Asasinarea lui Nicolae Iorga
https://www.ziarulmetropolis.ro/75-de-ani-de-la-asasinarea-lui-nicolaie-iorga/

Într-o zi de 27 noiembrie (1940) se stingea din viaţă, în mod tragic, unul dintre titanii culturii româneşti interbelice. După o viaţă dusă pe culmile recunoaşterii universitare, ştiinţifice, sociale şi politice, reputatul om de ştiinţă, Iorga a sfârşit la marginea unei păduri, batjocorit şi împuşcat cu 9 gloanţe.

Un articol de Petre Ivan|27 noiembrie 2015

75 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga / Abominabila crimă a zguduit întreaga lume civilizată, 47 de universităţi şi academii din întreaga lume arborând drapelul în bernă în semn de preţuire faţă de marele savant român.

Un spirit enciclopedist, istoric de formaţie, cu studii la Iaşi, Leiptzig, Berlin, Paris. La Iaşi a absolvit Universitatea într/un singur an cu diploma ”Magna cum laudae”. Doctoratul îl obţine la 23 de ani, odată cu intrarea în Academia Română.

Critic literar, documentarist, dramaturg, poet, memorialist, om politic(parlamentar, ministru, prim ministru). Este şi cel mai mare poligraf al românilor: a scris 1 003 volume, 12 755 de articole, 4963 de recenzii în cei 69 de ani de viaţă.

Câteva dintre publicaţiile mai importante: ”Studii şi documente cu privire la istoria românilor” – 25 de volume, ”Istoria Imperiului Otoman” – cinci volume, apărută în germană, ”Istoria românilor”  – 10 volume.

Ca literat, Iorga a scris poezii şi drame cu conţinut istoric : ”Învierea lui Ștefan cel Mare”, ”Tudor Vladimirescu”, ”Sfântul Francisc din Asisi”, volume memorialistice ”Oameni care au fost”, ”O viaţă de om, aşa cum a fost”.

Ca istoric literar a publicat ”Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea”, ”Istoria literaturii religioase”, ”Istoria literaturii româneşti contemporane”.

Activitatea politică a început-o de tânăr ca şi co-fondator al Partidului Naţionalist Democratic, opţiunea sa fiind bazată pe solidaritate naţională. Ministru de interne, prim ministru între 1931 – 1932, consilier regal, parlamentar, funcţii politice în care însă nu a excelat ca politician, ci ca om de ştiinţă, savant.

Cadavrul savantului, ridicat de la marginea drumului în dimineata zilei de 28 noiembrie 1940.

Cadavrul savantului, ridicat de la marginea drumului în dimineata zilei de 28 noiembrie 1940.

Nicolae Iorga rămâne una dintre personalităţile marcante ale culturii noastre naţionale. Din nefericire a sfârşit tragic, la marginea pădurii Strejnic, cei care i-au uat viaţa, conform rapoartelor vremii, fiind simpatizanţi şi membrii ai Mişcării Legionare.

Ucis cu nouă focuri de armă şi batjocorit crunt

În anul 1940, după 4 septembrie, odată cu chemarea la putere a generalului Ion Antonescu, se realizează guvernul legionar şi se pun bazele Statului

Naţional Legionar. Pe data de 28 noiembrie 1940, fostul minsitru, consilier regal în perioada domniei lui Carol şi academicianul Nicolae Iorga, în vârstă de 69 de ani, era găsit mort la marginea pădurii Strejnic, judeţul Prahova.

Dimineaţa, la orele 07.15, s-a găsit cadavrul profesorului Nicolae Iorga, pe moşia domnului Radovici din marginea de est a comunei Strejnic, judeţul Prahova. Maiorul Bratu Aurel, la ordinul subsemnatului, s-a transportat la faţa locului şi a ridicat cadavrul cu o camionetă a Prefecturii judeţului Prahova, fiind transportat la Bucureşti şi predat familiei. (…) Autorii, până în prezent, nu au putut fi descoperiţi şi nici prinşi. – Raportul numărul 2024 din 29 noiembrie 1940 adresat Prefecturii din Prahova.

Iorga fusese împuşcat de nouă ori. Două gloanţe l-au desfigurat, unul intrând direct prin creier, iar celălalt prin obraz, după cum se arată în raportul medico-legal. Mai mulţi martori oculari au precizat că trupul istoricului ar fi fost mutilat.

Foto: Nicolae Iorga – wikipedia

18
/11
/21

Seara de 3 decembrie 1986, în plină dictatură ceaușiștă, când românii îngheață de frig și acasă, și în școli, și în instituții de toate felurile, pare o seară ca oricare alta: se întunecă devreme, la televizor cetățenii se pot uita două ore, Tovarășul și Tovarășa sunt negreșit acolo, fabricile duduie necontenit, că ele lucrează „pe ture”. Dar cine iese din casă la București poate să meagă, de exemplu, la teatru.

11
/11
/21

Editura Nemira a lansat în imprintul de nonficțiune ORION autobiografia președintelui Statelor Unite ale Americii. Vă oferim un fragment din „Promisiunile mele. Despre viață și politică” de Joe Biden (traducere de Ruxandrei Toma, lectură de specialitate de Anca Sandu).

24
/10
/21

Ultimele două programe ale actualei ediții a Cineclubului One World Romania, disponibile online, gratuit, până la 18 noiembrie, se concentrează pe activitatea de la Sahia a Mártei Mészáros și Slavomir Popovici, doi cineaști care și-au lăsat amprenta asupra producției studioului de film documentar în moduri foarte diferite.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.

08
/10
/21

O schiță de portret, în câteva cuvinte-cheie ce conturează un univers al lui. În anul 2020, s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Federico Fellini. Pornind de la câteva secvențe din destinul lui de artist, să ne întoarcem la viețile tragicomice pe care le-a construit pe ecran.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

21
/09
/21

Biografiile marilor împărați din China dinastică sunt ticsite de povești sângeroase, jocuri de culise, răzbunări, urzeli, iubiri devastatoare și multe alte ingrediente spectaculoase pe care industria de televiziune chineză le explorează și reformulează romanțat sub forma serialelor și filmelor istorice de larg consum.

14
/09
/21

Celebrul artist plastic belgian René Magritte s-a stins din viață într-o zi de vară, pe 15 august 1967, la 68 de ani. A fost înmormântat la cimitirul Schaerbeek din Bruxelles. Mai jos îl vedeți fotografiat, lângă tabloul său, „Pelerinul”, de Lothar Wolleh, chiar în anul în care a murit...