5 întrebări pentru actorii de la Teatrul Metropolis – Irina Antonie
https://www.ziarulmetropolis.ro/5-intrebari-pentru-actorii-de-la-teatrul-metropolis-irina-antonie/

Actorii de la Metropolis răspund la cinci întrebări despre soarta teatrului autohton, într-o perioadă atipică şi delicată pentru scena românească.

Un articol de Ziarul Metropolis|23 iunie 2020

1. De ce v-a fost cel mai dor în timpul celor două luni de stare de urgență?

Irina Antonie: Cred că de viața mea de dinainte, de repetiții și toate bucuriile care vin la pachet odată cu acest proces extraordinar. Se naște un microunivers în care toate rotițele se învârt și noi toți intrăm într-un schimb de energii și într-un ritm comun și cred că astea sunt cele mai frumoase momente legate de meseria de actor; magia care se naște în timpul repetițiilor când timpul se dilată și se comprimă și se oprește în loc și uităm de noi. Îmi e dor de repetiții și de spectacole. Discutând într-o zi cu cei de la Teatrul Act despre situația în care ne aflăm și conștientizând că nu mai putem juca „Nu regret nimic” nici în FestCo, nici în Festivalul de Teatru de la Sibiu, nici la Londra unde eram în discuții pentru programarea spectacolului în luna iunie, am realizat că pentru mine personal era un an plin de proiecte frumoase, premiere și întâlniri importante.

2. Credeți că lumea se va schimba în urma acestei pandemii? În ce fel?

Sigur că se va schimba, chiar dacă noi ne dorim sau nu. Îmi doresc doar să ni se dea șanse în teatru să putem face proiecte cât mai bune și nu să ni se închidă și mai mult ușile. Ne vom adapta pe parcurs, însă chiar îmi doresc să existe planuri clare pe fiecare segment în parte și să nu mai pierdem ani poate până când totul va intra într-o normalitate sigur diferită de cea în care am fost obișnuiți.

3. Ce fel de spectacole credeți că vor căuta spectatorii la teatru după această experiență?

Mi-aș dori ca spectatorii să fi urmărit în această perioadă spectacole importante pe platforme internaționale și să-și dorească să vadă și la noi așa ceva și nu mă refer aici la bugetele alocate pentru a putea derula asemenea proiecte neapărat, ci la tipul de lucru, la textele alese, tehnologia folosită, echipele de actori, selecția artiștilor și nivelul calitativ al proiectelor în sine.

4. Felul dumneavoastră de a vă raporta la teatru s-a schimbat în vreun fel? Credeți că teatrul va arăta altfel după revenirea la normal?

Abia aștept să joc! Acum, dacă mă sună cineva și îmi spune că într-o oră trebuie să intru în scenă, sunt pregătită. Ascult piese muzicale din spectacolele în care joc și mă emoționez atât de tare, am o energie uriașă adunată în mine pe care abia aștept să o folosesc pe scenă. Cât despre felul în care mă raportez la teatru în urma stării de urgență cred că am devenit mai liberă și mai deschisă către alte forme de exprimare, în sensul în care mă gândesc să propun un proiect performativ plecând de la o piesă de teatru la care repetam chiar înainte de pandemie. One time performance, în timpul real în care are loc acțiunea și în piesă, într-o galerie de artă pe Calea Victoriei, cu un singur scaun în spațiu, loc pe care îl va ocupa un spectator care va avea curaj să intre în spațiu cu noi și pentru care vom adapta spectacolul.

Este o formă diferită de a juca, într-un spațiu non teatral care implică timpi diferiți, reacții diferite și putem face și un studiu social pe urma acestui proiect. Este un gen de spectacol/performance pe care puțini actori l-au abordat și cred că poate fi un început și pentru alte propuneri de acest gen care implică automat spații noi neconvenționale în care putem juca. Mă gândesc aici și la muzee.

Îmi doresc ca după revenirea la normal să avem curajul și șansa să ne aruncăm în proiecte îndrăznețe care să ne stimuleze emoțional și creativ și pe care să le și putem juca în teatre independente și de stat.

5. Dacă ați fi avut o baghetă magică în timpul acestei pandemii, care ar fi cele trei lucruri pe care le-ați fi schimbat sau le-ați schimba de acum încolo?

Cred că ar fi minunat dacă s-ar investi mai mult în cultură, educație și sănătate.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

26
/01
/24

UNATC „I.L. Caragiale” din București prezintă, în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ derulat de Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii „Sorin Botoșeneanu”, o retrospectivă cuprinzând toate cele șapte filme de lungmetraj ale cineastului Nae Caranfil.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.