A douăsprezecea noapte. Cuvântul e o scenă
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-douasprezecea-noapte-cuvantul-e-o-scena/

A douăsprezecea noapte… sau despre iubirea care se arată în al doisprezecelea ceas.

Un articol de Andreea Nanu|29 noiembrie 2017

E o posibilă interpretare pentru spumoasa comedie a erorilor în care Iubirea (ni) se ascunde sub o sumedenie de măști. Măștile chipului, ingenios traduse în costumele realizate de Adriana Grand, sau eternele măști ale umanului, ilustrate de spectacolul pus în scenă de Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis. 

A douăsprezecea noapte își păstrează actualitatea (fiindcă, să recunoaștem, și umorul își are modele lui), aducând un aer proaspăt și revitalizant. Distribuția tânără, culorile vii, muzica live, ritmul alert, jocurile de limbaj (susținute de noua traducere a textului propusă de Violeta Popa și George Volceanov), nici un ingredient nu lipsește din această Commedia dell’arte a zilelor noastre. Dacă cele mai recente producții Shakespeare pe care le-am văzut în cadrul Festivalului Național de Teatru au optat pentru racordarea la contemporan printr-o tehnologie sofisticată, prin costume stilizate și o scenografie minimalistă și austeră, spectacolul de la Teatru Metropolis aproape că surprinde prin „cumințenia” lui. O lumină caldă, bucolică, îmbălsămează un peisaj neverosimil de pașnic, cu un copac și o grădină în care protagoniștii meditează la dragoste sau dezlănțuie confruntări frenetice (sub forma benignă a farselor) pentru a o cuceri. De parcă decorul ar vrea să șoptească, nouă și personajelor din scenă: adevărații actori suntem noi, pasiunile omenești care vă poartă, vă animă, vă frământă, vă sancționează dar vă și consolează.

Scenografia e mai degrabă statică, fără mari variațiuni, recuzita nu se sfiește să-și arate fragilitatea; suntem în lumea săbiilor „de carton” și a micilor suferințe de mucava, în care oamenii par să fie un pic mai mult decât păpuși, marionete pe care mâna destinului le manevrează prin sfori invizibile. Nu se întâmplă mare lucru în trama acțiunii creionată simplu, în limitele unei previzibilități rezonabile. Ni se face cu ochiul, suntem invocați ca martori în această farsă nevinovată. Personajele se confruntă mai mult discursiv decât în luptă. Duelurile lor sunt explicative, descriptive, mai degrabă imaginare decât reale. Nucleul dur al acțiunii este păcăleala, jocul dintre realitate și aparență, contrastul dintre dorințele conștiente și inconștiente. Ne dăm de ceasul morții, dar de fapt nu știm ce vrem. Nici măcar nu știm cine suntem. Ne dizolvăm rapid în lichidul amniotic din pântecele vieții, numit schimbare. Totul trece, se transformă.

Un fior tragic

Alături de Iubire, Timpul întregește galeria personajelor invizibile care, la Shakespeare, domină de pe înălțimi arena confruntărilor omenești. De fapt, Iliria shakespeariană este un topos atemporal, o „insulă” decupată în durata unei nopți de la capătul nopților. (Comentatorii subliniază trimiterea la cele douăsprezece zile de sărbătoare prilejuită de Bobotează, conduse în vremea lui Shakespeare de un „staroste” al nebunilor). Și ce altă nebunie mai mare decât să alegi, în lupta cu timpul care (ne) devorează, jocul dragostei? Începutul piesei ni-l arată pe ducele Orsino, apoi pe contesa Olivia (ipostaza lui feminină, mai degrabă decât jumătatea) ca pe două făpturi plictisite, confortabil instalate în bunăstare, căutând cu disperare un divertisment. Dintre toate, Iubirea e cea mai la îndemână. Nu este o dragoste directă, în acțiune, ci distantă, în reverie. Orsino (Alexandru Pavel) și Olivia (Corina Moise) au servitori pe care fie că-i trimit în pețit (tânărul Cesario), fie că-i transformă în mesageri ai fanteziilor lor – sau ai farselor. Sir Toby (Adrian Nicolae) și Sir Andrew (Sorin Miron), alături de camerista Maria (Andreea Grămoșteanu), alcătuiesc o triadă mereu pusă pe șotii, în contrast cu Malvolio, intendentul credincios și mult prea serios al „doamnei” Olivia. Pasiuni lipsite de substanță într-un decor pestriț, de mucava. Dar printre toate astea, un fior de o cu totul altă substanță, aproape tragic, sfidând prin adâncimea sentimentelor superficialitatea „stăpânilor” de ocazie, traversează piesa dintr-un capăt într-altul: Viola, deghizată în tânărul Cesario.

Mi-a atras atenția acest nucleu misterios al piesei: identitatea lui Cesario. Această identitate (androgină) vertebrează neobișnuita comedie făcând din ea o construcție stranie (și extraordinar de poetică), cu două capete: muzica și melancolia. Muzica e în același timp temă și personaj, introdus „cu alai” chiar de ducele Orsino: „Dacă e adevărat că muzica / E hrana dragostei, cântare daţi-mi, / Să-mi satur dorul ăsta fără saţiu, / Şi-atâta să-l îndop, încât să moară. / Hai, repetaţi!(…)”. Iar melancolia e „vocea secundă” a Violei, căreia în piesă îi va da glas Bufonul. De viță nobilă, tânăra Viola nu ezită să asume un rol dificil într-o țară străină unde, pentru a supraviețui, trebuie să se dezbrace de atributele feminității, să-și suspende identitatea. Capricioasa Olivia se îndrăgostește de ea, confundând-o cu tânărul paj al lui Orsino. Chiar și ducele îl privește cu admirație, încercând să-i decodifice farmecul aparte. De fapt, Olivia și Orsino se îndrăgostesc de puritatea Violei, în ale cărei cuvinte iubirea capătă greutate, devine veridică, se ancorează în absolut. Când nu mai avem nimic, rămânem cu noi înșine. Viola, tăinuită în cochilia unui nume de împrumut, strecoară în coloana sonoră a piesei (în muzica splendidă creată de Tibor Cari și interpretată live de Andreea Cibi, Raul Stănculescu, Bogdan Gugu, Alexandra Pascaru și Constantin Urziceanu Ghiță) ceea ce John Middleton-Murry descria în 1936 ca „tonalități argintii de tristețe”. Dacă alaiul vesel al personajelor din noaptea shakespeariană sunt vădit dionisiace, Viola rămâne sub semnul apolinicului. Nicoleta Hâncu transmite emoția Violei într-un rol solicitant prin nuanțe, combinând fragilitatea și poezia, colorându-și discret partitura prin detalii, construindu-și un personaj filigranat, o mică bijuterie.

Un nebun îndrăgostit

Continuând galeria personajelor invizibile, ajungem la Malvolio. Fiindcă în spatele măștii de servitor supus se ascunde setea de putere. Numele lui înseamnă „cel care face răul cu bună știință”. Shakespeare are, firește, și un Benvolio. Dar întrebarea este: sunt oare personajele atât de stăpâne pe propria soartă încât să aleagă libere între a face binele și a săvârși răul? În A douăsprezecea noapte, Malvolio este victima unei farse. Trio-ul glumeților (Sir Toby, Sir Andrew și Maria) îi strecoară o presupusă scrisoare de dragoste din partea stăpânei Olivia. Este bobârnacul care-l face pe Malvolio să alunece din haina scorțoasă a slujitorului perfect în straiele nebunului îndrăgostit. Cu o metastază (de egoist vanitos): puterea. Fiindcă Malvolio nu este atras de iubire ci de perspectiva autorității pe care aceasta i-o va aduce. Mai mult decât cuvintele dragostei, Malvolio își exersează discursul autoritar. George Costin asumă portretul „prețiosului ridicol” al zilelor noastre: toți visăm (în secret) să fim supermeni. Costumul (ciorapii galbeni cu jartiere încrucișate) e de zile mari. La fel sunt mimica expresivă, schimbările de ton și de ritm care fac din personajul Malvolio o panoplie a ticurilor nervoase, a slăbiciunilor care ne trădează în goana după lucruri mari. Contele Malvolio? Sună bine. George Costin nu uită nici un detaliu și duce partitura “à bout de souffle”, în crescendo, până când sucombă în nebunie și umilință.

Are grijă de asta Bufonul: Feste. Galeria bufonilor shakespearieni este diversă, nuanțată. Nici unul nu seamănă cu altul, deși toți fac echilibristică pe firul subțire care desparte realitatea de aparența ei. Fiecare bufon (sau „nebun”) își alege „excesele”, construindu-și astfel o tipologie particulară. Feste (interpretat de Andrei Huțuleac) e un bufon muzical. El va prelua vocea Violei, îi va cânta cântecele, iar mesajul ei profund uman va deveni și al lui. Așa cum Olivia deghizată e pe jumătate bufon, la fel și Bufonul e pe jumătate poet, profund și însingurat, expus fragilității. Andrei Huțuleac atinge toate registrele emoției, făcând din voce atuul principal al unui personaj în aparență fragmentar și contradictoriu, un marginal cu vocație de raisonneur. Deși participă la farsele anturajului, păstrează o distanță melancolică, un fior tragic. Pentru Feste, muzica nu face parte din decor, ci este ingredientul acțiunii revelatoare. Cântecul lui „de inimă albastră” răscolește conștiința adormită a ducelui Orsino. Dar muzica lui Feste nu este un acompaniament în surdină pentru chinurile dragostei (ale oricui ar fi!) ci o oglindă a realității (umane). Așadar, avem încă un personaj invizibil, Muzica („Văd o voce”, spune Shakespeare), pe care auzindu-l ne ducem cu gândul mai departe de fruntariile unei comedii spumoase, coborând în adâncul învolburat al sufletului omenesc. Suflet care își arată profunzimile prin dezlegarea misterului final: identitatea lui Cesario.

A douăsprezecea noapte este… noaptea tainică a cuvintelor. Dincolo de logoreea nestăvilită a personajelor care nu se mai satură de giumbușlucuri și jocuri de cuvinte meșteșugite cât e ziua de lungă, Shakespeare creează un interesant mise en abyme, punând teatrul în rama cuvintelor-esențe (a ideilor). Câtă încredere mai avem (azi) în cuvinte? Avem oare o capacitate reală de a (ne) comunica? Nebunul este, aproape paradoxal, omul normal, obișnuit, care încă mai are puterea să spună adevărul. El rezistă asalturilor minciunii, imposturii, ridicolului, nedreptății. Deși pare că navighează în apele tulburi ale limbajului, Nebunul are o extraordinară încredere în cuvinte, pe care le folosește cu precizie și discernământ, după o prealabilă (discretă și minuțioasă) evaluare a persoanei căreia i se adresează.

Cetățean de rând, clovn, portar, îmbuibat, nebun, farsor sau trubadur melancolic, Bufonul leagă în el însuși firele subtile ale unei umanități destrămate. Spectacolul montat de Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis reușește să devină o tapiserie coerentă, deși fără zone de adâncime. A douăsprezecea noapte are reliefările unui spectacol atent la detaliu, dar în care peisajul exterior, calm și decorativ, domină peisajele interioare. Urmărind-o pe Viola, aș fi pariat pe acea „cale neumblată” (cum frumos spune poetul Robert Frost) a identității lui Cesario care întretaie, misterios, traiectoriile protagoniștilor. Un bemol, o notă tragică (cât un vârf de „sare în bucate”) ar putea să potențeze gustul acestei comedii în care comicul (și ca echivalent al vizibilului) ne acaparează cu ușurință. La fel cum, nestrunit de logica poeticii shakespeariene (cântecul final al lui Feste e despre vânt, ploaie și „intemperiile” vieții, nu despre „divinitatea care se … pe noi!”), același comic derapează facil în derizoriu.

Shakespeare pune la lucru un elaborat angrenaj al deconspirărilor, al înlăturării măștilor. Nu doar oamenii, ci și cuvintele trebuie să-și arate chipul adevărat, iar noaptea, totul devine limpede ca ziua!… Și dacă lumea (World) e o scenă, cu atât mai mult ar putea deveni Cuvântul (Word), a cărui forță (și demnitate) Shakespeare ne invită să o redescoperim.



05
/11
/12

Sculptura “Une Muse” (“O Muză”) de Constantin Brâncuşi, estimată la un preţ cuprins între 10 şi 15 milioane de dolari, se află printre piesele centrale ale unei licitaţii de artă modernă şi impresionistă ce va fi organizată de casa Christie’s, la New York, pe 7 noiembrie. Potrivit site-ului oficial al casei organizatoare, la această licitaţie […]

02
/11
/12

Duminică, 11 noiembrie 2012, ora 16:00 Godot Cafe-Teatru Moderator: Dieter Topp, Germania Pornind de la istoricul afirmării teatrului muzical în lume, conferinţa moderată de Dieter Topp prezintă tendinţele actuale ale musicalului din Europa vestică. Astfel, dacă anii ’40 – ’60 au reprezentat „epoca de aur” a teatrului muzical de origine americană (de la Rodgers şi […]

02
/11
/12

Expoziţia este deschisă în perioada 1 – 30 noiembrie 2012. Joi, 1 noiembrie 2012, a avut loc vernisajul expoziţiei de fotografie «Minunatul Univers Jugendstil, detalii arhitectonice din ţările dunărene»,  în prezenţa autorului, austriacul Peter Schubert. Cu această ocazie, se inaugurează noua Galerie de artă a Teatrului National, spaţiu conex Sălii Media, cea de–a doua sală nouă a TNB, care se deschide publicului în aceeaşi seară, […]

02
/11
/12

Un muzical pentru copii şi nu numai va avea loc pe scena Operei Comice pentru Copii. Coana Chiriṭa, mai exact Coana Chiriṭa în provincie promite sã aducã zâmbetul pe buzele spectatorilor la fel cum o fãceau şi scrierile lui Vasile Alecsandri.  Regia spectacolului este semnatã de cãtre Cristian Mihãilescu, iar printre solişti se numãrã Daniel […]

02
/11
/12

În cadrul Festivalului Național de Teatru, duminică, 4 noiembrie, ora 11.00, la Teatrul Naţional, Sala Mică (foaier) va avea loc: „E greu viața, tomn Ișpektor!” Spectacol-lectură de şi cu Niculae Urs din proze caragialiene inedite și Radu Beligan despre Caragiale şi Anul lui. O conferinţă extraordinară. Un text compilat cu acribie şi, totodată, fantezie de actorul Niculae Urs din proze caragialiene aproape necunoscute şi din […]

02
/11
/12

Vienezii de la Johann Strauss Ensemble revin pentru al optulea an în România Aplaudată la Paris, Londra sau New York, faimoasa orchestră vieneză Johann Strauss Ensemble se întoarce în țara noastră pentru al optulea an consecutiv pentru un turneu ce va străbate România de la vest la est. Alături de ei va cânta în premieră […]

02
/11
/12

Sãptãmâna aceasta aveṭi ocazia sã vedeṭi pe scena teatrului Bulandra premiera piesei Şarpele în iarbã. Din distribuṭie fac parte Ioana Abur (Annabel), Anca Androne (Miriam) şi Iulia Lumanare (Alice). Piesa este încãrcatã de emoṭie şi sobrietate, axându-se pe trãirile celor trei actriṭe bântuite de amintirea pãrintelui decedat. Platoul se pierde în curtea din spatele casei […]

02
/11
/12

Cinemateca Română reia programul “Minicinema” cu cea mai recentă ecranizare a celebrului roman “Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain, filmul “Tom Sawyer”, proiecţiile urmând să aibă loc în fiecare week-end din luna noiembrie la Sala Union din strada Ion Câmpineanu nr. 21. În primele două week-end-uri ale lunii – 3-4 şi 10-11 noiembrie – […]

02
/11
/12

Teatrul Naṭional Bucureşti a anunṭat pe site-ul oficial spectacolul ‘’Caramitru –Mãlãele, câte’n lunã şi în stele… de Crãciun’’. Spectatorii care aleg sã ia parte la acest eveniment vor avea parte de poveşti de iarnã istorisite chiar de cãtre cei doi mari actori. In plus, atmosfera de Crãciun va fi sedimentatã şi întreṭinutã de momentele artistice […]

02
/11
/12

Scena teatrului Bulandra va gãzdui joi, 22 noiembrie, piesa Maitreyi. Din distribuṭie fac parte Maia Morgenstern-Maitreyi la 60 de ani, Aylin Cadir-Maitryi la 16 ani, Vlad Zamfirescu-Mircea Eliade, Doru Ana- tatãl lui Maitreyi, Anca Sigartau-mama lui Maitreyi şi Jasmine Iliescu-sora de 8 ani.  Coregrafia a fost asiguratã de cãtre Carmen Pesantez, scenografia de cãtre Adina […]

02
/11
/12

Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian” a anulat Gala Internaţională de Operetă “De la Bucureşti la Viena”, programată să se desfăşoare pe 15 noiembrie la Sala Palatului din Bucureşti, din cauza dificultăţilor financiare de ultim moment. Gala Internaţională de Operetă “De la Bucureşti la Viena” ar fi trebuit să se desfăşoare în cadrul Festivalului Internaţional […]

02
/11
/12

    Programul spectacolelor Opera Nationala Romana Timisoara Spectacolele programate de Opera Nationala Romana Timisoara in luna noiembrie 2012, in cadrul Aniversarii a 65 de ani de la primul spectacol al Operei din Timisoara (1947 – 2012) Vineri, 2 noiembrie  2012, ora 1900 DANCING QUEEN Povestea unei cariere. Balet-rock în două acte. Muzica înregistrată: din […]

02
/11
/12

 Teatrul de Sufragerie prezintă   Camil.un oarecare de: Răzvan Ropotan, cu Ștefan Huluba, foto: Cristina Ropotan Sâmbătă 3 noiembrie ora 20.30 … Camil le vorbeşte direct oamenilor, îi priveşte în ochi. Nimic mai mult – un tânăr şi povestea lui spusă cu şarm, seducând publicul atât cu partea meschină, dar şi cu partea minunată ce […]

02
/11
/12

La aniversarea a cinci ani de activitate, 100 de spectacole, peste 500 de artişti şi 1.500 de reprezentaţii, Teatrul Metropolis lansează Ziarul Metropolis, “oferind astfel publicului, dar şi celorlalte instituţii de cultură o perspectivă asupra fenomenului cultural din România şi nu numai”. Potrivit unui comunicat remis vineri AGERPRES, Ziarul Metropolis se doreşte a fi o […]

02
/11
/12

Marți, 30 octombrie, am fost la „Omul Pescăruș” regizat de Chris Simion, unicul spectacol de teatru acrobatic din România, care a avut loc la Palatul Copiilor. Particularitatea pieselor lui Chris Simion este dramatizarea unor cărți pe care o dată citite îți dorești să le vezi puse în scenă, iar printr-un soi de telepatie, regizoarea îți […]

02
/11
/12

  CONSILIUL LOCAL BRAŞOV    PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BRAŞOV FESTIVALUL INTERNAŢIONAL de OPERĂ, OPERETĂ şi BALET 2012 – Ediţia a X-a-     Sâmbătă, 20 octombrie 2012, ora 18.30, Sala Operei BĂRBIERUL DIN SEVILLA Operă de G. Rossini Dirijor: GIUSSEPPE CARANNANTE (Italia) Regia: CARMEN DOBRESCU Cu: ASINETA RĂDUCAN, GABRIELA HAZARIAN, ROBERT NAGY, MARIAN POP (Austria), ŞTEFAN SCHULLER […]

01
/11
/12

O excepţională scrisoare semnată şi codată, în care Napoleon I spunea că va “arunca Kremlinul în aer”, datată 20 octombrie 1812, va fi scoasă la licitaţie pe 2 decembrie de casa Osenat, în oraşul Fontainebleau de lângă Paris. La 200 de ani după campania din Rusia, această scrisoare integral codată şi semnată “Nap” are mari […]

01
/11
/12

BookLand prelungeşte proiectul “Cărţi gratuite în InterCity” până pe 13 noiembrie, astfel că, până la acea dată, călătorii tuturor trenurilor Intercity din reţeaua feroviară din România vor avea ocazia să-şi petreacă timpul citind, informează un comunicat. Totodată, amatorii de eBook-uri îşi vor putea descărca o carte în format electronic direct pe telefonul mobil, scanând codul […]