„30 de ani și 15 minute”. Senzaționalism ★
https://www.ziarulmetropolis.ro/30-de-ani-si-15-minute-senzationalism-%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Devenit cunoscut ca afacerist care a construit, simbolic, un metru de autostradă pentru a declanşa o campanie prin care să atragă atenţia asupra lipsei de infrastructură rutieră modernă în Moldova, Ștefan Mandachi se lansează şi în cinema, cu documentarul independent „30 de ani şi 15 minute”. Un film manifest, însă autogratulant şi senzaţionalist.

Un articol de Ionuţ Mareş|5 octombrie 2020

Într-un peisaj al documentarelor românești tot mai diversificat și tot mai democratizat, cu propuneri dintre cele mai neașteptate, nu ar trebui să mire prea tare apariția unui documentar precum „30 de ani și 15 minute” (2020), realizat de un om de afaceri, Ștefan Mandachi, patronul unui lanț de restaurante de tip fast-food.

Pe hârtie, documentarul, promovat ca „independent”, adică fără nicio susținere din partea statului (etichetă cu care defilează pe generic), ar putea promite mult. Filmul abordează una din marile teme de discuție ale societății românești din ultimii 30 de ani și una din marile probleme ale țării: absența autostrăzilor, care reprezintă o frână în calea dezvoltării economice și, mai ales, sursa a circa 2.000 de morți în accidente rutiere în fiecare an.

Filmul începe cu efectele unei astfel de tragedii: Ștefan Mandachi, care este și protagonistul propriului documentar, vizitează familia îndoliată a unor victime decedate într-un accident auto. Le vedem la priveghi, apoi la înmormântare. Iar între timp este inserat un lung moment în care camera filmează, aproape cu voluptate, caroseria contorsionată a mașinii.

Și toată această vizită din debut e completată de o muzică bombastică, care pare a anunța mai degrabă un film de acțiune, nu un documentar pe o temă gravă.

Din păcate, acest ton senzaționalist nu va părăsi în niciun moment filmul: atunci când nu ne arată diverși politicieni și jurnaliști vorbind despre cauzele pentru care nu există autostrăzi, documentarul e plin de secvențe cu înmormântări și interviuri cu supraviețuitori ai unor accidente, precum și de imagini cu mașini distruse pe șosele, filmate uneori cu drona. Nu lipsesc nici câteva cadre cu morți.

În apărarea unui astfel de demers s-ar putea invoca disperarea, nevoia de a privi în față efectele nefaste, criminale, ale problemei infrastructurii, pentru o mai bună conștientizare a ei.

Însă abordarea atinge limitele de jos ale decenței și este dată cel mai clar de gol ca fiind lipsită de o reală empatie și de bun gust cinematografic într-o scenă în care Ștefan Mandachi duce o femeie să vadă mașina distrusă și abandonată la fier vechi în care își pierduseră viața copiii ei (asta după ce o filmase la mormintele lor). Aparatul de filmat este tot timpul atent la femeie, așteptând să îi surprindă durerea din momentul în care va vedea mașina – o alegere reprobabilă.

Atât timp, adică în prima din cele două părți, cât rămâne concentrat pe subiectul său central, alternând momentele melodramatice cu oameni simpli și interviurile inofensive cu diferiți jurnaliști și foști și actuali decidenți politici (realizate aparent de Ștefan Mandachi însuși), documentarul nu irită foarte tare, în ciuda derapajelor sale și a aspectului său de film de televiziune.

Iar tonul confesiv-jucăuș, de relatare la persoana întâi, prin care Ștefan Mandachi vorbește despre trecutul său și despre motivația personală a interesului său, e vag simpatic, impresie accentuată și de un asumat accent moldovenesc.

Însă în partea a doua, când „30 de ani și 15 minute” aproape abandonează tema cu care pornise la drum și prezintă campania din 2018-2019 pe care omul de afaceri a dus-o pentru a cere construcția unei autostrăzi în Moldova și care l-a adus în atenția mass-media, se transformă într-un film de autopromovare, care nu ezită să includă și fragmente de interviuri sau de intervenții în care diverse figuri publice laudă inițiativa lui Ștefan Mandachi.

Bineînțeles, filmul se încheie pe un ton defetist, cu un truism pesimist (iar acesta nu este un spoiler), continuat cu un îndemn: după un an de la greva de 15 minute, cu ecou național, din martie 2019, declanșată ca semnal de alarmă, în România tot nu s-a schimbat nimic, dar schimbarea începe, evident, cu fiecare dintre noi etc.

Odată cu partea a doua, devine tot mai clar că documentarul nu este atât despre dezastrul infrastructurii, cât mai ales despre Ștefan Mandachi însuși și despre lupta sa. Asta nu ar fi fost o problemă în sine, pentru că afaceristul este un personaj interesant, iar acțiunile sale, inedite. Deranjante sunt însă emfaza și autogratularea.

Probabil că „30 de ani și 15 minute” ar fi fost un documentar mai bun dacă nu ar fi fost realizat de însuși protagonistul lui și ar fi existat o privire regizorală din afară, mai detașată și echilibrată. Subiectul cu siguranță ar fi avut nevoie de asta.

„30 de ani și 15 minute” a intrat în cinematografe la 2 octombrie, iar realizatorii au anunțat că încasările din bilete vor fi donate victimelor accidentelor rutiere.

22
/08
/20

Selecția de anul acesta include 21 de documentare românești care vor fi proiectate în aer liber. Astra Film Festival 2020 are un format hibrid, în aer liber și online, și aduce publicului un program alcătuit din cele mai bune 80 de documentare românești și internaționale, selectate din 3.000 de filme înscrise.

19
/08
/20

CRONICĂ DE FILM Nu e de mirare că regizorul Mohammad Rasoulof este incomod pentru regimul politic autoritar din Iran. O dovedeşte din plin şi cel mai nou film al său, „„There Is No Evil” („Diavolul nu există”), o critică incisivă a pedepsei cu moartea.

17
/08
/20

Publicul Festivalului Internațional de Film Independent Anonimul a decis sâmbătă, 15 august, prin vot electronic, câștigătorii celei de-a 17-a ediții.

14
/08
/20

Miercuri, 12 august, a început la Sfântu Gheorghe cea de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de Film Indendepent ANONIMUL IIFF. Dacă în mod obișnuit la proiecții participau aproximativ 3500 de persoane, anul acesta evenimentul se desfășoară în condiții speciale, impuse de pandemie, numărul maxim de spectatori fiind de 400 de persoane la fiecare proiecție, multe dintre acestea sold-out.

11
/08
/20

CRONICĂ DE FILM Chiar dacă îi știam și îmi plăcuse precedentul lungmetraj, „Marussia” (2013), tot m-a luat prin surprindere noul film realizat de Eva Pervolovici, regizoare română stabilită în Franța – documentarul „Delta Bucureștiului” (2020), proiectat în premieră mondială la TIFF.

11
/08
/20

„Acasă”, documentarul de debut al lui Radu Ciorniciuc, a fost distins cu Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj, înmânat de Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, pe scena Galei de închidere a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care a avut loc în Piața Unirii, sâmbătă, 8 august.

10
/08
/20

CRONICĂ DE FILM Proiectat în premieră în România la TIFF, unde a obţinut marele premiu al secţiunii Zilele Filmului Românesc, documentarul „Acasă” (2020), debutul ca regizor al jurnalistului Radu Ciorniciuc, îi are ca protagonişti pe membrii ultimei familii care a locuit în Delta Văcăreşti înainte de transformarea locului în parc natural.

10
/08
/20

Cele mai bune filme ale ediției și cineaștii momentului au fost aplaudați sâmbătă seară, pe 8 august, la Gala de decernare a premiilor Festivalului Internațional de Film Transilvania, organizată pentru prima dată în istoria festivalului în aer liber, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.

09
/08
/20

"Tot amânam întâlnirea cu Dan Chişu. Recent am reuşit să ne vedem şi mai ales să-i văd ultimul film regizat – ”5 minute”. Ce pot spune despre film? Surpriza a fost neaşteptat de...". Citiţi un text pentru Ziarul Metropolis al scriitorului Vasile Ernu.

Pagina 10 din 277« Prima...89101112...203040...Ultima »