Cum se apropie vertiginos relaxarea de Crăciun şi de Anul Nou, am rugat cinci scriitori români dintre cei mai apreciaţi ai momentului să vă sugereze câte o carte românească şi una străină de savurat pe îndelete în această perioadă.
Un articol de Cristina Enescu Aky|12 decembrie 2019
Iată așadar ce lecturi vă recomandă scriitorii Marius Chivu, Dan Coman, Bogdan Răileanu, Andreea Răsuceanu și Bogdan-Alexandru Stănescu:
O carte românească
Marius Chivu: Dan Stanciu, „Despre” (Ed. Herg Benet)/ Experimentalul dublu-volum de poeme suprarealiste în proză al graficianului şi poetului Dan Stanciu, unul dintre cei mai originali scriitori de la noi. Urmuz, Henry Michaux şi Gellu Naum într-o singură carte.
Marius Chivu
Dan Coman: Antologia de poeme „Minunata lume” de Teodor Dună (Ed. Cartier) Unul dintre cei mai originali și mai rafinați poeți din România revine cu o carte splendidă care mixează și restructurează poeme din celelalte patru cărți ale sale, însoțite acum de fotografiile lui Eugen Vuțescu. Magie și inteligență. Bucurie și intransigență. Singurătatea strălucind de la un capăt la altul al acestei cărți unice în literatura noastră recentă.
Dan Coman
Bogdan Răileanu: Vă recomand două cărți care îmi par că se potrivesc de minune cu sfârșiturile dar și cu începuturile. Cea românească este biografia romanțată „Caragiale. Scrisoarea pierdută” scrisă de abilul Bogdan-Alexandru Stănescu (Ed. Polirom). Ironia și absurdul vremilor pe care le trăim, și despre care avem tot timpul senzația că se vor încheia și vor urma altele mai bune, nu a fost niciodată redată mai în clar decât a făcut-o domnul Caragiale.
Bogdan Răileanu
Andreea Răsuceanu: „O noapte cu Molly Bloom” de Mircea Mihăieș (Ed. Polirom). Romanul unei femei e recomandarea mea de carte românească. Cum se spune încă din (sub)titlu, e încă unul dintre eseurile lui M. Mihăieș care se citesc ca un roman, cu sufletul la gură, e un eseu erudit, în care bogăția informației nu e niciodată ostentativă sau lipsită de miză, ci utilă pentru a reconstitui în detaliu o lume, un context socio-cultural. În centru e profilul unuia dintre cele mai remarcabile personaje literare, Molly Bloom, a cărui personalitate autorul o explorează din toate unghiurile posibile. Scrisul lui Mircea Mihăieș are viață, e departe de sterilitatea bombastică a cărților teoretice, de orice emfază academică, e plăcere pură de a discuta literatura, dar mai ales de a o trăi, un fel de entuziasm contaminator care îți amintește mereu că scrisul e bucurie, în formele ei cele mai complexe.
Andreea Răsuceanu
Bogdan-Alexandru Stănescu: Nu m-am putut hotărî asupra unei singure cărți, așa că o să recomand două romane aflate la polurile opuse ale Eului: unul dintre ele, „Frica de umbra mea” de Cezar Paul-Bădescu (Ed. Libris) este o explorare subiectivă a relației dintre Eu și moarte. O carte de o sensibilitate și o franchețe pe care cu greu le mai găsești în proza noastră contemporană. Cel de-al doilea roman, de o cu totul altă factură, „Viața și întoarcerea unui Halle” de Alexandru Potcoavă (Ed. Libris), roman istoric, frescă a Timișoarei începând cu finalul Primului Război Mondial și până la sfârșitul celui De-al Doilea. Cine vrea să înțeleagă cu adevărat interbelicul românesc, fără cosmetizări și imagini edulcorate, trebuie să citească acest roman excepțional.
Bogdan-Alexandru Stănescu
O carte străină
Marius Chivu: Denis Johnson, „Fiul lui Iisus” (Ed. Black Button Books). Legendarul volum de povestiri al prozatorului american Denis Johnson (1949 – 2017) este cea mai importantă traducere a unei cărţi de proză scurtă din acest an. Hemingway, Burroughs şi Bukowski într-o singură carte.
Dan Coman:„Toamna” de Karl Ove Knausgard (Ed. Litera). O idee năstrușnică pusă perfect în practică de scriitorul norvegian: o lungă scrisoare pentru fiica sa (încă) nenăscută, căreia tatăl îi prezintă lumea. O desfășurare subiectivă, personală a realității. Un roman-eseu, un studiu analitic, dur și plin de candoare. Mintea strălucită a lui Knausgard reușește și în cartea asta să surprindă și să entuziasmeze.
Bogdan Răileanu: „Viața sălbatică” de Richard Ford (Ed. Libris), care în doar o sută și ceva de pagini reușește să tranșeze minuțios cadavrul unei căsnicii și efectul pe care degradarea relației dintre părinți îl are asupra unui adolescent. Cum spuneam mai sus, un sfârșit poate fi și un început.
Andreea Răsuceanu: De citit pe îndelete, cu epopeea homerică alături, romanul atipic al lui Daniel Mendelsohn, „O odisee” (Ed. Polirom). Un amestec inteligent și erudit de autoficțiune și eseu, care va satisface pe deplin curiozitățile celor pasionați de epopeea greacă, pentru că Mendelsohn ține, prin acest roman, și un fel de jurnal al cursului său de literatură antică. Astfel, în paralel cu analiza episodică, de mare finețe a epopeii lui Homer, autorul sondează și abisurile relației tată-fiu, pornind, de fapt, într-o odisee proprie, de regăsire cu propriul tată și de împăcare cu propria conștiință.
Bogdan-Alexandru Stănescu: Piața noastră este atât de conectată la ceea ce se întâmplă în afară încât să alegi un singur titlu e o adevărată crimă. Am s-o comit și o să recomand volumul de eseuri al lui Saul Bellow intitulat „Prea multe lucruri la care să te gândești” (Ed. Litera) Cum prea bine spune Philip Roth, Bellow este unul dintre puținii prozatori care scriu non-ficțiune cu același talent pe care îl investește în proza lui. Iar talentul respectiv este, până la urmă, al unuia dintre cei mai mari scriitori americani ai secolului trecut.
Cover foto credit: Unsplash
Foto credit Marius Chivu: Irina Gache
