A, al, ai, ale… cui?
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-al-ai-ale-cui/

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greşit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcţie de sensul mesajelor transmise.

Un articol de Cristina Drăgulin|22 Iulie 2014

Dacă spunem „o carte a Simonei”, se observă că acordul se face cu substantivul determinat – „carte”, nu cu substantivul la genitiv. Aceasta este prima regulă.

  • copii ai vecinei;
  • băiat al femeii;
  • fete ale domnului.

Există cazuri în care între atributul exprimat printr-un substantiv la genitiv și substantivul determinat se strecoară altă parte de vorbire. De multe ori, această parte de vorbire este un alt substantiv. Astfel, pot apărea confuzii. Cum determinăm substantivul cu care acordăm articolul posesiv genitival?

  • „colecția de timbre a artistului” sau „colecția de timbre ale artistului”?
  • „scările de marmură ale castelului” sau „scările de marmură a castelului”?
  • „partenerii de viață ai vedetelor” sau „partenerii de viață a vedetelor”?
  • „peretele de piatră al clădirii” sau „peretele de piatră a clădirii”?
  • „livezile de caiși ale vecinului” sau „livezile de caiși ai vecinului”?
  • „Muzeul de Literatură al Capitalei” sau „Muzeul de Literatură a Capitalei”?

Ca să verificăm dacă am acordat corect articolul posesiv, putem înlătura partea de vorbire interpusă și vedem dacă se păstrează sensul pe care dorim să-l transmitem, de exemplu „colecția artistului” sau „scările castelului”. Putem, de asemenea, să verificăm care este substantivul determinant pentru semnificația mesajului și îl eliminăm. Când vom face asta, ceea ce rămâne, de multe ori, nu mai are sens, de pildă „de marmură ale castelului”.

Deci, cum e corect?



10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

Page 2 of 3123