A murit actorul Rudy Rosenfeld
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-murit-actorul-rudy-rosenfeld/

Marele nostru actor Rudy Rosenfeld ne-a părăsit în cursul zilei de ieri (24 august), luând cu sine o parte esenţială din istoria Teatrului Evreiesc de Stat, dar şi a teatrului de limbă idiş.

Un articol de Petre Ivan|25 august 2018

Rudy Rosenfeld s-a născut la Cernăuți, pe data de 4 august 1941. S-a dedicat deopotrivă teatrului și filmului, performând în numeroase spectacole și producții cinematografice de renume, însă inima sa a rămas întotdeauna la TES, unde a debutat la vârsta de 18 ani, cu rolul Efimcic, din spectacolul „Tinerețea părinților“, de Boris Gorbatov, în regia lui David Esrig. A jucat alături de nume mari ale Teatrului Evreiesc de Stat, precum Sevilla Pastor, Dina König, Lia König, Mauriciu Sekler, Isac Havis, Samuel Fischler, Mano Rippel, Seidy Glück, Sonia Gurman, Eugenia Balaure, Leonie Waldman Eliad și Theodor Danetti.

Printre rolurile importante realizate de Rudy Rosenfeld la TES se numără Allen în „Cum se cuceresc femeile“, de Woody Allen, regia Adrian Lupu (1985), Michael Sand în „Castelana“, de Lea Goldberg, regia Ludmila Szekely Anton (1990), Şimale în „Lozul cel mare“, de Șalom Alehem, regia Harry Eliad (1993), Reb Azriel în „Dibuk“, de S. Anski, regia Cătălina Buzoianu (1994),  Rabbi Löw în „Golem“, de H. Leivik, regia Cătălina Buzoianu (1997), Frank al V-lea în „Frank al V-lea sau Povestea unei bănci particulare“, de Friederich Dürrenmatt, regia Kincses Elemer (2002). Ultimul spectacol în care am avut bucuria să-l vedem jucând pe scena TES a fost „Dumnezeul răzbunării“, de Shalom Ash, în regia lui Alexander Hasuvater.

Rudy Rosenfeld a interpretat și numeroase „partituri cinematografice”, în filme precum „Actorul și sălbaticii“ (1975), „Bătălia din umbră“ (1988), „Marea sfidare“ (1990), „Golem“ (2001) sau „Nunta mută“ (2008).

Distins cu Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Ofiţer, de către Președintele României, în urmă cu două săptămâni, Rudy Rosenfeld a fost una din marile personalităţi ale teatrului nostru, dedicată trup şi suflet acestei instituţii şi fenomenului teatral de limbă idiş.

Înmormântarea va avea loc duminică sau luni, la Cimitirul Evreiesc Filantropia, din București (bvd. Ion Mihalache, nr. 89-91).

Fie-i memoria binecuvântată!

07
/02
/21

Într-o lume artistică din ce în ce mai fragmentată, în care ideea de trupă devine aproape o formă de rezistență, „Trupa fără nume” a însemnat coagularea unui grup de artiști remarcabili, INDEPENDENȚI, care au creat în zece ani de la înființare spectacole ce vor rămâne, fără dubiu, în istoria teatrului acestui deceniu.

05
/02
/21

Zilele acestea, a plecat către librăriile fizice și online din întreaga țară ediția în limba română a uneia dintre cele mai așteptate traduceri ale anului. Este vorba despre romanul „Hamnet”, semnat de prozatoarea britanică Maggie O’Farrell, apărut în traducere în colecția Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.

05
/02
/21

CARTE DE CINEMA În 2020 s-au implinit 100 de ani de la premiera primului film românesc de animaţie. Prilej pentru apariţia unui volum care analizează evoluţia acestui gen pe parcursul unui secol, „Istoria filmului românesc de animaţie – 1920-2020”, scris de criticul Dana Duma.

04
/02
/21

10 idei despre globalizare și criza acesteia, oferite de israelianul Nadav Eyal în cartea sa „Revolta. În tranșeele luptei împotriva globalizării” (Editura Polirom, 2020), o lectură esențială pentru omul de azi.

03
/02
/21

La Editura Seneca, în colecția „Noi” (dedicată mediului și ecologiei), apare, zilele acestea, volumul „Omenirea în pericol. Reconfigurare de traseu!“ de Fred Vargas (traducere din limba franceză de Alina Marc-Ciulacu; ilustrația de copertă este semnată de Dan Perjovschi: You are here, 2017).

03
/02
/21

Undeva, într-o fundătură din Bucureşti, din cartierul Rahova-Ferentari, „acolo unde întorceau tramvaiele 7 și 15, a treia stație de la Sebastian” se năștea acum 80 de ani, Ștefan Iordache. Era ziua de 3 februarie. „Ai mei erau din Calafat, unde amândoi locuiau pe aceeaşi stradă. S-au căsătorit şi, tineri şi fericiţi, au pornit-o în lumea largă”. Era anul 1941.

02
/02
/21

Film O'Clock International Festival a apărut ca un parteneriat între țări care împărtășesc același fus orar și dragostea pentru cinema, ce își propune să fie mai mult decât un festival de film – o adevărată mișcare culturală ce folosește ca mijloace meridianul și fusul orar pentru a transforma Terra într-o citadelă cinematografică.