Generalul, senatorul, mânuitorul de icoane, tatăl şi mama vitregă a „Generaţiei de Aur”, Anghel Iordănescu face cărţile convocărilor pentru meciul cu Irlanda de Nord. Citită în cheia care trebuie, informaţia este că în proporţie de 99,9 % (adică un 6,66 întors) acesta este noul manager, director tehnic sau antrenor sub acoperire al echipei naţionale,urmând să fie ajutat de un „copil” al său.
Un articol de Nicolaie Dan (Dedes)|25 octombrie 2014
Abia acum putem spune cu mâna la inimă, după ce am făcut trei cruci largi, că ne-am lepădat de Satana. Schimbarea e radicală, de la un antrenor cu încârligături de 6 la numărul de înmatriculare al maşinii am ajuns la un altul care are în portofel mai multe icoane decât carduri.
Din punct de vedere tehnico tactic putem afirma, fără teama de a greşi, că am scăpat de dracu şi am dat de tacsu. În fond pe cine a mai antrenat Iordănescu în ultimii opt ani? A pregătit câteva campanii electorale în ligile inferioare din Ilfov, dar astea nu se pun, din câte ştiu sunt blocate şi la casele pariuri.
Ritualul cere să spunem şi a doua oară că ne lepădăm de Satana. O zicem cu o voce îndoită. Antrenorii noştri mai de „Doamne ajută”, Mircea Lucescu, Dan Petrescu,Cosmin şi Olăroiu şi Contra sunt sunt sub contract, pe termen limitat, cu diverse echipe, deşi lasă impresia că au contracte pe viaţă cu Măria Sa banul. Liber de orice obligaţii, inclusiv morale, Mircea Rednic s-a autopropus atât de greţos încât nimeni nu a putut să-l înghită.
Fostul (Mircea Sandu) şi actualul (Răzvan Burleanu) preşedinte al FRF
Adunăm, scădem şi vedem că nu rămânem mai cu nimic. Cu asemenea trăiri patriotice nu e de mirare că în final ,la nivel de naţională ne învârtim într-un cerc închis, în care în ultimii 20 de ani revenim obsesiv la două nume: Iordănescu şi Piţurcă. Să fie primiţi. Am pus punct deşi simţeam nevoia unui semn de întrebare.
Pentru ca lucrarea să fie desăvârşită ar trebui să zicem pentru a treia oară că ne lepădăm de Satana. O mai facem? Treacă de la noi (şi) paharul acesta. Într-un amatorism de înaltă clasă, conducerea FRF a intrat la masă, într-un joc contracronometru, cu o singură carte în mână. A mizat totul pe Asul Lucescu iar la final Burleanu ne-a arătat un Păcălici, deşi noi îl vedeam doar pe el.
Ca responsabilitatea convocării lotului pentru un meci important să nu pice pe umerii costelivi ai lui Vochin şi Chivorchian, federaţia a apelat la soluţia Iordănescu, dar modul cum a făcut-o îl jigneşte şi pe el şi pe noi. Simt uşoare şi ruşinoase regrete după Mircea Sandu. Dacă încep să-l regret şi pe Piţurcă, promit solemn să mă lepăd de fotbal!
Foto: Anghel Iordănescu, Satana – wikipedia, frf
