„A primit botezul focului, a fost din plin botezat!”
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-primit-botezul-focului-a-fost-din-plin-botezat/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Aşa scria despre sine, din Mexic, George Bibescu, în 1862, tatălui său. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se poate vorbi de o adevărată colonie română la Paris, formată din ai noştri, trăitori acolo, burlaci, sau căsătoriţi cu franţuzoaice, diplomaţi, alţii aflaţi în trecere. E o lume activă, cu saloane deschise, patronate de femei, unde se adună elita intelectuală şi mondenă franceză.

Un articol de Georgeta Filitti|6 martie 2017

Unii sunt oponenţi ai principelui Cuza, cum e cazul familiei fostului domn regulamentar Gheorghe Bibescu. După pierderea cam grăbită a tronului, în 1848, acesta s-a refugiat în Franţa. A continuat să beneficieze de veniturile moşiilor sale din ţară încât exilul i-a fost tot timpul unul aurit.

Copiii au studiat în Franţa şi dintre ei Georges (1824-1902) ajunge ofiţer în armata ţării de reşedinţă. Poate ar fi dus o existenţă banală între garnizoane şi saloanele pariziene dacă nu intervenea expediţia anglo-franco-spaniolă din 1862-1864 împotriva Mexicului. Participă la ea ca ofiţer de Stat Major şi mărturiile lui, sub forma scrisorilor adresate familiei aflate la Paris, fac parte din cronica războiului.George Bibescu

În 1860, Mexicul era zguduit de luptele între conservatorii catolici ai lui Miramon şi liberalii conduşi de Juarez. Cei din urmă sunt victorioşi, introduc reforme cu nemiluita şi produc o criză financiară care îi obligă la suspendarea plăţii datoriei publice. Cum creditorii erau francezi, englezi şi spanioli, aceştia au înţeles să acţioneze cu armele împotriva debitorului insolvent.

Aliaţii însă nu pot coopera, se duşmănesc între ei, denunţă acorduri efemere, luptele se desfăşoară cu succes schimbător şi, în cele din urmă, în 1864, Mexicul devine împărăţie, sub conducerea arhiducelui Maximilian, fratele lui Franz Josef, împăratul Austriei. Dar mexicanii continuă lupta, sub conducerea generalului Juarez, îl caputurează şi îl execută pe împărat în 1867 la Queretaro.

Acesta e fundalul pe care se desfăşoară intervenţia europenilor şi la care participă Georges Bibescu junior. El simte nevoia să se destăinuie tatălui şi fratelui său: „Noutăţile se succed cu atâta repeziciune şi cu toate acestea nu se poate să nu le dai crezare”; „lucrurile sunt grave şi situaţia îngrozitoare”; „epidemia pândeşte din urmă armata, iar lipsa de apă e un auxiliar cumplit al căldurii”; „gloanţe şi ghiulele cădeau pretutindeni în jurul meu”.

Concluzia lui G.B. e pură fanfaronadă: „Eu, tăticule, nu pot să spun cât sunt de fericit de a mă fi aflat în această luptă, prima la care am participat, la fel de calm şi în acelaşi timp la fel de bine dispus ca şi cum m-aş fi aflat pe bulevard”. Această stare euforică nu-l împiedică să scrie cu insistenţă părintelui său să găsească o formulă (discuţii cu un general influent de la Paris) pentru a fi rechemat. Ba poate adăuga şi câteva „graţiozităţi” despre principele Cuza: „Doamne, Providenţa nu-i poate trimite un atac de apoplexie ori să-l ajute să cadă de pe cal?”

După cum se vede, Georges Bibescu poate fi ofiţer francez în campanie dar rămâne şi român ranchiunos – o trăsătură prea des întâlnită printre conaţionalii noştri.

Foto: George Bibescu – wikipedia



11
/05
/16

Vreme de peste o sută de ani, locul unde se află restaurantul şi cofetăria Capşa a fost considerat printre „centrele nervoase” ale oraşului. La 1812, după ce Rusia ne-a răpit Basarabia iar pe tronul ţării era vodă Caragea, aici şi-a instalat un Mathias Brody o baracă uriaşă unde a montat mai multe diorame. Timp de 4 ani, bucureşteni curioşi, de la boierii cu caftan la „prostime”, s-au perindat prin faţa imaginilor încremenite, dar atât de expresive: alaiuri împărăteşti, oraşe minunate, vase surprinse de furtună pe mare.

08
/05
/16

Există întâmplări în viaţă care par a fi extrase din romane, iar cele din romane, de multe ori, par rupte din viaţă. Ioan Russu Şirianu povestește în memoriile sale cum, eliminat din școala de la Arad, îmbrăcat cu iţari şi surtuc, încălţat cu opinci, pleacă pe jos spre Bucureşti, nădăjduind că-şi va găsi de lucru la unchiul Slavici.  Pe drum, îl cunoaște pe George Coșbuc.

27
/04
/16

Domnia Regelui Carol I a coincis cu o perioadă din istoria Europei cunoscută drept La belle époque. Atunci s-a construit masiv, s-au preluat modele, mai ales franţuzeşti, au fost invitaţi să lucreze în ţara noastră arhitecţi francezi, germani, cehi. Iniţiativa principală a aparţinut suveranului care a dispus (susţinând masiv din caseta particulară) ridicarea, refacerea sau modernizarea unor edificii rămase şi azi emblematice pentru Bucureşti.

25
/04
/16

Aşa a fost supranumit un domnitor în Ţara Românească din şirul fanarioţilor aflat pe tron între 1786 şi 1789. Nu făcea parte din familiile nobile din Fanar ci era, după spusa ambasadorului francez la Ţarigrad, „un ţărănoi din Arhipelag”.

11
/04
/16

Soprana Maria Callas a studiat Conservatorul din Atena şi a debutat în spectacolul “Tosca” la Teatrul Regal din Atena. Femeia plină de capricii, iubită sau urâtă cu aceeaşi forţă, fusese capabilă să-şi schimbe înfăţişarea şi să devină un mit, în urma unei banale cure de slăbire.

09
/04
/16

Între „misterele Bucureştiului” care stăruie de mai bine de un secol și jumătate, moartea violentă a lui Barbu Catargiu ocupă un loc aparte. Asasinat politic? Crimă pasională? Faptă de nebun? Răspunsul n-a fost aflat, deşi din vreme în vreme istoricii se pleacă, din păcate fără succes, asupra acelui moment. Dosarul a dispărut destul de repede după întocmire, procurorul Deşliu a fost demis şi lumea a început să se lanseze în ipoteze.

04
/04
/16

Prezenţa patrupedelor pe uliţele, apoi pe străzile oraşului, e o realitate consemnată încă de la întemeierea lui, pe vremea legendarului cioban Bucur. Ţinuţi la început să păzească proprietăţile, dar înmulţiţi fără socoteală, câinii au ajuns şi obiect de distracţie în mahalale.

02
/04
/16

„Chestiunea orientală” a însemnat un concept istoric vehiculat cu ardoare din sec. XVIII până la războiul din 1877-1878. Era vorba de disputele dintre marile puteri pentru dominarea drumului spre Orientul Apropiat. Ele au generat războaiele austro-ruso-turce, desfăşurate mai toate şi pe pământ românesc.

01
/04
/16

Trei sferturi de veac şi-a închinat viaţa în slujba cântecului şi, mai ales, a romanţei, despre care spunea că este cea mai sinceră, cea mai pătimaşă expresie a unei epoci şi a societăţii. Cântecele lui de inimă albastră au făcut duminici de vis din toate zilele săptămânii. Gică Petrescu s-a născut pe 2 aprilie 1915 si s-a stins din viață pe 18 iunie 2006.

28
/03
/16

La jumătatea anilor ’60, Ion Dichiseanu o cunoaşte la Festivalul de Film de la Beirut pe Sara Montiel, actriţă şi cîntăreaţă celebră în acea vreme, şi se îndrăgosteşte de ea la prima vedere. După puţin timp, când Sara ajunge la Bucureşti pentru a susţine o serie de concerte, vrea să-l întâlnească. Aşa începe povestea lor de iubire, descrisă în volumul “Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel”, apărut la Polirom.

23
/03
/16

Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi organizează expoziţia Viaţa românească – 110 ani de la apariţie, ce valorifică patrimoniul MNLRI şi extraordinara colecţie a istoricului literar Nicolae Scurtu. Vor fi expuse în premieră documente de patrimoniu deosebit de valoroase pentru istoria noastră literară, de la scrisori şi fotografii la ediţii princeps, ediţii cu autograf sau cărţi de vizită.

22
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Oraş de câmpie, cu mai toate casele făcute din chirpici, paiantă ori nuiele  - asta până la mijlocul secolului al XIX-lea – Bucureştiul a rămas expus tuturor calamităţilor: inundaţii, cutremure, incendii. Acestea din urmă pârjoleau o uliţă, o mahala, până în 1847, când au distrus aproape o treime din el.

21
/03
/16

„Cu Bach, viaţa ar fi suportabilă chiar şi într-un canal” - Emil Cioran. Considerat, alături de Mozart şi Beethoven, cel mai mare compozitor al lumii, Johann Sebastian Bach s-a născut într-o zi de 21 martie (1685).

20
/03
/16

În 1826, luminatul boier Dinicu Golescu publica „Însemnare a călătoriei mele“. Îşi ţinea băieţii la studii în Elveţia şi cu doi ani în urmă se dusese să vadă cum le merge învăţătura. A traversat Europa Centrală şi uimirile îl ţintuiesc la tot pasul. În Austria şi statele italiene, pe lângă drumuri şi şosele, cu rigole curate, străjuite de copaci atent îngrijiţi, tatăl viitorilor paşoptişti vede puzderie de statui. Ce sunt astea? La ce folosesc?