A fost odată… Dan Spătaru
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-fost-odata-dan-spataru/

„Dan Spătaru era fermecător, semăna cu Alain Delon, în plus, avea un timbru deosebit, dar, în vremurile acelea, cultul personalităţii era practic inexistent. El îşi vedea de meserie şi privea succesul extraordinar de care se bucura, ca pe o recompensă firească a muncii lui. Tot ce cânta el devenea şlagăr (…)” – Margareta Pâslaru.

Un articol de Petre Ivan|8 septembrie 2016

Dan Spataru, unul dintre cei mai iubiți cântăreți români ai tuturor timpurilor, s-a născut în localitatea Aliman, județul Constanța, într-o familie de învățători. Caii şi fotbalul au fost primele lui pasiuni.

La 12 ani, după moartea mamei sale, s-a mutat la Medgidia la o mătușă. Aici a făcut liceul și a început cariera de fotbalist. A jucat la “Progresul”, apoi la “Știința București”.

Eram în turneu cu Spătaru şi cu Andreescu. Trebuia să avem spectacol la Caransebeş şi, cu o seară înainte, primim telefon că se ocupă sala cu o şedinţă de partid. Zi liberă. Trenul tras la Lugoj. Şi ne ducem în oraş, pe malul Mureşului, acolo unde este sala de cinematograf… gol! Mă duc la vânzătoare, aflu că era un film rusesc, care nu avea nici spectatori, nimic. Am întrebat cât costă să cumpărăm diseară toată sala. Ni se spune: 820 de lei. Hai să luăm şi jucăm diseară, punem aici un anunţ la Casa de Bilete. Şi am scris aşa: “Diseară mare concert cu Dan Spătaru” şi ne-am trecut şi pe noi cu litere mai mici. Era ora 11.00, noi ne-am dus să mâncăm la gară ceva şi a venit un băiat, care aproape că-şi dădea sufletul de la cât alergase şi m-a întrebat: „Dvs sunteţi cu dl Spătaru? Aveţi spectacol la 15.00, la 17.00, la 19.00 şi la 21.00!” Patru spectacole cu o simplă hârtie! Acesta era Dan Spătaru! – Horia Moculescu

Când era în anul III la Facultatea de Educație Fizică și Sport a trebuit să se lase de fotbal, avea hernie de disc. S-a dedicat școlii și muzicii. Era student când a început să cânte la “Casa Studenților”, în anul 1962. A început cu muzică italiană, care era la modă.

Ştiaţi că…?

“Drumurile noastre toate”, cea mai îndrăgită piesă din repertoriul lui Dan Spătaru vine din fosta Iugoslavie, iar textul îi aparţine lui Dan Spătaru.

Odată, la o terasă, Temistocle Popa l-a întâlnit pe Dan Spataru. Impresionat de vocea sa, compozitorul începe să-i scrie şlagăre pe bandă rulantă, primul mare succes fiind melodia “Măicuța mea”.

Când apărea pe scenă, îmbrăcat impecabil, cu microfonul în colţul gurii, începea să cânte, de la primele acorduri se producea magia, sala era electrizată. El nu schiţa nici măcar un pas de dans, avea exact acea ţinută de sportiv care stă aliniat pe terenul de fotbal, când se cântă imnul. Trebuie să vă spun că el avea emoţii de fiecare dată înainte de spectacol. – Doina Spătaru, verişoara lui Dan Spătaru

La televiziune a debutat într-un spectacol înregistrat la Casa de cultură a studenților, alături de Petre Geambașu.

În ultimul său interviu radio, Dan Spătaru spunea că a locuit o vreme la Casa Studenţilor din Bucureşti, pentru că era metodist acolo. Se ocupa de programul muzical-sportiv şi asigura audiţii cu Nat King Cole, Frank Sinatra,The Beatles, The Rolling Stones şi alţii pe care-i asculta la Radio Luxembourg. I-a cucerit treptat pe studenţii sceptici. Mulţi îl percepeau ca sportiv.

În 1969 obținea prima recunoaștere a talentului său: Premiul de interpretare la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, cu melodiile ”Cu cine semeni dumneata” și ”Țărăncuță, țărăncuță”.

”Prin 1967 am fost la un festival internațional în Cuba, la Varadero, unde sunt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute și 19 secunde!” – Dan Spătaru

Alte șlagăre celebre din cariera lui Dan Spataru: ”Trecea fanfara militară”, ”Nu-ți șade bine când plângi”, ”O sută de stele”, ”Ai trecut iar pe strada mea”, ”Scara de mătase”, ”Nu m-am gândit la despărțire”, ”Drumurile noastre”.

Nu pot uita ziua în care l-am întâlnit pe Dan Spătaru. Ne aflam într-un turneu în URSS, în Sala Sporturilor din Moscova. Când a urcat pe scenă, întreaga sală, aproape 5000 de oameni, i-au scandat  numele… – Cornel Constantiniu

În memoria lui Dan Spătaru este organizat anual, la Medgidia, festivalul care îi poartă numele.

Foto: Dan Spătaru – facebook

18
/11
/21

Seara de 3 decembrie 1986, în plină dictatură ceaușiștă, când românii îngheață de frig și acasă, și în școli, și în instituții de toate felurile, pare o seară ca oricare alta: se întunecă devreme, la televizor cetățenii se pot uita două ore, Tovarășul și Tovarășa sunt negreșit acolo, fabricile duduie necontenit, că ele lucrează „pe ture”. Dar cine iese din casă la București poate să meagă, de exemplu, la teatru.

11
/11
/21

Editura Nemira a lansat în imprintul de nonficțiune ORION autobiografia președintelui Statelor Unite ale Americii. Vă oferim un fragment din „Promisiunile mele. Despre viață și politică” de Joe Biden (traducere de Ruxandrei Toma, lectură de specialitate de Anca Sandu).

24
/10
/21

Ultimele două programe ale actualei ediții a Cineclubului One World Romania, disponibile online, gratuit, până la 18 noiembrie, se concentrează pe activitatea de la Sahia a Mártei Mészáros și Slavomir Popovici, doi cineaști care și-au lăsat amprenta asupra producției studioului de film documentar în moduri foarte diferite.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.

08
/10
/21

O schiță de portret, în câteva cuvinte-cheie ce conturează un univers al lui. În anul 2020, s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Federico Fellini. Pornind de la câteva secvențe din destinul lui de artist, să ne întoarcem la viețile tragicomice pe care le-a construit pe ecran.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

21
/09
/21

Biografiile marilor împărați din China dinastică sunt ticsite de povești sângeroase, jocuri de culise, răzbunări, urzeli, iubiri devastatoare și multe alte ingrediente spectaculoase pe care industria de televiziune chineză le explorează și reformulează romanțat sub forma serialelor și filmelor istorice de larg consum.

11
/08
/21

Când s-a născut, pe 29 august 1891, la Sankt Petersburg, în afară de legătura de rudenie cu Anton Cehov, fratele tatălui său, prea puține lucruri păreau să-i prevestească uriașul și, în același timp, ciudat de nedreptul destin pe care avea să-l trăiască.

01
/08
/21

Cafenelele din Paris, Tirana și Moscova, ca niște simboluri ale orașelor, surprinse de scriitorul albanez Ismail Kadare, în fascinantul volum de memorii „Dimineți la Café Rostand” (Humanitas Fiction, 2021, traducere din albaneză și note de Marius Dobrescu).