„Cine e fazanul?“ Totul începe cu o comedie
https://www.ziarulmetropolis.ro/cine-e-fazanul-totul-incepe-cu-o-comedie/

La Teatrul Metropolis s-a jucat aseară „Cine e fazanul?“, de Georges Feydeau, un spectacol susţinut de studenţii UNATC, Anul III, Arta Actorului. Coordonatorul proiectului este conf. univ. dr. Paul Chiribuţă, decanul Facultăţii de Teatru.

Un articol de Ziarul Metropolis|25 martie 2015

Ziarul Metropolis a stat de vorbă cu studenţii la Actorie, în încercarea de a afla prin ce este interesant acest spectacol şi pentru a obţine indicii despre drumul pe care cred că îl vor parcurge în carieră viitorii actori.

Teatrul Metropolis a prezentat „Cine e fazanul?” de G. Feydeau în cadrul acordului de parteneriat cu UNATC „I. L. Caragiale”, pentru promovarea viitorilor absolvenți ai Facultății de Teatru.

„Cine e fazanul?” este un spectacol destul de rodat, pe care studenţii l-au mai jucat la Palatul Copiilor şi la Sala „Ion Cojar“ a UNATC-ului, și care se va mai juca și în lunile următoare.

Iată câteva impresii ale studenţilor, luate la una dintre repetiţiile de la Teatrul Metropolis:

Mihai Mitrea: „«Cine e fazanul?» este o comedie bulevardieră, făcută bine, cu un ritm nebun, şi la care se râde mult. E un spectacol extraordinar dacă vrei să te destinzi şi să uiţi de tot, pentru aproape două ore. Suntem tineri, cu chef de joc şi ne place ceea ce facem. Şi asta se vede şi se transmite şi pe scenă.

Primul spectacol pe care l-am jucat a fost mai uşor, dar de la al doilea lucrurile au început să devină mai dificile, pentru că aveam, deja, un standard pe care trebuia să-l menţinem, şi era mult mai multă presiune“.

„Spectacol făcut bine? Adică spectacol făcut cu plăcere“, explică Veliko Velikov, un tânăr bulgar, care şi-a terminat studiile liceale în Bulgaria şi care a venit apoi în România pentru a da la Actorie. După un an de cursuri intensive de limbă română şi încă trei printre colegii lui de la Actorie, Veliko vorbeşte foarte bine româneşte: „Încă nu m-am gândit ce să fac după ce termin Facultatea, dacă să rămân în România, să merg în Bulgaria sau în Amsterdam, la o altă şcoală“, spune el.

10271232_1563233450554896_7155220278680336988_o

Bianca Dragomir: „«Cine e fazanul?» spectacol în care joc rolul unei dame de companie, este o comedie spumoasă, care îi va ajuta pe spectatorii care vin tensionaţi să plece mult mai relaxaţi…

De la profesorii mei am învăţat că trebuie să fiu sinceră cu mine şi mai ales sinceră pe scenă şi să transmit mai departe acest lucru.

Ce mă aşteaptă după Absolvire? Cred că o mulţime de proiecte care să merite să investesc toată energia şi tot ce am eu mai bun. Şcoala a fost ca o lecţie de maturizare. Am învăţat să am mai multă încredere în mine şi să găsesc soluţiile care să mă ajute să ajung acolo unde mi-am propus să ajung.

Andra Coţofană: „Este o comedie foarte bine scrisă, în care noi aducem o energie plăcută. Am muncit foarte mult, am investit suflet, plăcere şi foarte multă iubire, pentru a face un spectacol bun.

După absolvire m-aş îndrepta către film, dar asta nu înseamnă că nu-mi dau toată silinţa să fiu foarte bună şi pe scenă.

Ai nevoie de multă răbdare şi încredere pentru a-ţi găsi un drum după Facultate. Nici dacă ai face Politehnică şi ai fi inginer, nici acolo nu ţi-ai găsi locul din prima încercare. Peste tot e greu, deşi foarte mulţi oameni cred că a fi artist este simplu. Chiar e greu. Investeşti mult suflet, muncă fizică şi psihică. E nevoie să fii puternic pentru a-ţi găsi calea. Eu, de exemplu, am dat admitere de cinci ori, dar dacă mă uit în spate, nu mai înţeleg când şi de ce am făcut asta.

Actori spre care mă uit cu admiraţie: Vlad Logigan, Marius Manole… Îmi place foarte mult energia lor. Şi au credinţa despre care spuneam. Răbdare, credinţă şi perseverenţă. Asta se vede în jocul lor. Iar dintre cei dispăruţi? Irina Petrescu, pe care, din păcate, am văzut-o doar în filmări“.

1921012_1563232040555037_7628093663001902964_o

Clara Popadiuc: „E foarte interesant de văzut traseul fiecărui personaj. Lucienne, personajul pe care îl interpretez, e o femeie care are nişte principii foarte puternice. Are 25 de ani, dar se află într-o căsnicie care s-a plafonat. Apare un domn, Pontagnac, care începe s-o cucerească. La început, ea nu vrea, dar, aflând că bărbatul ei o înşală, îşi modifică comportamentul. Pentru a afla şi restul, veniţi la spectacol!

Spunea cineva că un spectacol bun e acela la care mai ai mereu ceva de făcut, pentru că aşa rămâne viu. Aşa e şi „Fazanul“.

Ce cred că mă aşteaptă după Absolvire? Dumnezeu ştie! Aş vrea să dau la Master la UNATC şi apoi, după Master, să mă dezvolt şi să am experienţe cât mai vaste.

Aş vrea să joc la fel de mult ca Marius Manole, aş vrea să fiu la fel de încărcată şi de energică precum Olga Tudorache. Îi mai admir pe domnul Victor Rebengiuc, pe doamna Mariana Mihuţ… Ei sunt titanii. Şi nu pot să-i uit pe profesorul nostru, Paul Chiribuţă şi pe Mihai Constantin.

Andrei Radu: „Rolul meu este extrem de încărcat, iar personajul meu e un motor al spectacolului. Spectacolul se mişcă în funcţie de cum dă el celelalte veşti mai departe.

După Absolvire mi-aş dori să-mi găsesc un loc în teatru şi proiecte în care să joc constant. Că este contemporan, tragedie, comedie, e mai puţin important, pentru că eu voi juca cu mare drag. Pe scenele de stat sau în underground.

Din Facultate voi ieşi cu ideea că trebuie să-i ascult pe oameni. Şi nu mă refer doar la relaţia profesor-student. Ci la a asculta publicul, prietenii, colegii. Numai aşa poţi să te schimbi în bine. Am învăţat să fiu atent la oameni şi la ce se întâmplă“.

Catinca Maria Nistor: „Joc rolul lui Maggy Soldignac, intriga spectacolului. Dacă nu eram eu, atmosfera era puţin mai liniştită… Pentru a-mi construi personajul, în primul rând am pornit de la text. Ea e o fată foarte veselă, căreia îi place viaţa. Are şi mult umor. Pe scheletul ăsta am construit şi am adăugat lucruri pe care nu le arăt în viaţa personală. Cu prietenii mei şi cu oamenii apropiaţi mă joc destul de mult, dar în general sunt o persoană mai timidă şi retrasă, sunt mai degrabă un observator decât un entertainer. Dar pe scenă ies toate lucrurile care stau latent, undeva.

Ce am învăţat în facultate? Că adevărul e în celălalt. Tot timpul trebuie să fii atent la partener, la omul din faţa ta. Starea ta este în acord cu ce se întâmplă cu celălalt. Te construieşti numai în raport cu el. Îmi place mai mult teatrul decât filmul. Ai şansa să trăieşti în fiecare seară acelaşi lucru ca şi cum ar fi prima oară.

10700271_1563231733888401_2671711881542588812_o

Lucian Bîrsan: „E un spectacol bun şi pentru că inspiră o atmosferă plăcută, foarte uşor de digerat. Cu personajul meu începe totul. Pontagnac este băiatul care nu mai simte plăcerea să stea acasă cu nevasta şi face câteva plimbări nocturne. Replica „Am femeia în sânge“ îl caracterizează cel mai bine. Pontagnac a făcut o meserie din a curta femeile. El are tot timpul replicile la el. Ştie să fie şi politicos, ştie să intre şi ca un tanc, ştie să se şi retragă, ca să vină cu altă teorie. Şi asta dă culoare personajului şi piesei.

Mă atrage ca spectator să văd plăcerea pe chipul oamenilor de pe scenă, să văd că ei sunt fericiţi să facă acele lucruri. Mă interesează să văd cum actorii rezolvă diferite situaţii“.

Bogdan Florea: „Ce îmi doresc eu de la o comedie? În primul rând, să râd. Nu mă amuză orice, iar umorul are multe nuanţe… «Cine e fazanul?» este o comedie pentru cine vede din afară. Pentru cine vede din interior, adică pentru personaj, nu e comedie. Redillon, personajul pe care îl interpretez, este în conflict cu Pontagnac, amândoi fiind maeştri în arta cuceririi unei femei.

Fazanul e o comedie bulevardieră, care se bazează pe timp. Totul e la secundă. Dacă ai ratat cu o fracţiune de secundă replica, s-a dus poanta! E un mecanism pe care îl perfecţionăm în continuare. Suntem o echipă, nu e cineva care e împins în faţă sau cineva care să se ridice mai mult. Când cade unul, e ridicat de celălalt. Spectacolul nu poate avea efect dacă nu ne implicăm cu toţii la acelaşi nivel“.

Ana-Maria Ivan: „Am ieşit de vreo 6-7 ori la aplauze, la un moment dat. De ce s-a întâmplat asta? Pentru că suntem plini de viaţă, suntem tineri şi este primul nostru proiect ca echipă. Şi cred că despre asta este vorba. Pentru asta m-am apucat de teatru, pentru a transmite emoţie. Şi să-i fac pe oameni să se detaşeze puţin.

Cred că importantă pentru actor este energia. Tu, ca actor, trebuie să ai mereu această energie şi să ţii legătura cu partenerul, să nu pierzi ritmul.

10697399_1563231780555063_6713053043324948901_o

Maria Mitu: „Cele mai lungi aplauze au fost la Buzău. Cred că au durat cinci minute, într-o sală de 400 de oameni. Am fost foarte prezenţi, ne-am bucurat că suntem acolo şi am fost emoţionaţi că încă suntem aproape de motivul pentru care ne-am hotărât să facem asta: să explorăm posibilele vieţi care există pe acest pământ, din interior.

Actori înspre care mă uit cu admiraţie: Gina Patrichi, Andreea Bibiri, care e foarte pozitivă în viaţa de zi cu zi; Ionel Mihăilescu şi Răzvan Vasilescu.

INFO

DISTRIBUŢIA:
Pontagnac: Lucian Bîrsan
Lucienne: Clara Popadiuc
Vatelin: Andrei Radu
Redillon:
Bogdan Florea / Mihai Mitrea
Dna Pontagnac: Cristina Juncu / Maria Mitu
Maggy: Catinca Nistor / Bianca Dragomir
Dl Soldignac: Emanuel Becheru
Armandine: Bianca Dragomir / Catinca Nistor
Dl Pinchard: Mihai Mitrea / Bogdan Florea
Clara: Andra Coțofană / Ana-Maria Ivan
Victor / Comisar: Veliko Velikov
Gerome: Maria Mitu / Cristina Juncu

Light design: Cristian Niculescu
Asistenți tehnici: Iulian Cuza
Radu Mitrea
Scenografie: Livia Vișănescu
Andreea Radu
Sinopsis

„La familia Vatelin își face apariția, în primul rând, Pontagnac. Un cuceritor înveterat. El o urmăreşte pe frumoasa Lucienne până acasă, făcându-i avansuri. În timpul acesta, apare soţul Luciennei, care nu este altul decât Vatelin, un bun prieten de-al lui Pontagnac. Vatelin, cunoscându-l bine pe Pontagnac, îl iartă. Dar un eveniment neaşteptat va semăna discordie: Maggy, fosta amantă a lui Vatelin, de pe vremea când acesta era la Londra, îl vizitează… De acest fapt profită Pontagnac, care îi spune Luciennei că Vatelin o înşală… Urmează o serie de împăcări şi despărţiri spectaculoase pe care Georges Feydeau le-a îmbinat într-un mod cât se poate de savuros.”

 

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!

23
/01
/24

Miercuri, 24 ianuarie, ziua în care Unirea Principatelor Române este celebrată la nivel național prin numeroase festivități și manifestări culturale, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București oferă publicului oportunitatea de a descoperi tainele limbajului universal al artei prin intermediul expoziției momentului, „Universul lui Salvador Dalí”, deschisă la Hanul Gabroveni din centrul Capitalei.

22
/01
/24

Teatrul Național „I.L. Caragiale” București își începe anul în Sala Mare, cu „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht, această ars poetica și demonstrație practică a teatrului epic, acest punct de cotitură teatral, tablă de șah cu toți pionii murdari, busolă morală fără ac, și matrioșkă a răului.

22
/01
/24

Art Safari revine în această primăvară cu o ediție ce marchează un deceniu de existență. În prim plan, marii maeștri ai artei românești: Eustațiu Stoenescu, Grigorescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Baba, Petrașcu, Mützner, Dărăscu, Ressu, Iser. Noul sezon prezintă 5 expoziții de artă, ce pot fi văzute în perioada 8 martie-28 iulie, la Palatul Dacia-România de pe Lipscani.

22
/01
/24

Anul acesta, Teatrul Tamási Áron celebrează Ziua Culturii Maghiare prin deschiderea a trei spaţii de întâlnire : luni, 22 ianuarie, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrului, spectatorii din Sfântu Gheorghe pot urmări spectacolul "Voiam să mă revolt cu voi", o producţie a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, în regia lui Aba Sebestyén; în aceeași zi, Trupa Tamási Áron joacă una dintre producţiile sale de succes, Floarea Soarelui, în regia lui Radu Afrim, pe scena Teatrului Naţional din Târgu Mureş; miercuri, 24 ianuarie, la Braşov, va fi lansată cartea despre viaţa actorului Nemes Levente, fostul director al Teatrului Tamási Áron.

22
/01
/24

Un spectacol-coupé, cu o durată de două ore, vă aşteaptă în penultima zi a lunii la Sala Media a TNB, ca să ne amintim de cel mai mare dramaturg al românilor, Ion Luca Caragiale, născut pe 30 ianuarie 1852: Caragiale altfel & Moftul român.