A douăsprezecea noapte. Cuvântul e o scenă
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-douasprezecea-noapte-cuvantul-e-o-scena/

A douăsprezecea noapte… sau despre iubirea care se arată în al doisprezecelea ceas.

Un articol de Andreea Nanu|29 noiembrie 2017

E o posibilă interpretare pentru spumoasa comedie a erorilor în care Iubirea (ni) se ascunde sub o sumedenie de măști. Măștile chipului, ingenios traduse în costumele realizate de Adriana Grand, sau eternele măști ale umanului, ilustrate de spectacolul pus în scenă de Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis. 

A douăsprezecea noapte își păstrează actualitatea (fiindcă, să recunoaștem, și umorul își are modele lui), aducând un aer proaspăt și revitalizant. Distribuția tânără, culorile vii, muzica live, ritmul alert, jocurile de limbaj (susținute de noua traducere a textului propusă de Violeta Popa și George Volceanov), nici un ingredient nu lipsește din această Commedia dell’arte a zilelor noastre. Dacă cele mai recente producții Shakespeare pe care le-am văzut în cadrul Festivalului Național de Teatru au optat pentru racordarea la contemporan printr-o tehnologie sofisticată, prin costume stilizate și o scenografie minimalistă și austeră, spectacolul de la Teatru Metropolis aproape că surprinde prin „cumințenia” lui. O lumină caldă, bucolică, îmbălsămează un peisaj neverosimil de pașnic, cu un copac și o grădină în care protagoniștii meditează la dragoste sau dezlănțuie confruntări frenetice (sub forma benignă a farselor) pentru a o cuceri. De parcă decorul ar vrea să șoptească, nouă și personajelor din scenă: adevărații actori suntem noi, pasiunile omenești care vă poartă, vă animă, vă frământă, vă sancționează dar vă și consolează.

Scenografia e mai degrabă statică, fără mari variațiuni, recuzita nu se sfiește să-și arate fragilitatea; suntem în lumea săbiilor „de carton” și a micilor suferințe de mucava, în care oamenii par să fie un pic mai mult decât păpuși, marionete pe care mâna destinului le manevrează prin sfori invizibile. Nu se întâmplă mare lucru în trama acțiunii creionată simplu, în limitele unei previzibilități rezonabile. Ni se face cu ochiul, suntem invocați ca martori în această farsă nevinovată. Personajele se confruntă mai mult discursiv decât în luptă. Duelurile lor sunt explicative, descriptive, mai degrabă imaginare decât reale. Nucleul dur al acțiunii este păcăleala, jocul dintre realitate și aparență, contrastul dintre dorințele conștiente și inconștiente. Ne dăm de ceasul morții, dar de fapt nu știm ce vrem. Nici măcar nu știm cine suntem. Ne dizolvăm rapid în lichidul amniotic din pântecele vieții, numit schimbare. Totul trece, se transformă.

Un fior tragic

Alături de Iubire, Timpul întregește galeria personajelor invizibile care, la Shakespeare, domină de pe înălțimi arena confruntărilor omenești. De fapt, Iliria shakespeariană este un topos atemporal, o „insulă” decupată în durata unei nopți de la capătul nopților. (Comentatorii subliniază trimiterea la cele douăsprezece zile de sărbătoare prilejuită de Bobotează, conduse în vremea lui Shakespeare de un „staroste” al nebunilor). Și ce altă nebunie mai mare decât să alegi, în lupta cu timpul care (ne) devorează, jocul dragostei? Începutul piesei ni-l arată pe ducele Orsino, apoi pe contesa Olivia (ipostaza lui feminină, mai degrabă decât jumătatea) ca pe două făpturi plictisite, confortabil instalate în bunăstare, căutând cu disperare un divertisment. Dintre toate, Iubirea e cea mai la îndemână. Nu este o dragoste directă, în acțiune, ci distantă, în reverie. Orsino (Alexandru Pavel) și Olivia (Corina Moise) au servitori pe care fie că-i trimit în pețit (tânărul Cesario), fie că-i transformă în mesageri ai fanteziilor lor – sau ai farselor. Sir Toby (Adrian Nicolae) și Sir Andrew (Sorin Miron), alături de camerista Maria (Andreea Grămoșteanu), alcătuiesc o triadă mereu pusă pe șotii, în contrast cu Malvolio, intendentul credincios și mult prea serios al „doamnei” Olivia. Pasiuni lipsite de substanță într-un decor pestriț, de mucava. Dar printre toate astea, un fior de o cu totul altă substanță, aproape tragic, sfidând prin adâncimea sentimentelor superficialitatea „stăpânilor” de ocazie, traversează piesa dintr-un capăt într-altul: Viola, deghizată în tânărul Cesario.

Mi-a atras atenția acest nucleu misterios al piesei: identitatea lui Cesario. Această identitate (androgină) vertebrează neobișnuita comedie făcând din ea o construcție stranie (și extraordinar de poetică), cu două capete: muzica și melancolia. Muzica e în același timp temă și personaj, introdus „cu alai” chiar de ducele Orsino: „Dacă e adevărat că muzica / E hrana dragostei, cântare daţi-mi, / Să-mi satur dorul ăsta fără saţiu, / Şi-atâta să-l îndop, încât să moară. / Hai, repetaţi!(…)”. Iar melancolia e „vocea secundă” a Violei, căreia în piesă îi va da glas Bufonul. De viță nobilă, tânăra Viola nu ezită să asume un rol dificil într-o țară străină unde, pentru a supraviețui, trebuie să se dezbrace de atributele feminității, să-și suspende identitatea. Capricioasa Olivia se îndrăgostește de ea, confundând-o cu tânărul paj al lui Orsino. Chiar și ducele îl privește cu admirație, încercând să-i decodifice farmecul aparte. De fapt, Olivia și Orsino se îndrăgostesc de puritatea Violei, în ale cărei cuvinte iubirea capătă greutate, devine veridică, se ancorează în absolut. Când nu mai avem nimic, rămânem cu noi înșine. Viola, tăinuită în cochilia unui nume de împrumut, strecoară în coloana sonoră a piesei (în muzica splendidă creată de Tibor Cari și interpretată live de Andreea Cibi, Raul Stănculescu, Bogdan Gugu, Alexandra Pascaru și Constantin Urziceanu Ghiță) ceea ce John Middleton-Murry descria în 1936 ca „tonalități argintii de tristețe”. Dacă alaiul vesel al personajelor din noaptea shakespeariană sunt vădit dionisiace, Viola rămâne sub semnul apolinicului. Nicoleta Hâncu transmite emoția Violei într-un rol solicitant prin nuanțe, combinând fragilitatea și poezia, colorându-și discret partitura prin detalii, construindu-și un personaj filigranat, o mică bijuterie.

Un nebun îndrăgostit

Continuând galeria personajelor invizibile, ajungem la Malvolio. Fiindcă în spatele măștii de servitor supus se ascunde setea de putere. Numele lui înseamnă „cel care face răul cu bună știință”. Shakespeare are, firește, și un Benvolio. Dar întrebarea este: sunt oare personajele atât de stăpâne pe propria soartă încât să aleagă libere între a face binele și a săvârși răul? În A douăsprezecea noapte, Malvolio este victima unei farse. Trio-ul glumeților (Sir Toby, Sir Andrew și Maria) îi strecoară o presupusă scrisoare de dragoste din partea stăpânei Olivia. Este bobârnacul care-l face pe Malvolio să alunece din haina scorțoasă a slujitorului perfect în straiele nebunului îndrăgostit. Cu o metastază (de egoist vanitos): puterea. Fiindcă Malvolio nu este atras de iubire ci de perspectiva autorității pe care aceasta i-o va aduce. Mai mult decât cuvintele dragostei, Malvolio își exersează discursul autoritar. George Costin asumă portretul „prețiosului ridicol” al zilelor noastre: toți visăm (în secret) să fim supermeni. Costumul (ciorapii galbeni cu jartiere încrucișate) e de zile mari. La fel sunt mimica expresivă, schimbările de ton și de ritm care fac din personajul Malvolio o panoplie a ticurilor nervoase, a slăbiciunilor care ne trădează în goana după lucruri mari. Contele Malvolio? Sună bine. George Costin nu uită nici un detaliu și duce partitura “à bout de souffle”, în crescendo, până când sucombă în nebunie și umilință.

Are grijă de asta Bufonul: Feste. Galeria bufonilor shakespearieni este diversă, nuanțată. Nici unul nu seamănă cu altul, deși toți fac echilibristică pe firul subțire care desparte realitatea de aparența ei. Fiecare bufon (sau „nebun”) își alege „excesele”, construindu-și astfel o tipologie particulară. Feste (interpretat de Andrei Huțuleac) e un bufon muzical. El va prelua vocea Violei, îi va cânta cântecele, iar mesajul ei profund uman va deveni și al lui. Așa cum Olivia deghizată e pe jumătate bufon, la fel și Bufonul e pe jumătate poet, profund și însingurat, expus fragilității. Andrei Huțuleac atinge toate registrele emoției, făcând din voce atuul principal al unui personaj în aparență fragmentar și contradictoriu, un marginal cu vocație de raisonneur. Deși participă la farsele anturajului, păstrează o distanță melancolică, un fior tragic. Pentru Feste, muzica nu face parte din decor, ci este ingredientul acțiunii revelatoare. Cântecul lui „de inimă albastră” răscolește conștiința adormită a ducelui Orsino. Dar muzica lui Feste nu este un acompaniament în surdină pentru chinurile dragostei (ale oricui ar fi!) ci o oglindă a realității (umane). Așadar, avem încă un personaj invizibil, Muzica („Văd o voce”, spune Shakespeare), pe care auzindu-l ne ducem cu gândul mai departe de fruntariile unei comedii spumoase, coborând în adâncul învolburat al sufletului omenesc. Suflet care își arată profunzimile prin dezlegarea misterului final: identitatea lui Cesario.

A douăsprezecea noapte este… noaptea tainică a cuvintelor. Dincolo de logoreea nestăvilită a personajelor care nu se mai satură de giumbușlucuri și jocuri de cuvinte meșteșugite cât e ziua de lungă, Shakespeare creează un interesant mise en abyme, punând teatrul în rama cuvintelor-esențe (a ideilor). Câtă încredere mai avem (azi) în cuvinte? Avem oare o capacitate reală de a (ne) comunica? Nebunul este, aproape paradoxal, omul normal, obișnuit, care încă mai are puterea să spună adevărul. El rezistă asalturilor minciunii, imposturii, ridicolului, nedreptății. Deși pare că navighează în apele tulburi ale limbajului, Nebunul are o extraordinară încredere în cuvinte, pe care le folosește cu precizie și discernământ, după o prealabilă (discretă și minuțioasă) evaluare a persoanei căreia i se adresează.

Cetățean de rând, clovn, portar, îmbuibat, nebun, farsor sau trubadur melancolic, Bufonul leagă în el însuși firele subtile ale unei umanități destrămate. Spectacolul montat de Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis reușește să devină o tapiserie coerentă, deși fără zone de adâncime. A douăsprezecea noapte are reliefările unui spectacol atent la detaliu, dar în care peisajul exterior, calm și decorativ, domină peisajele interioare. Urmărind-o pe Viola, aș fi pariat pe acea „cale neumblată” (cum frumos spune poetul Robert Frost) a identității lui Cesario care întretaie, misterios, traiectoriile protagoniștilor. Un bemol, o notă tragică (cât un vârf de „sare în bucate”) ar putea să potențeze gustul acestei comedii în care comicul (și ca echivalent al vizibilului) ne acaparează cu ușurință. La fel cum, nestrunit de logica poeticii shakespeariene (cântecul final al lui Feste e despre vânt, ploaie și „intemperiile” vieții, nu despre „divinitatea care se … pe noi!”), același comic derapează facil în derizoriu.

Shakespeare pune la lucru un elaborat angrenaj al deconspirărilor, al înlăturării măștilor. Nu doar oamenii, ci și cuvintele trebuie să-și arate chipul adevărat, iar noaptea, totul devine limpede ca ziua!… Și dacă lumea (World) e o scenă, cu atât mai mult ar putea deveni Cuvântul (Word), a cărui forță (și demnitate) Shakespeare ne invită să o redescoperim.



24
/10
/12

Regizorul Cristian Mungiu, scriitoarea Ana Blandiana şi istoricul Georgeta Filitti se numără printre cele 22 de personalităţi care au fost decorate, miercuri, de Regele Mihai I, în cadrul unei ceremonii organizate la Palatul Elisabeta din Principesa moştenitoare Margareta a acordat, în numele Regelui Mihai I, în timpul ceremoniei, Medalia “Regele Mihai I pentru Loialitate” unui […]

24
/10
/12

Ediţia din acest an a Concursului şi Festivalului Naţional al Liedului Românesc, manifestări create de soprana Mariana Nicolesco, va avea loc de joi până duminică, la Braşov, informează un comunicat. “În rigoarea desăvârşită pe care o implică, liedul permite, dincolo de constrângerile formale ale stilului, profunzimi şi altitudini ale expresiei de o răscolitoare frumuseţe, de […]

23
/10
/12

In lunile noiembrie si decembrie 2012 se va desfasura la Bucuresti evenimentul “Zilele culturii ruse” , editia a 2-a. Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti cu suportul financiar al companiei Lukoil şi Petrotel Lukoil în colaborare cu Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, Biblioteca Metropolitana Bucureşti, Uniunea cineaştilor din România, Academia de Studii Economice şi Centrul cultural […]

23
/10
/12

Filmul “Toată lumea din familia noastră”, de Radu Jude, a câştigat marele premiu al Festivalului Internaţional de la Zagreb, care s-a desfăşurat între 14 şi 21 octombrie. Astfel, Radu Jude a câştigat premiul “Căruciorul de Aur”, după ce a concurat cu 11 alte titluri, informează cineuropa.org. Aceasta este pentru a treia oară când Radu Jude […]

23
/10
/12

O mie cinci sute de spectatori entuziaşti au asistat la Bruxelles, Gent şi Liege la avanpremiera belgiană a filmului ‘După dealuri’, de Cristian Mungiu, în prezenţa regizorului român şi a actriţelor principale premiate la Cannes, Cosmina Stratan şi Cristina Flutur, informează luni un comunicat de presă al ICR Bruxelles.  Premiera de la Bruxelles a fost […]

23
/10
/12

Administraţia Castelului Bran organizează sâmbătă noaptea, între orele 20.00-01.00 petrecerea de Halloween, la Castelul Bran, se precizează într-un comunicat. “Aşa cum v-a obişnuit, Dracula va oferi un tur de noapte al Castelului celor cu inima tare şi pasionaţi de senzaţii tari”, se precizează în comunicatul de presă. Vizitatorii care vor dori să stea la poveşti […]

23
/10
/12

Evenimentul va avea loc între 17 şi 20 noiembrie. Câteva dintre cele mai importante capodopere cinematografice ale avangardei suprarealiste, filme ce influenţează practicile vizuale experimentale şi în prezent, vor fi prezentate în cadrul festivalului. Centrul Pompidou este unul dintre cele mai importante muzee de artă modernă din lume şi deţine una dintre cele mai impresionante […]

23
/10
/12

Programul ShortsUP revine pe 10 noiembrie în Bucureşti, la Turbohalle, cu o serie de scurtmetraje grupate sub titlul “Cu viteza luminii”. Acesta este numele evenimentului ce va reuni scurtmetraje de top despre viaţa urbană în viteză şi un concert-eveniment al austriecilor de la Sofa Surfers, informează un comunicat al organizatorilor. Începutul de sezon aduce noutăţi […]

23
/10
/12

Dustin Hoffman, Richard Gere, Robert De Niro şi Bradley Cooper se numără printre starurile de cinema care au fost premiate la cea de-a 16-a gală Hollywood Film Awards, desfăşurată luni seară în Los Angeles. Gala Hollywood Film Awards 2012 a avut loc la Beverly Hilton Hotel din Los Angeles. Dustin Hoffman a fost desemnat cel […]

23
/10
/12

Actriţa Olga Tudorache va putea fi revăzută în spectacolul “Portretul Doamnei T”, pe 23 noiembrie, de la ora 19,30, la Sala Palatului din Bucureşti. Potrivit unui comunicat, evenimentul “Olga Tudorache – 60 de ani de teatru şi film”, prilejuit de aniversarea unei cariere excepţionale a unei actriţe devenite legendă, face parte din programul naţional cultural […]

23
/10
/12

O expoziţie cu titlul “Recuperarea modelelor străbune” va fi deschisă în Sala Acvariu a Muzeului Naţional al Ţăranului Român (MNŢR) în perioada 23-29 octombrie, informează luni Biroul de presă al instituţiei gazdă. Expoziţia prezintă lucrări realizate de copii de la cercuri de creaţie din şcolile din Siseşti, Surdeşti, Dăneşti, Bonţăieni, Sighetu Marmaţiei, de meşteri maramureşeni […]

23
/10
/12

În 1906, a încetat din viaţă pictorul francez Paul Cezanne, unul dintre precursorii artei secolului al XX-lea (n. 19 ianuarie 1839). 1817 – S-a născut Pierre Larousse, pedagog şi lexicograf francez (m. 3 ianuarie 1875) 1877 – A încetat din viaţă istoricul, filologul şi omul politic Alexandru Papiu Ilarian, membru al Academiei Române (n. 27 […]

22
/10
/12

Regizorul Elia Suleiman, unul dintre invitaţii speciali Les Films de Cannes a Bucarest, festival ce se desfăşoară între 19 şi 25 octombrie, s-a declarat încântat de întâlnirea cu capitala României. Vorbind despre ultimul său într-o conferinţă susţinută luni la Institutul Francez din Bucureşti, regizorul Elia Suleiman a precizat că filmele lui prezintă o realitate care […]

22
/10
/12

Seminci – Săptămâna Internațională a Cinematografiei din Valladolid, Spania, ce se va desfășura între 20 și 27 octombrie, este unul dintre cele mai vechi și diversificate festivaluri din Europa. Aflat la a 57-a ediție, festivalul a reunit nume sonore ca Costa-Gavras,Fernando León de Aranoa, Ingmar Bergman, Luchino Visconti, Jean Renoir, Milos Forman, Billy Wilder, Françoise […]

22
/10
/12

1811 – S-a născut Franz Liszt, pianist şi compozitor ungar de factură romantică (m. 31 iulie 1886)   1818 – S-a născut poetul Charles Leconte de Lisle, principalul reprezentant al şcolii parnasiene (“Poeme tragice”) (m. 18 iulie 1894) 1872 – A încetat din viaţă poetul, prozatorul şi criticul literar Theophile Gautier, promotor al teoriei “artă […]

22
/10
/12

În perioada 22-27 octombrie Sibiu este declarat oraş baroc prin proiectul <<Sibiu-Baroc Update>>. Între 22 şi 25 octombrie publicul larg este invitat sã ia parte la programul ‘’Anotimp baroc la Sibiu’’, prilej cu care va fi familiarizat cu perioada barocã în muzicã şi artã prin intermediul unui numãr considerabil de maniferstãri. Evenimentele vor avea loc […]