Actorul britanic Albert Finney a murit la vârsta de 82 de ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/actorul-britanic-albert-finney-a-murit-la-v%c3%a2rsta-de-82-de-ani/

Actorul britanic Albert Finney, nominalizat de cinci ori la premiul Oscar şi cunoscut pentru apariţiile sale în filmele „Tom Jones”, „The Dresser”, „Murder on the Orient Express” şi „Erin Brockovich”, a murit la vârsta de 82 de ani. Finney a combinat filmul, apariţiile TV şi scena, de-a lungul unei cariere remarcabile de şase decenii.

Un articol de Petre Ivan|9 februarie 2019

A fost premiat cu trofeul BAFTA Fellowship (echivalentul premiului Oscar pentru întreaga carieră) în 2001. El a câştigat şi un premiu Emmy pentru interpretarea lui Winston Churchill, alături de Vanessa Redgrave, soţia sa în film, în producţia din 2002 „The Gathering Storm”.

Academia Americană de Film l-a nominalizat pe Finney pentru rolul principal din „Tom Jones” (1963), regizat de colaboratorul său frecvent Tony Richardson, pentru interpretarea misteriosului detectiv belgian Hercule Poirot în filmul lui Sidney Lumet „Murder on the Orient Express”; pentru performanţa din „The Dresser” (1983) ca Peter Yates, dar şi pentru rolul unui consul alcoolic britanic din „Under the Volcano” (1984), de John Huston.

Finney a primit o altă nominalizare la Oscar, la categoria „cel mai bun actor în rol secundar”, pentru că l-a portretizat pe avocatul Ed Masry în „Erin Brockovich” (2000).

La niciuna dintre nominalizări nu a participat. „Este un drum lung să mergi acolo şi să stai într-un loc unde nu se fumează, nu se bea şi să ai neşansa de a-ţi fi strigat numele”, a declarat el în 2011 pentru The Telegraph.

Poate cel mai spectaculos rol al actorului a fost un mafiot irlandez din epoca prohibiţiei Leo O’Bannon din filmul fraţilor Coen, „Miller’s Crossing” (1990).

Legendar pentru rolurile shakespeariene, el a primit şi nominalizări la premiul Tony în 1964 şi în 1968 pentru „Luther” (rolul Martin Luther), respectiv „A Day in the Death of Joe Egg”.

Albert Finney & Anouk Aimee

Adesea, Finney era de nerecunoscut în spatele machiajului sau a costumului, fiind celebru pentru măestria cu care folosea accentele.

Alte filme în care a jucat sunt: „Gumshoe” (1971), de Stephen Frears, „Wolfen” (1981), „Looker” (1981), „Shoot the Moon” (1982), „Rich in Love” (1992), „The Browning Version” (1994), „A Man of No Importance” (1994), „Breakfast of Champions” (1999), „Traffic” (2000),” Big Fish” (2003), „A Good Year” (2006), de Ridley Scott, şi în ultimul film al lui Lumet, „Before the Devil Knows You’re Dead” (2007).

În televiziune, a intrat în pielea unor personaje ofertante, jucând rolul titular din serialul CBS „Pope John Paul II” (1984), apoi în miniseria BBC din 1990 „the Green Man”.

În 1977, Finney a înregistrat un album de balade folk lansat de Motown, viaţa sa fiind sursă de inspiraţie pentru un alt artist faimos născut la Manchester, cântăreţul Morrissey.

Finney a fost căsătorit cu actriţa britanică Jane Wentham din 1957 până în 1961, cu actriţa franceză Anouk Aimee – între anii 1970 şi 1978, şi cu Penelope Delmage, agent de turism, până în 2006.

Foto: Albert Finney – facebook

09
/01
/15

“Orașul câinilor / White God” în regia lui Kornél Mundruczó, propunerea Ungariei la categoria Cel mai bun film străin, este inclus în programul “9 pentru Oscar” la Cinema Studio din București. Evenimentul are loc în capitală între 9 și 15 ianuarie, cu o săptămână înaintea anunțării nominalizărilor celei de 87-a ediții a premiilor Academiei Americane de Film. Cele două proiecții sunt programate duminică, 11 ianuarie, de la ora 14:00 și joi, 15 ianuarie, de la ora 20:00.

09
/01
/15

Debutul în lungmetraj al regizoarei Ana Lungu, "Autoportretul unei fete cuminți", va avea premiera mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam (21 Ianuarie- 1 Februarie 2015), secțiunea "What the F?!".

08
/01
/15

CRONICĂ DE FILM Scris de Bogdan Mirică și regizat de Igor Cobileanski, „Umbre”, noul serial produs și difuzat de HBO România, încearcă să altoiască pe sol românesc un format străin, însă eșuează undeva la mijloc.

08
/01
/15

„De ce eu?”, în regia lui Tudor Giurgiu, unul dintre cele mai așteptate filme românești din 2015, inspirat de un caz real care a zguduit România la începutul anilor 2000, cel al sinuciderii procurorului Cristian Panait, va fi lansat pe 27 februarie 2015 în cinematografele din toată țara.

08
/01
/15

Din 16 ianuarie, Russell Crowe revine în cinematografe în dublu rol: regizor și actor. Un tată în căutarea fiilor săi, într-un context istoric incert: la sfârşitul Primului Război Mondial, când lumea este încă devastată de oribilele sale consecinţe.

06
/01
/15

Filmele propuse anul acesta la Oscarul pentru Cel mai bun film străin de România, Republica Moldova, Ungaria, Rusia, Turcia, Polonia, Italia, Belgia și Canada vor fi proiectate la Cinema Studio din București, între 9 și 15 ianuarie 2015, în săptămâna dinaintea anunțării nominalizărilor la cea de-a 87-a ediție a premiilor Academiei Americane de Film.

05
/01
/15

Anul 2015 aduce în peisajul cinematografic noi proiecte ale unor regizori premiaţi la Cannes, Berlin şi Veneţia, printre filmele româneşti care vor fi lansate în cinema numărându-se thrillere politice, un western balcanic, un documentar animat, dar şi comedii, drame şi pelicule poliţiste.

02
/01
/15

Nedistribuite în cinematografe, văzute puțin în festivaluri, ignorate nejustificat, filmele de nonficțiune merită o mai mare atenție. La început de an, Ziarul Metropolis vă propune 10 documentare străine din 2013 și 2014, demne de reținut.

01
/01
/15

S-au ivit pe cerul teatrului stele care au lucit orbitor o vreme, care au stârnit admiraţie unanimă. Criticii au făcut prognoze artistice pe termen lung, însă, apoi, luminile lor s-au stins. Cu actorul Gheorghe Dinică nu a fost aşa.

30
/12
/14

Ovidiu Iuliu Moldovan: ardeleanul greco-catolic cu privirea directă şi faţa neîmblânzită de zâmbet, sigur în gesturi, un om ce nu putea fi scos din ale lui, cu trăsături tipice zodiei Capricornului... Duritatea lui masculină era arma cu care confisca mintea oricărei femei.

30
/12
/14

Anul 2014 poate fi considerat unul aproape anost prin prisma box office-ului nord-american, aflat la cel mai scăzut nivel al său din ultimii şase ani, dar a cărui calitate cinematografică a fost totuşi "salvată" în a doua jumătate a lui de revenirea în forţă a filmelor biografice.