7 idei pentru a-i învăța pe copii să vorbească corect
https://www.ziarulmetropolis.ro/7-idei-pentru-a-i-invata-pe-copii-sa-vorbeasca-corect/

Studii din neuroştiinţe dovedesc că prichindeii vin pe lume echipaţi cu o structură neuronală pregătită pentru a decripta şi învăţa limbajul. Ce se întâmplă însă când aceştia nu sunt expuşi deloc, greşit sau incomplet stimulilor verbali?

Un articol de Cristina Dragulin|16 februarie 2015

Evident, nimic bun. De obicei, asta se soldează cu o întârziere atât în dezvoltarea vorbirii și scrierii, cât și în dezvoltarea gândirii.

Vă propun câteva metode simple, și ușor de aplicat, de a-i obișnui pe copii încă de când sunt foarte mici cu… vorbirea corectă.

1. Primul pas este să le vorbim clar și corect încă de la naștere. Adică, să nu pocim cuvintele, să nu ne prostim pronunțând greșit. Asta nu exclude jocul de sunete, care este chiar indicat, pentru a familiariza bebelușii cu muzicalitatea limbii.

2. Când încep să spună primele cuvinte, să îi luăm în serios, nu să râdem de ei cum pronunță, ci să-i încurajăm să pronunțe corect, repetându-le clar cuvintele pe care ei încearcă să le zică. O metodă dovedită eficientă în acest caz este plasarea degețelelor copilului pe buzele adultului în timp ce acesta pronunță un cuvânt, pentru a simți vibrațiile.

3. Copiii mici au tendința de a „inventa” cuvinte între 2 și 5 ani. Nu trebuie descurajați. Ei se joacă în acest fel cu limba lor, o explorează. Lăsați-i să se joace cu sunetele, cu silabele, cu cuvintele. E o metodă bună pentru dezvoltarea limbajului, a imaginației, dar și a încrederii în sine.

4. Veți vedea că de la inventarea de cuvinte, vor trece repede la inventarea de cântecele, poezioare și povești. Și, desigur, trebuie încurajați să facă asta. Fiți spectatori atenți și entuziaști atunci când vă prezintă micile lor creații.

5. Când copiii întreabă despre sensul unui cuvânt, indiferent care e acesta, trebuie să li se explice ce înseamnă. Dacă nu știți, luați dicționarul și citiți, apoi explicați-le și lor. Încurajați-i să întrebe mereu semnificația cuvintelor pe care le aud și nu le cunosc. De pe la 5-6 ani, îi puteți împrieteni și pe ei cu dicționarul.

6. Încă de la 3-4 ani, puteți juca cu ei jocuri de cuvinte. De pildă, spuneți un cuvânt „mama” și ei trebuie să spună un alt cuvânt care să înceapă cu ultima literă a celui spus de dvs. – „a”. Inventați împreună cu ei jocuri de cuvinte.

7. Trebuie să spun și asta, deși e clar o metodă cunoscută și aplicată de mulți părinți – citiți-le mult copiilor dvs. Opriți-vă când au ceva să vă întrebe, stimulați-i să spună ce le-a plăcut și ce nu într-o poveste, întrebați-i ce personaje și-ar alege să fie și care nu, ce ar modifica în poveste și încurajați-i să completeze ei povestea sau să o continue.

În cartea „Vorbești prin povești” găsiți idei despre jocuri utile pentru a-i ajuta pe copii să vorbească corect. Cartea conține și un CD cu fișe de lucru.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

Pagina 2 din 41234