Abia acum ne-am lepădat de Satana!
https://www.ziarulmetropolis.ro/abia-acum-ne-am-lepadat-de-satana/

Generalul, senatorul, mânuitorul de icoane, tatăl şi mama vitregă a „Generaţiei de Aur”, Anghel Iordănescu face cărţile convocărilor pentru meciul cu Irlanda de Nord. Citită în cheia care trebuie, informaţia este că în proporţie de 99,9 % (adică un 6,66 întors) acesta este noul manager, director tehnic sau antrenor sub acoperire al echipei naţionale,urmând să fie ajutat de un „copil” al său.

Un articol de Nicolaie Dan (Dedes)|25 octombrie 2014

Abia acum putem spune cu mâna la inimă, după ce am făcut trei cruci largi, că ne-am lepădat de Satana. Schimbarea e radicală, de la un antrenor cu încârligături de 6 la numărul de înmatriculare al maşinii am ajuns la un altul care are în portofel mai multe icoane decât carduri.

Din punct de vedere tehnico tactic putem afirma, fără teama de a greşi, că am scăpat de dracu şi am dat de tacsu. În fond pe cine a mai antrenat Iordănescu în ultimii opt ani? A pregătit câteva campanii electorale în ligile inferioare din Ilfov, dar astea nu se pun, din câte ştiu sunt blocate şi la casele pariuri.

Ritualul cere să spunem şi a doua oară că ne lepădăm de Satana. O zicem cu o voce îndoită. Antrenorii noştri mai de „Doamne ajută”, Mircea Lucescu, Dan Petrescu,Cosmin şi Olăroiu şi Contra sunt sunt sub contract, pe termen limitat, cu diverse echipe, deşi lasă impresia că au contracte pe viaţă cu Măria Sa banul. Liber de orice obligaţii, inclusiv morale, Mircea Rednic s-a autopropus atât de greţos încât nimeni nu a putut să-l înghită.

Fostul (Mircea Sandu) şi actualul (Răzvan Burleanu) preşedinte al FRF

Fostul (Mircea Sandu) şi actualul (Răzvan Burleanu) preşedinte al FRF

Adunăm, scădem şi vedem că nu rămânem mai cu nimic. Cu asemenea trăiri patriotice nu e de mirare că în final ,la nivel de naţională ne învârtim într-un cerc închis, în care în ultimii 20 de ani revenim obsesiv la două nume: Iordănescu şi Piţurcă. Să fie primiţi. Am pus punct deşi simţeam nevoia unui semn de întrebare.

Pentru ca lucrarea să fie desăvârşită ar trebui să zicem pentru a treia oară că ne lepădăm de Satana. O mai facem? Treacă de la noi (şi) paharul acesta. Într-un amatorism de înaltă clasă, conducerea FRF a intrat la masă, într-un joc contracronometru, cu o singură carte în mână. A mizat totul pe Asul Lucescu iar la final Burleanu ne-a arătat un Păcălici, deşi noi îl vedeam doar pe el.

Ca responsabilitatea convocării lotului pentru un meci important să nu pice pe umerii costelivi ai lui Vochin şi Chivorchian, federaţia a apelat la soluţia Iordănescu, dar modul cum a făcut-o îl jigneşte şi pe el şi pe noi. Simt uşoare şi ruşinoase regrete după Mircea Sandu. Dacă încep să-l regret şi pe Piţurcă, promit solemn să mă lepăd de fotbal!

Foto: Anghel Iordănescu, Satana – wikipedia, frf

16
/02
/18

Inspirat de o însemnare a criticului literar Paul Cernat, Răzvan Petrescu, unul dintre cei mai valoroși scriitori contemporani români, și-a amintit de “colosala” echipă redacțională care popula editura Cartea Românească în anii 80 și, prin ricoșeu, de rolul... purificator al dublei cenzuri din acele vremuri. Un articol savuros pe care nu-l puteam lăsa să se topească în negura subsolurilor rețelelor de socializare.

24
/01
/18

Un vecin a trăit 92 de ani şi sărbătorea Ziua Naţională, invitându-şi megieşii la o ţuică fiartă. Nu era băutor. Fusese, la viaţa lui, un jandarm şi un miliţian de legendă, un fel de Wyatt Earp local. Provenea din zona Argeşului şi citea fără ochelari la peste 90 de ani.

23
/01
/18

Sunt campion mondial la şanse ratate. Să vă povestesc una. O şansă, ratată. De altfel, pentru asta ne-au fost destinate, să le povestim. Ca orice tip dur, mă cunoașteți, mă întorceam acasă de la …piață. În fond e și asta tot un fel de „sală”.

09
/01
/18

Până ieri aveam o părere destul de bună în legătură cu gradul de civilizație pe care îl posed. Un post TV de largă respiraţie, cel mai urmărit și în 2017, mi-a făcut-o țăndări.

19
/12
/17

M-am simțit întotdeauna un străin în România. Nu sunt patriot de ocazie, nu mă bat cu nicio cărămidă în piept, am văzut și munți mai înalți decât Carpații, și mări mai frumoase decât Neagra, și oameni mai luminoși și mai buni.

19
/12
/17

Multe ne plăceau la final de an, dar ca mersul cu uratul nu era nimic. Pluguşorul era temelia uratului, mai ales când erai mai mititel. Cei mici urau, adulţii urau, toată lumea ura ceva/pe cineva în acele vremuri, iar tradiţia a rămas. După ce mai creşteai, puteai să încerci  ”buhaiul” şi ”capra”. Nu duc mai departe comparația cu adulții. Nu e momentul. Nici locul.

17
/12
/17

Sincer, când v-a plăcut ultima dată de România? Sau mai degrabă ”România e o țară grozavă, păcat că e locuită”? Când v-ați simțit foarte „împreună“ cu alți români? (Nu la sentimentul colectiv de ”vai de noi” mă refer).

29
/08
/17

Calul era unicul motiv de mândrie al lui Florea. Căruţa nu, pentru că în zilele geroase de iarnă din ea mai rămâneau doar osiile și roțile, restul intra pe foc.

25
/08
/17

Un necaz nu vine niciodată singur. La mine au obiceiul să se așeze la coadă, asta e pretenția mea, să fie ordonate și să-și aștepte rândul, ar fi păcat să vină necazul peste mine și eu din cauza îmbulzelii să nu-l observ.

24
/08
/17

Driblând pe cât îmi permite talentul balonul de săpun al misoginismului, la ceas de dimineaţă răcoroasă am ajuns la concluzia că între bărbați și femei este o diferență uriașă, primii fiind adevărați campioni în materie de bun gust, cel puțin la nivel de teorie, atunci când vor să-și aleagă partenera pentru o viață, o noapte, o oră, două minute…

23
/08
/17

Coadă la supermarket, o domnă îşi închipuie că dacă se urcă în spinarea mea va plăti mai repede. În mână are o pungă de ficăţei de pasăre, din ei se scurge un lichid dubios și rece direct pe piciorul meu, mă feresc, o privesc, se face că nu mă vede.

26
/05
/17

“Un înger se îndreaptă către un spital bucureştean, prin ploaia cenuşie de iarnă. Vrea să vadă cu ochii săi supraceleşti dacă nu s-a împuţinat lumina în ochii şi în sufletele chirurgilor. Omul de la volan zări îngerul, îi ghici şi aripile pe sub pardesiul subţire şi se gândi că un asemenea trofeu nu avea nimeni.”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

24
/05
/17

“Când se trezi, soarele era aruncat departe, pe cer. Se foi puțin în pat și încercă să aţipească din nou. Aerul rece, din camera înaltă, nezugrăvită de mulți ani, îl pătrundea până la piele și îl înfiora. Ar mai fi dormit, dar îl treziseră țipetele păunilor flămânzi și cântecele triumfale ale cocoșilor. (...)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.