Actorii și Teatrul Metropolis: „Un loc cu o energie bună și un public cizelat”
https://www.ziarulmetropolis.ro/actorii-si-teatrul-metropolis-un-loc-cu-o-energie-buna-si-un-public-cizelat/

Pentru că e un teatru de proiect, Teatrul Metropolis din Bucureşti adună actori din toate teatrele şi, printr-o alchimie miraculoasă, reuşeşte să le fie acasă. Iată ce ne răspund ei la întrebarea: care e natura relaţiei tale cu Teatrul Metropolis?

Un articol de Andrei Crăciun|7 Februarie 2019

Actorul Cătălin Babliuc (angajat la Bulandra) zice așa: Teatrul Metropolis e locul în care joc trei spectacole făcute de Lia Bugnar (n.r.: 7 dintr-o lovitură, Două liniuțe, Peretele) și unul de Radu Iacoban (n.r.: Procesul caprei cu un ied), e un loc cu o energie bună, un public cizelat și un staff care te ajută când ai nevoie. Dacă mă întrebi câte spectacole aș mai face la Metropolis, răspunsul e: da!”.

Cătălin Babliuc (dreapta), în „7 dintr-o lovitură” (regia: Lia Bugnar). Foto: Cătălina Flămînzeanu

Elogiu bucuriei și libertății

Pentru actorul Anghel Damian, angajat la Teatrul de Comedie, e și mai și: Teatrul Metropolis a fost, este și va fi un capitol esențial în cariera mea. Teatrul Metropolis este primul teatru de stat în care am jucat ca actor profesionist și aici vorbim de anul 2012 și momentul în care domnul George Ivașcu, sau Domn Profesor pentru mine, a primit spectacolul meu de licență, Pisica verde, pe scena mare a teatrului. Apoi, Metropolis a fost teatrul care a permis unei trupe formate în zona independentă să își găsească o casă sub această pălărie instituțională. Mai exact, trupa Liei Bugnar (dacă îmi pot permite să o numesc formal trupă, ea fiind mai degrabă o adunătură de actori extraordinari care se întâmplă să fie și foarte buni prieteni și care se găsesc împreună în scenă cu bucuria derivată din acest sentiment) și-a găsit un sprijin absolut la Metropolis și asta a permis o continuitate neașteptată și aproape neîntâlnită în teatrul românesc de azi. Mai mult, Teatrul Metropolis este teatrul care și-a permis să premieze cu ocazia aniversării a șapte ani de existență mai mulți tineri actori de viitor, cum au fost numiți în acea zi, actori printre care s-a aflat la acea vreme și subsemnatul. Dar, cred că cel mai important, Teatrul Metropolis este locul unde am jucat întotdeauna cu plăcere și libertate, unul dintre puținele locuri de stat unde ești într-adevăr liber să te exprimi artistic știind că ai în spatele tău o echipă care funcționează elvețian, nu românește“.

Anghel Damian și Irina Antonie, în „Două liniuțe” (regia: Lia Bugnar)

Și mai e ceva

Actrița Mihaela Velicu este freelancer, iar Metropolisul are un loc special în inima sa: „Mi-e foarte drag Teatrul Metropolis. Are un aer de acasă și o temperatură foarte bună pentru creativitate. Mi-a purtat noroc. De ce? Am început să colaborez cu el prin 2013. Făceam figurație cât încă eram studentă în spectacolul Țarul Ivan își schimbă meseria, în regia lui Gelu Colceag. După, a început să-mi găzduiască roluri pe care mi le-am dorit foarte mult (Hermia, Mariane, Cami, Roxi) și întâlniri la care nu m-aș fi așteptat: Victor Ioan Frunză, Lia Bugnar, Mimi Brănescu”. Și mai e ceva, ne spune Mihaela Velicu: „Costumele de la Teatrul Metropolis sunt top cel mai parfumate, îmbălsămate!”.

Mihaela Velicu (centru), în „Pentru o mai bună înțelegere” (regia: Mimi Brănescu). Foto: Maria Ștefănescu

Un fel de acasă, cald

Maria Obretin, freelancer și ea, mărturisește: Pentru mine, actor independent care aleargă dintr-un loc în altul cu băgăjelul de costume după el, Metropolis este un fel de acasă, cald, confortabil, cu oameni primitori, fiecare pe domeniul lui, oameni care au grijă de tine. Singura ta sarcină e să-ți faci treaba cât poți de bine, spre bucuria ta și a spectatorilor! Dacă ar exista mai multe teatre de proiect în București și în țară, cred că toți am avea de câștigat, actori, regizori, spectatori! Mi se pare impresionant cât de frumos și consistent au crescut trupe în acest teatru. Faptul că multe spectacole sunt sold out cu mult timp înainte de ziua reprezentației e un semn că se întâmplă lucruri bune, de calitate, apreciate.”

Maria Obretin și Constantin Cojocaru, în „Melcul” (regia: Lia Bugnar)

Când vii să îți faci meseria cu plăcere

Lucru în Teatrul Metropolis se identifică cu lucru în familie”, spune actorul și regizorul Radu Iacoban. „Am avut noroc că la ambele proiecte, atât în Peretele, unde am fost blagoslovit cu roluri de Lia Bugnar, cât și în Procesul caprei cu un ied, un text pe care l-am scris și regizat în acest teatru, să mă înconjor de oameni pe care îi cunosc și pe care îi admir. Când primești mură-n gură un asemenea context, când oamenii de la departamentele tehnice sunt dedicați și fără de nu în brațe, când vii să îți faci meseria cu plăcere, nu poți decât să te bucuri și să speri că experiențele astea mișto o să se tot repete.

„Procesul caprei cu un ied”, în regia lui Radu Iacoban

Talismanul

Iar pentru Alina Rotaru (carte de muncă la Teatrul Mic), Metropolisul se leagă de numele Liei Bugnar: „Știi cum e să atingi un talisman și să-ți pui toată credința în el, și să simți de-adevăratelea că îți va aduce noroc? La Metropolis am Două liniuțe pe post de busolă a femeii care iubește fără preconcepții și 7 dintr-o lovitură pe post de escapadă în care deși ești privit non-stop reușești totuși să fii liber în pătrățica ta. Talismanul se cheamă Lia”.

Trupa Fără Nume și sălile pline

Andrei Huțuleac, nume cu greutate deja în trupa strânsă în jurul maestrului Victor Ioan Frunză, care joacă la Metropolis, spune așa: „Importanța Teatrului Metropolis în existența mea profesională are o dublă perspectivă. În primul rând e teatrul în care am debutat ca actor, în spectacolul Spitalul comunal, regizat de Felix Alexa. A fost, cu alte cuvinte, prima scenă profesionistă pe care am existat cu mai mult de câteva replici. Apoi, Teatrul Metropolis este spațiul care, în mod atât de generos, găzduiește deja de opt ani Trupa Fără Nume, coagulată în jurul binomului Victor Ioan Frunză-Adriana Grand, din care de aproximativ cinci ani fac parte și eu. Rezultatele palpabile ale acestei colaborări fericit-consecvente sunt sălile pline de spectatori entuziasmați”.

Andrei Huțulesc, în „A douăsprezecea noapte” (direcția de scenă: Victor Ioan Frunză)

Teatrul Metropolis este locul unde am jucat întotdeauna cu plăcere și libertate, unul dintre puținele locuri de stat unde ești într-adevăr liber să te exprimi artistic știind că ai în spatele tău o echipă care funcționează elvețian, nu românește. (Anghel Damian, actor)

22
/01
/18

Filosoful Mihai Șora, în vârstă de 101 ani, a fost prezent pe 21 ianuarie la Conferințele TNB, unde a purtat un dialog cu publicul. „Te dezgustă politica? Du-te și votează, ca s-o schimbi! Și apoi ieși în stradă! Țipă împotrivă! Nu-i lăsa să doarmă niciodată!”, a fost mesajul cu care s-a încheiat întâlnirea publică.

07
/01
/18

Piața de carte din România n-a fost deloc săracă în anul 2017, însă la fel ca în anii trecuți, puține dintre ele au fost reale evenimente editoriale. Ziarul Metropolis vă propune un top 10 al celor mai semnificative apariţii din anul care tocmai s-a încheiat.

05
/01
/18

Spectacolul „Stă să plouă” (după o piesă scrisă și regizată de Lia Bugnar), cu Irina Antonie, Ilona Brezoianu, Mădălina Craiu și Anghel Damian, se joacă la Teatrul Luni de la Green Hours.

30
/12
/17

SPECIAL Cinema-ul de autor nu a murit, aşa cum îl deplâng cinefilii nostalgici. Se fac în fiecare an multe filme foarte bune – o arată şi topul celor mai reuşite titluri de ficţiune văzute în 2017. Poate că se găsesc mai greu, dar ele există şi aşteaptă să fie descoperite.

19
/12
/17

M-am simțit întotdeauna un străin în România. Nu sunt patriot de ocazie, nu mă bat cu nicio cărămidă în piept, am văzut și munți mai înalți decât Carpații, și mări mai frumoase decât Neagra, și oameni mai luminoși și mai buni.

11
/12
/17

SPECIAL Anul 2017 nu a fost nici rău, dar nici extraordinar de bun pentru cinematografia română - nici un foarte mare film. 20 de filme de ficţiune lansate în săli, trei documentare bune, câteva prezenţe în festivaluri (însă fără Cannes), surprinzător de multe debuturi şi câţiva actori foarte tineri şi promiţători.

10
/12
/17

Anda Saltelechi a primit în acest an cele mai multe premii de interpretare feminină la diverse festivaluri importante din România, pentru rolul Francesca din one-woman show-ul „Pe jumătate cântec” de Crista Bilciu, care semnează și regia spectacolului.

27
/11
/17

Condamnat să trăiască efemer și să se lupte cu lipsa de sens, omul trebuie să-și caute mereu propriul drum în lume, această celulă din care nu ai scăpare. Iar fără umor, condiția lui tragică devine insuportabilă. Așa a crezut întotdeauna Eugène Ionescu, scriitorul francez de origine română, născut pe 26 noiembrie 1909, care avea să schimbe teatrul și să rămână o figură de prim rang a culturii universale moderne.

22
/11
/17

Târgul de Carte Gaudeamus 2017 se află în plină desfășurare la Pavilionul Central de la Romexpo, până duminică, 26 noiembrie. Din sutele de cărți expuse – și unele reduse – am ales zece pe care merită să le luați acasă. Într-un peisaj editorial mai degrabă sărac, zece volume care vă vor face iarna mai frumoasă…

Page 5 of 10« First...34567...10...Last »