A fi sau a nu fi politic corect? Acestea sunt filmele controversate de la TIFF 2018
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-fi-sau-a-nu-fi-politic-corect-acestea-sunt-filmele-controversate-de-la-tiff-2018/

Secţiunea tematică a celei de-a 17-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (25 mai – 3 iunie) se numeşte A fi sau a nu fi politic corect? şi include zece producţii recente care concurează pentru Premiul FIPRESCI al TIFF.

Un articol de Petre Ivan|23 Aprilie 2018

„Unii le vor găsi controversate și ofensatoare”, spune directorul artistic al TIFFMihaiChirilov, „în vreme ce alții vor respira ușurați că astfel de filme curajoase încă se mai fac într-o perioadă marcată de extremele la care ajuns corectitudinea politică.

Aceasta a fost și ideea din spatele acestei secțiuni, cu atât mai necesară în contextul actual în care libertatea de expresie tinde să fie amenințată de considerente politic-cosmetizante care nu au nici o legătură cu valoarea artistică.”

Unul dintre cele mai acide titluri incluse în această secțiune, Human, Space, Time And Human este pe cât de senzațional, pe-atât de direct și de sadic. Lansat la Berlinală, cel mai nou film al multipremiatului regizor sud-corean Kim Ki-Duk, al cărui nume a fost recent implicat într-un scandal sexual care a împărțit industria cinematografică în două tabere, este o metaforă politică actuală și o alegorie biblică aproape lipsită de speranță despre istoria omenirii.

Peisajele idilice ale Bodrumului și scenele explicite de brutalitate și umilințe sexuale se întrepătrund într-o manieră șocantă în producția daneză Holiday, recent lansată la Sundance și catalogată de publicația The Hollywood Reporter drept „un debut excepțional”.

Garantat subiect de dezbateri după proiecție, acest studiu ambiguu despre compromis și violență asupra femeii e poate cu atât mai deconcertant pentru unii cu cât el este opera unei regizoare, suedeza Isabella Eklof. Într-o cu totul altă lumină, A Horrible Woman (r. Christian Tafdrup) riscă totul încă din titlu, imaginând o protagonistă maestră în arta manipulării suave și situații-limită care pot transforma poveștile de dragoste în  adevărate coșmaruri.

Regizat de duo-ul mexican Julio Bekhór și Fernando Sma, Tripping Thru Keta este un „trip” comic delicios de obraznic și trebuie luat ca atare, altminteri, vorba lui Mel Brooks, „comedia o să moară din cauza corectitudinii politice”. O stilistă hiperactivă pe nume Keta se implică într-o afacere cu trafic de droguri, ajungând să interacționeze cu o galerie caleidoscopică de eroi ieșiți din comun și să răstoarne ordinea relațiilor dintre ei.

Hiperactivă este și Kika, protagonista din Neurotic Quest For Serenity (r. Paulinho Caruso, Teodoro Poppovic) – comedie braziliană la fel de delirantă despre situațiile stânjenitoare în care sunt puse femeile în drumul spre succes.

Tot din Brazilia ajunge la TIFF și Liquid Truth al regizoarei Carolina Jabor, o analiză captivantă asupra prezumției de nevinovăție în epoca acuzațiilor care te pot condamna instant, fără proces. Urmărind povestea unui instructor de înot suspectat de abuzul asupra unui minor, filmul îți oferă șansa de a te așeza în scaunul judecătorului.

Situații dramatice, tulburări psihice și secrete îngropate ies la iveală în războiul declarat dintre două familii vecine din cauza unui copac. După Either Way și Paris of the North, regizorul islandez Hafsteinn Gunnar Sigurdsson revine la TIFF cu Under the Tree, o comedie neagră feroce lansată la Veneția, despre lupta pentru teritoriu dintr-o suburbie burgheză islandeză.

„Nu vreau să trăiesc într-o societate transparentă. Urăsc corectitudinea politică”, a declarat regizoarea austriacă Ruth Mader. Mergeți la filmul ei și o să înțelegeți la ce se referă. Ilustrând un viitor al capitalismului perfect implementat într-o societate obsedată de auto-optimizare, Life Guidance (Veneția 2017) este o distopie suspect de similară vremurilor noastre.

Imaginația debutantului spaniol Eduardo Casanova nu cunoaște limite în Pieles (Berlinala, 2017). Într-un cocktail viu colorat de situații bizare, o serie de personaje excentrice și cu malformații rare împărtășesc o dorință care ne leagă pe toți, aceea de a găsi pe cineva care să ne accepte exact așa cum suntem.

Într-o cu totul altă extremă, șarmul unei femei ciudate, obiect al dorinței pentru trei bărbați, ajunge să schimbe destinul unui personaj singuratic în Figaros Wolfe (r. Dominik Galizia), filmat în alb-negru, exclusiv pe acoperișul unei clădiri berlineze.

 

La fel de controversate ca filmele din programul A fi sau a nu fi politic corect? sunt și titlurile din tradiționala secțiune de la TIFF Fără Limită.

Alături de povestea-șoc deja anunțată din Caniba al cărei titlu spune totul (r. Lucien Castaing-Taylor și Verena Paravel) se află debutul de-o poezie viscerală al regizoarei și scriitoarei Marysia Nikitiuk, When the Trees Fall, o poveste dramatică despre condiția femeii, inspirată de sărăcia brutală și de violența din mediul rural din Ucraina.

În producția braziliană Tinta bruta (r. Filipe Matzembacher, Marcio Reolon), premiat cu Teddy Award la Berlinală, povara de a fi diferit trezește dorința unui tânăr reprimat social de a evada din viața reală, inventându-și un alter-ego într-o cameră de chat.

Lansat tot în secțiunea Panorama a Berlinalei din acest an și filmat dintr-o bucată, fără nici o tăietură de montaj,  Invasion este o alegorie întunecată plasată într-un spațiu labirintic pe care o eclipsă continuă îl transformă într-un paradis misterios al crimelor.

Regizorul iranian Shahram Mokri și actorul Abed Abest revin la TIFF după ce ambii au fost în competiție cu Fish and Cat și Simulation. În cheie întunecată e și thriller-ul extrem de stilat Piercing (r. Nicolas Pesce), o adaptare uluitoare a romanului lui Ryu Murukami, în care un tată încearcă să-și potolească pornirile infanticide asasinând o prostituată (Mia Wasikowska) care îi dejoacă planurile.

Cele două comedii negre care închid secțiunea Fără Limită sunt All You Can Eat Buddha (r. Ian Lagarde) și Heavy Trip (r. Jukka Vidgren, Juuso Laatio). În cea dintâi, un turist canadian misterios șochează o întreagă stațiune all-inclusive cu miracolele pe care le înfăptuiește, iar cea de-a doua surprinde aventurile neortodoxe ale unei trupe de metaliști dintr-un cătun finlandez hotărâte să cânte cu orice preț pe scena unui festival de gen din Norvegia.

Foto: TIFF 2018 – www.tiff.ro

01
/11
/19

Pentru a marca cea de-a 100 aniversare a rolului crucial pe care Regina Maria l-a avut pentru țara sa în cadrul Conferinței de Pace de la Paris, din anul 1919, producătorul executiv John M. Florescu alături de canalul de televiziune History anunță lansarea „Turneului Național Maria – Inima României”, un eveniment itinerant ce va avea loc în mai multe orașe din România, pe parcursul următoarelor 6 luni.

30
/10
/19

Un film din Coreea de Sud premiat la Cannes, dar și filme experimentale de top, noi expoziții de artă contemporană, rafinamentul muzicii clasice și un roman din literatura scandinavă a momentului – vă prezentăm cinci dintre atracțiile culturale ale lunii noiembrie.

28
/10
/19

Timp de 10 zile, Les Films de Cannes à Bucarest a adus pe marile ecrane, la Cinema PRO, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului, Cinemateca Union, Instituto Cervantes și Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, filme premiate la Cannes, avanpremiere românești, retrospective de autor, Focus Spania și proiecții speciale.

27
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră în România la Les Films de Cannes à Bucarest, după ce a fost la festivalurile de la Busan şi Varşovia, „Cărturan” (2019) este primul film al regizorului Liviu Săndulescu. Un debut care prelungeşte cuminte, fără imaginaţie, estetica realistă a planului-secvenţă şi a cadrului fix.

23
/10
/19

Ce e de făcut în fiecare seară de luni și marți, de la ora 20:00? Se merge la film la Centrul Ceh, desigur. Documentary Mondays și Fiction Tuesdays reîncep în ultima săptămână din octombrie, așa că serile mohorâte de toamnă pot fi petrecute la un film, alături de o bere cehă.

22
/10
/19

Anul acesta, în iulie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Lino Ventura, unul dintre cei mai iubiti actori din ultimele decenii. Angiolino Joseph Pascal Ventura, pe numele său real, a venit pe lume la 14 iulie 1919, la Parma, în Italia și s-a stins din viață într-o zi de 22 octombrie (1987), la Saint-Cloud, în Franța.

22
/10
/19

Am văzut în cadrul festivalului peliculelor de la Cannes la București filmul artistic de cinema „It Must Be Heaven” (câștigător al premiului special al juriului la Cannes în acest an), regizat de palestinianul Elia Suleiman. Cu Elia Suleiman în rolul principal. O scurtă, definitivă recenzie: e superb.

21
/10
/19

Seria invitaţilor de marcă la ediţie a X-a a Les Films de Cannes à Bucarest continuă cu unul dintre cele mai promiţătoare talente ale cinematografiei braziliene: Juliano Dornelles, regizorul filmului „Bacurau”, pe care îl semnează împreună cu Kleber Mendonça Filho, peliculă câștigătoare a Premiului Juriului la Cannes 2019.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

Page 4 of 254« First...23456...102030...Last »