DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…
Un articol de Monica Andronescu|17 octombrie 2019
Mergi cu tramvaiul 41… Străbați orașul într-o dimineață cenușie de octombrie. E aglomerat, oamenii sunt nervoși, au bagaje și, pentru că s-a răcorit, sunt deja încotoșmănați. Pe lângă geamurile murdare trec blocuri cenușii, oameni care se duc în treburile lor, copaci care-și pierd frunzele. Tramvaiul se hurducăie, taie Bucureștiul în două, ai tot timpul să auzi oameni clevetind, chiar dacă nu asculți, până ajungi la destinație. În tramvaiul 41 multă lume vorbește tare, mai tare decât ar fi normal. Poate pentru că e gălăgie?
E loc, desigur, pentru exprimarea pestriță, colocvială, pentru replici scurte și dialoguri banale. Te uiți pe geam liniștit, pentru că ai avut noroc să găsești un loc și stai jos. În fața ta, două doamne în ținute de birou, cu serviete, discută pe un ton grav. E vorba, înțeleg, despre niște documente care trebuie încheiate. „Am adăugat un paragraf special, ca să fie limpede, să fim acoperiți. Păi, așa face sens. Asta i-am zis și directoarei. Așa mai înțelege oricine.”
Cum adică „face sens”? Știu, majoritatea oamenilor nu găsesc nimic suspect la această exprimare și înțeleg foarte bine ce înseamnă. Totuși, ceva zgârie timpanul, ce nu e unde trebuie să fie, ceva „scârțâie”. Cum simțim? Limba noastră maternă fiind româna, avem senzația că e o exprimare neromânească. Cuvintele expresiei parcă nu-și au locul unul lângă altul.
Și așa și e. Pentru că în limba română există expresia „a avea sens”. Corect e să spunem: „Dacă facem așa, are sens”; „Nu are sens să vii mâine-dimineață”; „Are sens să facem o clarificare în contract”. Dar, cum la noi preluările din limbi străine sunt la ordinea zilei și de prea multe ori se fac traducând cuvânt cu cuvânt, de-a valma, s-a creat în română și expresia „a face sens”, un barbarism. De ce incorectă? Pentru că este o traducere brută și brutală, după englezescul „to make sense”, al cărui echivalent ar fi „a avea sens”, care, spuneam, există deja în limbă. Când însă preluăm o expresie din alt spațiu lingvistic, trebuie s-o adaptăm la specificul limbii care împrumută.
Așadar, doamnelor și domnilor, tramvaiul 41 merge mai departe, călătorii urcă și coboară, râd din când în când, dar, mai ales, se încruntă. Limba e un organism viu, cum se spune, evoluează, se schimbă, se adaptează, se reinventează, în funcție de realitățile noi și oamenii ei. Dar a adapta e altceva decât a poci și vorbirea neîngrijită creează aceeași impresie ca haina neîngrijită. Ba chiar mai rău. E de-ajuns o călătorie cu tramvaiul, 41 sau altul, pentru a lua pulsul și a vedea, că tot e toamnă, „roadele” educației lingvistice de la noi. Care, ca să ne amintim de-un clasic, e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire.
