Cinci expresii celebre și istoria lor
https://www.ziarulmetropolis.ro/5-expresii-celebre-si-istoria-lor/

De unde vine expresia „cum dregem busuiocul“? Cine îţi face capul calendar? „Casă de piatră!” A freca sau a nu freca menta? Spuneţi braşoave? Ziarul Metropolis vă prezintă în rubrica „Dans printre cuvinte“ câteva explicaţii pentru apariţia acestor expresii intrate în vocabularul de zi cu zi.

Un articol de Cristina Dragulin|27 aprilie 2021

De unde vine expresia „cum dregem busuiocul“?

Provenind din verbul latin „dirigere”, „a drege” și-a pierdut, de-a lungul timpului, sensul inițial de „a conduce”. Această modificare de sens a fost înlesnită de folosirea, în limba română veche, în Țările Române, a cuvântului „dregător” cu sensul de înalt funcționar la Curtea Domnească cu atribuții în Sfatul domnesc, în administrație, justiție sau armată.

E foarte posibil ca dregătorii să fi fost, adesea, însărcinați „să repare, să îndrepte sau să salveze” diverse situații problematice la Curtea Domnească.

Vinul, „reparat“ cu busuioc

Astfel, verbul „a drege” a ajuns să fie folosit în cazuri când se impune „repararea” sau „îndreptarea” a ceva, precum dregerea mâncărurilor sau a băuturilor cu diverse mirodenii pentru un gust cât mai bun.

Adesea, diverse plante aromatice sunt utilizate pentru a da un gust și un miros plăcute preparatelor culinare și băuturilor. În cazul vinurilor, pe vremuri, cel mai bun efect în dregerea lor o avea busuiocul.

Fiind o tehnică la care se apela de multe ori, „a drege” a ajuns să aibă și sensul de „a falsifica, a contraface o băutură” pentru că, desigur, uneori, de la atâta dres, se pierdea esența adevărată a licorii.

În timp, de la „a drege cu busuioc” s-a ajuns la „a drege busuiocul”, expresie desemnând „îndreptarea unei greșeli” sau „salvarea unor aparențe”.

Spuneți brașoave?

Termenul are sensul de „minciună, născocire, scorneală”, fiind uneori utilizat și cu semnificația de „vorbărie inutilă, bârfă, fleacuri”. Se crede că sensul vine din vremea când negustorii din Brașov, care-și vindeau marfa în Muntenia și Moldova, își lăudau mărfurile în târguri cu vorbe amăgitoare și le făceau reclamă exagerată, încercând să-i păcălească pe cumpărători. Astfel, „vânzătorul de brașoave” de azi este un „mincinos” sau un „palavragiu”.

O origine posibilă a sensului „brașoavelor” se poate ascunde și în covrigii cu sare specifici orașului Brașov, cuvântul suferind o evoluţie semantică ca şi termenul gogoşi. Asta pentru că aluatul inițial (adevărul) și-ar fi mărit de câteva ori, la căldură, volumul, căpătând o formă… „înșelătoare”.

Cine îți face capul calendar?

Ei bine, din secolul al XVIII-lea, veacul Iluminismului, tiparul a luat avânt, odată cu alfabetizarea populației și apariția unor noi invenții tehnice care facilitau imprimarea mai multor exemplare dintr-o scriere. Calendarele au fost printre primele texte tipărite care erau cumpărate în numeroase exemplare de către populație.

Editorii, ca să-i atragă pe oameni, au introdus în calendare și tabele astrologice, datele sărbătorilor religioase, târguri importante, prognoza meteo, sfaturi pentru fermieri privind însămânțările, proverbe, informații istorice sau geografice, iar lista poate continua. Orice idee era bună pentru editor pentru a-i determina pe oameni să cumpere calendarele, care deveniseră mici enciclopedii. Putem considera calendarul cel mai vechi strămoș al ziarelor și revistelor.

Tipărite înghesuit, pentru a nu folosi foarte multă hârtie, care pe atunci era scumpă, fiind făcută inițial din deșeuri textile, greu de citit și pline de informații, calendarele se dovedeau de multe ori inutile pentru cei care le achiziționau. Astfel s-a născut vorba din popor „a face (cuiva) capul calendar” pentru a transmite mesajul „m-ai zăpăcit după o avalanșă de informații” sau „m-ai încurcat cu atâtea vorbe, am pierdut esențialul”.

O expresie la fel de cunoscută, cu origini comune, este „a se uita ca mâța-n calendar”, cu sensul de „a privi la ceva fără a pricepe nimic”. Căci mulți, fie pentru că nu știau să citească, fie pentru că nu prea-i ducea capul, se uitau în calendar ca… o pisică, fără să înțeleagă nimic. De ce au ales oamenii tocmai pisica pentru a o folosi în expresie și nu alt animal domestic, nu putem decât să ghicim. Voi ce credeți?

„Casă de piatră!”

Originile urării „Casă de piatră!” se regăsesc în Biblie. „Piatra” este unul dintre simbolurile lui Hristos, care este numit așa de multe ori în Cartea Sfântă. De asemenea, „piatra” este indicatorul credinței în Hristos.

Însuși Mântuitorul l-a numit pe unul dintre apostolii săi, pe care-l chema Simon (în ebraică Shimeon), Petru, atunci când acesta și-a mărturisit credința în Hristos zicând: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Evanghelia după Matei, XVI, 13:16). Iar Domnul i-a răspuns: „Și Eu îți zic ție, că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. Și îți voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.” (Evanghelia după Matei, XIX, 16:18).

În ebraică, „petru” înseamnă „kepha”, adică „piatră”, „stâncă” sau „rocă”. Simon a primit acest nume ca simbol al rezistenței sale în credință. Adesea, Sfântul Petru este reprezentat stând pe o stâncă ieșită din ape, ca simbol al pietrei pe care s-a clădit Biserica. Acelaşi Petru îi numeşte pe credincioşi „pietre vii” într-o epistolă a sa (I Pet. 2:4-5).

Casa este simbolul „adunării împreună” a oamenilor, construcția ei recreează începuturile Creației Lumii, iar rezistența ei sunt „pietrele”, adică oamenii care cu credință dau viață altor oameni. Fiecare prunc e o nouă „piatră” a credinței, un simbol al noului început.

Casa nu se referă doar la construcția propriu-zisă, simbol al adăpostului stabil, ea este și un spațiu spiritual, simbol al oamenilor care ocupă acest spațiu, reunirea familiei și a celor importanți pentru familie.

Astfel, prin combinația celor două simboluri urarea pe care o facem de fiecare dată când spunem tinerilor căsătoriți „Casă de piatră!” este „Întemeiați, cu credință în Dumnezeu și iubire de oameni, o familie numeroasă!”.

A freca sau a nu freca menta?

Expresia „a freca menta” (a lenevi) își are originile într-un obicei din Grecia Antică. Pe atunci, oamenii frecau mesele cu mentă pentru a le da un miros plăcut. Obiceiul a fost preluat și la noi în țară, mai ales de familiile înstărite. Se pare că această ocupație era preferată de servitori altor activități mai grele și, de aici, sensul expresiei.



03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

10
/06
/14

Eroare în titlu? Ați sesizat-o? Am folosit corect pluralul de la „plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem.

27
/05
/14

„A fost odată ca niciodată” este expresia care ne introduce în universul magic al poveștilor. Rolul ei este să sublinieze intrarea celor care ascultă sau citesc un basm într-un timp și un spațiu mitice, când totul este, era sau va fi posibil.

20
/05
/14

Cine nu s-a întrebat măcar o dată care este semnificația expresiei „casă de piatră”? Cunoscuta zicere este folosită la fiecare nuntă. Dar care îi sunt originile?

13
/05
/14

În anul 490 înainte de Hristos, orașele Atena și Sparta, care în acea vreme erau în conflict, au fost nevoite să uite de rivalitatea dintre ele deoarece perșii înaintau rapid spre teritoriile lor. Atena și Sparta s-au aliat în luptă, iar bătălia de la Maraton, din 490 înainte de Hristos, este sursă de inspirație pentru o legendă. Conform acesteia, Philippides (sau Filipide) a fost primul maratonist din istorie.

06
/05
/14

De la numele lui Dracon, ne-a rămas cuvântul „draconic”. Sensul termenului s-a păstrat, referindu-se la legi, dispoziții, reguli etc. care sunt considerate „excesiv de severe, aspre sau drastice”.

22
/04
/14

Mai întâi, sper că ați avut un Paste fericit! Un pic cam ciudat?… De ce să aveți niște „paste fericit(e)” și de ce să vă spun asta? Sau, poate, vreau să scriu „Paște fericit!”? Sau am vrut să spun că ați avut un „cal care paște fericit”? Poate o să aflăm „la Paștele Cailor” de ce am renunțat atât de ușor la diacritice.