„6,9 pe scara Richter”. Fantezie şi extravaganţă
https://www.ziarulmetropolis.ro/69-pe-scara-richter-fantezie-si-extravaganta/

Proiectat în premieră mondială în deschiderea oficială a celei de-a 15-a ediţii a TIFF-ului clujean, „6,9 pe scara Richter”, noua comedie cu momente onirice şi muzicale (!) a lui Nae Caranfil, are şanse să rămână drept unul din cele mai excentrice filme din istoria cinematografiei române.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 mai 2016

După producţia internaţională, mai curând dezamăgitoare, „Closer to the Moon” de acum doi ani, Nae Caranfil revine cu „6,9 pe scara Richter”, o comedie de mare public, surprinzătoare, revigorantă, plină de fantezie şi burlesc.

Deşi nu lipsit de scăpări şi de unele derapaje stridente spre vulgaritate sau prost-gust, este, totuşi, cel mai extravagant film al lui Nae Caranfil. Începe mai greu, mai puţin convingător, însă îşi tot calibrează tonul pe parcurs şi oferă în cele din urmă unul din cele mai exuberante finaluri din întreaga istorie a filmului românesc.

„6,9 pe scara Richter” se înscrie, asumat, în tradiţia unui cinema popular inteligent, făcut pentru a distra, a seduce şi a transpune publicul într-o lume pronunţat ficţională, de vis. Şi, judecând după reacţia predominant entuziastă a unei bune părţi a celor câtorva mii de oameni care l-au văzut în Piaţa Unirii din Cluj, Nae Caranfil îşi atinge ţinta, chiar dacă se simt uneori note false, iar umorul nu este întotdeauna foarte rafinat (nici la nivel de replici, nici la nivel de mizanscenă sau montaj).

Pare că odată cu formele radicale pe care le-au asumat câţiva autori ai Noului Cinema Românesc în ultimii ani, Nae Caranfil, singurul creator cu adevărat important al unei estetici alternative la realismul Noul Val (încă de când acesta nici nu exista), forţează la rândul său – însă în direcţia opusă, a imaginarului – şi îşi asumă riscul unei mai mari libertăţi (el i-a mulţumit de altfel, de pe scenă, lui Cristian Mungiu, producător al filmului, pentru libertatea totală şi necondiţionată pe care i-a oferit-o).

Filmul reia o serie de mărci uşor de recunoscut ale lui Nae Caranfil. Cea mai importantă – prezenţa protagonistului naiv, aerian, indecis, din perspectiva căruia este redată povestea. Eternul alter-ego visător al regizorului-scenarist – un personaj care trece, sub diverse forme diferite şi în interpretarea a diferiţi actori, de la un film la altul.

În acest caz, este vorba de un actoraş de teatru (Laurenţiu Bănescu, bine ales) din Bucureşti, prins între o relaţie dificilă cu o soţie geloasă şi cam depresivă (Maria Obretin), un bărbat afemeiat mai în vârstă, fost aviator, care apare pe neaşteptate şi pretinde că este tatăl său (Teo Corban), un rol într-un spectacol-musical (o adaptare modernă a poveştii lui Orfeu şi Euridice) şi obsesia unui mare cutremur. Teama de cutremur este transpusă prin câteva momente onirice şi suprarealiste spectaculoase, nu lipsite de virtuozitate, deşi uşor repetitive.

Nae Caranfil struneşte bine acest amestec de registre diferite şi de piste narative multiple, folosite ca surse de umor – când strălucitor, când mai puţin inspirat.

Mare iubitor de filme şi paseist declarat, Nae Caranfil omogiază cu voluptate un cinema astăzi dispărut sau considerat desuet, ai cărui reprezentanţi notorii, citaţi insistent în „6,9 pe scara Richter”, au fost autori precum Billy Wilder sau Bob Fosse.

„6,9 pe scare Richter” a fost proiectat, într-o variantă încă de lucru, în deschiderea celei de-a 15 ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania de la Cluj şi va intra în cinematografe la toamnă.

„6,9 pe scara Richter”, România, 2016

Scenariu şi Regie: Nae Caranfil

Distribuţie: Laurenţiu Bănescu, Maria Obretin, Teo Corban, Simona Arsu

10
/02
/20

În această noapte, la Los Angeles, s-a desfășurat cea de-a 92-a gală a premiilor Oscar. Marea surpriză a fost că filmul sud-coreean „Parasite” a câștigat atât la categoria cel mai bun film, cât și la categoria cel mai bun film într-o limbă străină.

07
/02
/20

Victor Morozov studiază în prezent teoria de cinema în Franţa şi Irlanda. Recent, alături de colegi din SUA, Franţa, Chile, Nigeria şi Madagascar, a participat la programul dedicat tinerilor critici al Festivalului de Film de la Rotterdam, de unde ne-a trimis o primă relatare, despre trei lungmetraje asiatice.

06
/02
/20

Dacă credeai că mai știi câte ceva despre cinematografia mondială a momentului, o participare la Festivalul de la Rotterdam îți dă peste cap cam toate cunoștințele – un program cu sute de filme neconvenționale, majoritatea realizate de regizori la început de drum, iar o bună parte dintre ele, forme hibrid de limbaj cinematografic.

02
/02
/20

CRONICĂ DE FILM Regizat de Marius Th. Barna și cu un comentariu scris de Bogdan Ficeac, documentarul „Nostalgia dictaturii” (2020), disponibil în câteva proiecții răzlețe, este o colecție de truisme despre comunism, a cărei concluzie ar putea fi banalitatea că „s-au făcut și lucruri bune, dar au fost și lucruri rele”.

30
/01
/20

CRONICĂ DE FILM În „Uncut Gems” (2019), fraţii Benny şi Josh Safdie transformă prin stilul lor inconfundabil subiectul banal al încurcăturilor unui bijutier newyorkez (Adam Sandler) într-o experienţă hipnotică, într-un film despre viaţa trăită mereu la limită.

30
/01
/20

„colectiv” spune povestea primului an de după incendiul din clubul cu același nume și urmărește cu egal interes autorități și jurnaliști, într-o interacțiune permanentă de căutare și expunere a adevărului. Este un film despre sistem versus oameni, despre adevăr versus manipulare, despre interes personal versus interes public, despre curaj și responsabilitate individuală.

30
/01
/20

În luna februarie, cinefilii români vor putea urmări “Little Women” / “Fiicele doctorului March”, producție Sony Pictures distinsă cu șase nominalizări la premiile Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film, Cel mai bun scenariu adaptat, Cea mai bună actriță principală și Cea mai bună actriță secundară.

30
/01
/20

Parazit/ Parasite, filmul fenomen al cineastului coreean Bong Joon-Ho, scrie istorie la Oscar, devenind prima producție din Coreea de Sud nominalizată atât la categoria Cel mai bun film străin, cât și la categoria Cel mai bun film. A doborât recorduri de box-office în întreaga lume, a câștigat Palme d’Or la Cannes 2019, iar din 31 ianuarie rulează în 26 de cinematografe Cinema City din întreaga țară, în cadrul unui eveniment dedicat Oscarurilor.

24
/01
/20

CRONICĂ DE FILM Regizat de Sam Mendes, "1917" (2019) este în primul rând o demonstraţie de virtuozitate tehnică. Un film care trivializează tragedia teribilă a războiului şi o transformă într-o cursă contracronometru cu obstacole, ca un joc pe calculator. Spectaculos, dar sărac în idei.

Page 2 of 25812345...102030...Last »