilustrativă pentru ce a însemnat în mare parte soarta muzicii baroce, o lucrare practic uitată timp de aproape 100 ani de la crearea ei, redescoperită în secolul al XIX-lea grație unui alt mare compozitor, Felix Mendelssohn. Într-adevăr, muzica veche este subiect de permanente redescoperiri și în prezent, iar unii s-au specializat în căutarea unor asemenea comori în arhivele și bibliotecile Europei. Concertul este cu atât mai interesant, cu cât are în prim plan celebra Orchestră Regală Concertgebouw din Amsterdam, dirijată de Ivor Bolton, englezul specializat în interpretarea muzicii baroce și clasice. Pe scenă vor urca și Corul Radiodifuziunii Olandeze, Corul Național Olandez de Băieți, iar soliști vor fi sopranele Carolyn Sampson şi Lydia Teuscher, contratenorii James Laing și Lawrence Zazzo, tenorii James Gilchrist și Jeremy Ovenden, basul Christopher Maltman și bas-baritonul Thomas Oliemans. Concertul este inclus în cadrul proiectului Uniunii Europene de Radio “Săptămâna Mare”; pe 20 martie, credincioșii creștini catolici și protestanți sărbătoresc Duminica Floriilor.
Cum Uniunea Europeană de Radio este din 2013 partener în sărbătorirea Zilei europene a muzicii vechi, în această zi se derulează și un proiect dedicat muzicii vechi, din care face parte și concertul care poate fi ascultat în direct pe 21 martie, de la ora 21.00: la biserica Sf. Ioan din Brno va răsuna un oratoriu care nu a mai fost interpretat niciodată după premiera sa din anul 1748: „Coborârea de pe cruce a lui Isus Hristos, Salvatorul nostru” de Franz Xaver Richter, compozitor asociat cu Școala de la Mannheim, exponentă a clasicismului timpuriu în istoria muzicii.
Anul trecut, România era reprezentată în acest proiect dedicat Zilei europene a muzicii vechi de Ansamblul Imago Mundi, cu un concert de muzică veche românească organizat de Radio România Muzical. Anul acesta, Ansamblul Imago Mundi, unul dintre puținele care valorifică repertoriul muzicii vechi românești, susține pe 22 martie 2016 un concert la Sala Radio, cu un interesant concept: George Enescu – Rapsodiile Române vs. muzică tradiţională şi folclor urban. În cazul în care nu puteți fi prezenți în sală, puteți asculta la Radio România Muzical acest concert în direct. Toate concertele pot fi, de altfel, reascultate pe site-ul www.romania-muzical.ro timp de 30 zile de la data transmisiunii directe.
….și câteva CD-uri
În lunile februarie și martie, ca o anticipare probabilă a Zilei europene a muzicii vechi, s-au lansat mai multe discuri ce au în prim plan acest tip de repertoriu foarte gustat de altfel de o parte din publicul meloman. Da, și în România, ca și peste tot aiurea, sunt mulți cei care iubesc sonoritățile muzicii vechi, cu o structură care deși ascunde o adevărată filosofie în spate (mi-l amintesc pe academicianul Solomon Marcus, abia plecat dintre noi, vorbind despre legătura dintre matematică și Bach), sună atât de prietenos pentru urechile noastre, aducând în plus ceea ce involuntar căutăm toți atunci când alegem să evadăm: relaxare, visare, disponibilitate și pentru altceva decât cotidianul mărunt.
Arminio de Händel cu Ruxandra Donose și Max Cencic
Pe 11 martie 2016, o celebră casă de discuri londoneză, Decca, a lansat o operă semnată de Georg Friedrich Händel, compusă în 1736 și pusă din nou în scenă abia în 1935 (iată cât de asemănătoare este soarta multora dintre lucrările baroce). Printre protagoniști o găsim pe mezzosoprana română Ruxandra Donose, într-o companie extrem de onorantă; de altfel, Ruxandra Donose este una dintre cântărețele din România care desfășoară o carieră internațională de cel mai înalt nivel. Vedeta este însă contratenorul Max Emanuel Cencic, una dintre cele mai spectaculoase voci de acest tip care evoluează în prezent, un cântăreț care mizează nu numai pe vocea, dar și pe inteligența și cultura sa, cu sorți câștigători, pentru că Cencic este astăzi unul dintre cei mai căutați cântăreți pentru repertoriul muzicii vechi. De curând, el a debutat și în calitate de regizor, punând în scenă la Opera din Karlsruhe tocmai acest spectacol cu Arminio de Händel, a cărui premieră a avut loc pe 13 februarie 2016, cu Ruxandra Donose în distribuție.
Pe discul lansat în 11 martie 2016 evoluează și minunatul ansamblu condus de George Petrou, “Armonia Atenea”, specializat în interpretarea muzicii vechi, pe care l-am putut asculta și la București, în cadrul precedentelor ediții ale Festivalului Enescu.
Haydn cu Accademia Bizantina, dirijată de Ottavio Dantone
Pe 5 februarie 2016 a apărut acest album care arată cât de laxe sunt de fapt granițele temporale ale muzicii vechi. Pe cele două discuri regăsim patru simfoniile mai rar interpretate semnate de Joseph Haydn (numerele de la 78 la 81), dintre care două, adică Simfoniile 79 și 81 nu au fost niciodată interpretate pe instrumente de epocă. Albumul face parte dintr-un proiect mai amplu al muzicienilor italieni care vor să înregistreze integrala simfoniilor de Haydn (în număr de 104).
Este un prilej aici de a aminti că începând din a doua jumătate a secolului XX a apărut acest curent al interpretării muzicii vechi pe instrumentele dacă nu datând din epoca când au fost compuse și lucrările, măcar reconstruite în același stil. Pentru că cel puțin până în secolul al XVIII-lea, instrumentele cu coarde și cele de suflat aveau caracteristici tehnice sensibil diferite față de cele din secolul XX.
Părerile sunt împărțite: este muzica veche pasibilă a fi interpretată optim doar pe instrumentele de epocă, cum cred unii, sau, de fapt, acest aspect nu este atât de important, ci mai curând, realizarea muzicală în sine a interpretului, care ar trebui să fie credibilă, fundamentată estetic, emoționantă? Adică, să ni-l închipuim pe Bach interpretat doar la clavecin și orgă, sau poate el însuși ar fi optat în prezent să fie cântat la pian?
Eu recunosc valabilitatea ambelor opinii: am ascultat minunante interpretări în stilul autentic, așa cum am ascultat și experimente jalnice, așa cum ar fi, de exemplu, interpretarea Concertului nr.5 pentru pian și orchestră de Beethoven, pe un fortepiano. Cred că nu instrumentul în sine este important, ci ceea ce se exprimă cu ajutorul lui.
Așa că nu neapărat faptul că aceste simfonii haydniene sunt interpretate pe instrumente de epocă mi se pare neapărat esențial; însă recomand audiția acestor simfonii înregistrate de italienii din Accademia bizantina, conduși de Ottavio Dantone, pentru limpezimea construcției, pentru sunetul excelent dozat, pentru ilustrarea spiritului lui Haydn, unul dintre cei mai echilibrați din compozitorii ilustrativi pentru clasicismul muzical.
Albumul poate fi ascultat pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.
Bach cu pianistul Nelson Freire
Pentru cei care cred că muzica veche nu poate fi interpretată decât pe instrumente de epocă, albumul Bach semnat de Nelson Freire, lansat pe 4 martie 2016, poate fi neinteresant. Totuși, să-ți închipui că toată muzica scrisă de Bach pentru clavecin ar putea fi astăzi interpretată doar la clavecin, ar fi o utopie și o mare pierdere, pentru că însuși Bach a încercat să depășească limitările clavecinului din epoca sa în cele două caiete ale ciclului sugestiv intitulat “Clavecinul bine temperat”. Și am considera mai puțin valide interpretări care au făcut istorie, de la Richter, la Glenn Gould sau Murray Perahia, în timpurile noastre.
Am constatat însă cu surprindere că muzica lui Bach a fost destul de rar abordată pe disc de marii pianiști în ultimii ani: e mai greu vandabilă, e greu de cântat? Probabil, o combinație a celor două.
Pentru că chiar și pentru un celebru pianist al timpurilor noastre, Nelson Freire, Bach este o piatră de încercare. Partita a IV-a, Suita engleză nr.3, două toccate și fugi – uneori planurile sonore nu sunt clare, ritmul pare scăpat din hățuri în anumite pasaje. Nelson Freire, ajuns astăzi la 72 ani, este recunoscut ca un mare interpret al muzicii romantice și moderne, cu totul deosebită de muzica barocă. Ceea ce se simte în preludiile de coral prelucrate de Ferruccio Busoni după originalul bachian, unde în mod clar, Freire este în elementul său.
Pe de altă parte, Nelson Freire, pianistul pe care l-am admirat și la Festivalul Enescu, avea 70 ani când a înregistrat acest disc. Mi se pare elocvent că spre finalul unei cariere pline de împliniri, Nelson Freire a ales să înregistreze Bach, chiar dacă nu este declarat un expert al muzicii lui Bach: pentru că cei mai mulți dintre marii interpreți repetă zilnic din Bach ca o formă de a-și întreține spiritul. Este ceea ce putem încerca și noi, ascultând Bach, dacă nu zilnic, măcar din când în când….
Albumul lui Nelson Freire poate fi ascultat la Radio România Muzical luni, 21 martie, de la ora 19.00, în reluare duminică, 27 martie, de la ora 13.05. Sau oricând, pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.
Toate discurile sunt disponibile în România în magazinele de specialitate sau pe site-urile www.emag.ro și www.getmusic.ro.
Bach și “Ascultă 5 minute de muzică clasică”
Muzica lui Bach va ajunge pe 21 martie către mulți români și grație proiectului Radio România Muzical “Ascultă 5 minute de muzică clasică” derulat în această perioadă. Dacă vă aflați într-un magazin Mega Image, Carrefour, Cora, Dedeman, Mobexpert, Metro, la mall-urile Băneasa Shopping City, Iulius Mall din Iaşi, Timişoara, Cluj, Suceava, Palas Mall Iaşi, Pitești Mall, Hello Shopping Park și Arena Mall din Bacău, Gold Plaza Baia Mare, Librăriile Humanitas, Castelul Bran, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, PWC România și CRH România, puteți asculta celebra Arie din Suita a III-a pentru orchestră de Bach.
Iar elevii au posibilitatea de a asculta la școală o altă celebră lucrare bachiană: Coralul din Cantata 147, în interpretarea pianistului Dinu Lipatti. Și să răspundă la întrebarea concursului derulat online dedicat lor tot sub auspiciile proiectului “Ascultă 5 minute de muzică clasică”. www.romania-muzical.ro/5minute
