Piesă pentru frate și soră – misterul din spatele cortinei
https://www.ziarulmetropolis.ro/Pies%C4%83+pentru+frate+%C8%99i+sor%C4%83+-+misterul+din+spatele+cortinei

,,Piesă pentru frate şi soră” de Tennessee Williams cu Ioana Mărcoiu şi Istvan Teglas, în regia lui Iris Spiridon, se va juca duminică, 21 decembrie, la Teatru Naţional Bucureşti, Sala Mică, de la ora 20:00.

Un articol de Judy Florescu|17 Decembrie 2014

Actorul Istvan Teglas vorbește despre responsabilitatea sa față de cei care se vor afla în sală pentru a vedea Piesă pentru frate și soră: “Întâlnirea cu spectatorul la aceasta piesă este una foarte importantă, și mă refer la întâlnirea care trece dincolo de simpla vizionare a acestui spectacol. Această piesă îmi reamintește cel mai mult de responsabilitatea pe care trebuie să o am față de spectator. Este o piesă puternică și mă obligă să caut un scop – adică cel din afara piesei -, scopul meu personal pentru care mă aflu aici în seara asta în fața spectatorului. E greu să reflectezi asupra acestui lucru pentru că îți cere să fii sincer, iar sinceritatea nu e întotdeauna plăcută.”

Scrisă în 1967, cu numele original Out Cry, piesa în două personaje a lui Tennessee Williams utilizează convenția de teatru în teatru.

Laureat al premiului Pulitzer pentru piesele Un tramvai numit dorință și Pisica de pe acoperișul fierbinte, Tennessee Williams este unul dintre cei mai populari dramaturgi americani, ale cărui subiecte abordate sunt învăluite într-un mister îmbietor dat deopotrivă de acțiune, cât și de personaje.

În Piesă pentru frate și soră, provocarea pentru spectator este să găsească firul poveștii, pentru că avem parte de mai multe planuri – planul actorilor-personaje care pregătesc spectacolul, planul personajelor care îi prind pe actori în jocul lor (când un actor o ia razna și celălalt trebuie să facă la fel), planul interior al actorilor-personaje – lupta pe care o duc aceștia cu ei înșiși pentru a oferi ceea ce vor spectatorii să primească de la ei. Baloanele de săpun sunt o metaforă care poate însemna fragilitatea vieții umane, a unui spectacol, sau a teatrului în general. O altă metaforă este casa de carton construită de scenografa Cristina Milea, a cărei însemnătate rămâne să fie descoperită de mintea fiecărui spectator în parte.

În afara misterului atrăgător, piesa autorului american are și elemente autentice care au învins bătălia cu timpul, elemente pe care le regăsim din plin în natura umană a zilelor noastre: frica de eșec, frica de necunoscut, frica de greșeală, frica de a fi perceput eronat… O parte din universul mistic al piesei este construit din trăsăturile nesigure ale esenței umane, în timp ce personajele capătă contururi felurite prin prisma interpretării actorilor.

“Invitația care se adresează spectatorului la începutul spectacolului este una aparent simplă, de a-și imagina lumea celor care sunt pe partea cealaltă a scenei. Imaginația este un cuvânt cheie deoarece va fi firul roșu al întâlnirii noastre pe parcursul spectacolului. Este o piesă atipică unde toți avem câte un rol, mie mi s-a dat rolul de a fi actor în această seară, iar spectatorului de a fi spectator. Nu e un lucru ușor nici unul nici altul, mai ales dacă te identifici cu celălalt”, completează Istvan Teglas.

foto: 9 G la TNB

03
/12
/17

ANCHETĂ Vă prezentăm cinci dintre cei mai promiţători tineri regizori români de film ai momentului. Nu au debutat încă în lungmetraj, dar sunt şanse mari - scurtmetrajele lor stau deja mărturie - să tot auzim de ei în anii următori: Octav Chelaru, Ana-Maria Comănescu, Ruxandra Ghiţescu, Roxana Stroe şi Andrei Tănase.

06
/09
/17

Între 7 și 10 septembrie, trăim într-un oraș al dansului, datorită Bucharest International Dance Film Festival, care ne propune cele mai atrăgătoare filme de dans ale momentului. Despre provocările unui astfel de eveniment, am stat de vorbă cu coregrafa și regizoarea Simona Deaconescu, cofondatoare a festivalului ajuns la a treia ediție.

Page 1 of 1012345...10...Last »