Actrița Ada Navrot: „Teatrul Metropolis este o gură de oxigen pentru orice actor cu contract permanent într-un teatru”
https://www.ziarulmetropolis.ro/actrita-ada-navrot-teatrul-metropolis-este-o-gura-de-oxigen-pentru-orice-actor-cu-contract-permanent-intr-un-teatru/

Ada Navrot nu mai joacă în niciun spectacol la Metropolis. Dar aici a fost primul teatru în care s-a angajat. Era 1995 şi Metropolisul se numea pe atunci Teatrul Mundi.

Un articol de Andrei Crăciun|24 septembrie 2019

Apoi a participat la rebotezarea teatrului din 2007 și a jucat în primul spectacol de la noul Metropolis: în Agamemnon. Ultima dată a jucat la Metropolis în Peretele de Lia Bugnar, chiar anul trecut.

Ada, în ce spectacole mai joci dumneata la Teatrul Metropolis, în ce spectacole ai jucat în trecerea timpului? Care e povestea lor?
În acest moment nu joc în niciun spectacol la Teatrul Metropolis. Întâmplarea face că am jucat în „Agamemnon” de Rodrigo Garcia în regia lui Radu Nica. În 2007. A fost primul spectacol al teatrului nou numit Metropolis. Îmi amintesc că am participat la botezarea lui. Domnul Ivașcu trecea pe la repetițiile noastre să ne întrebe ce părere avem… Au fost mai mult variante, dar a câștigat Metropolis. Prin 2018 am jucat de vreo câteva ori în „Peretele” de Lia Bugnar. Cu Lia am fost colege de Academie la clasa doamnei Sanda Manu. Apoi am jucat „Matrimoniale”, scris de ea. Se joacă și astăzi. Teatrul Metropolis, fost Teatrul Mundi, a fost primul teatru în care am fost angajată. În 1995. Nu seamănă deloc cu ce este astăzi. Mai tare mă leagă amintirea spectacolului în care n-am jucat – „Poate Eleonora” de Gellu Naum, în regia lui Alexandru Tocilescu. A făcut ceva vâlvă la vremea lui. N-am jucat pentru că m-am îndrăgostit și am plecat la Paris.

Ce a însemnat (înseamnă) Teatrul Metropolis în cariera dumneavoastră?
Teatrul Metropolis este o gură de oxigen pentru orice actor cu contract permanent într-un teatru și o pâine pentru actorul independent.

Unde să venim să te vedem în această frumoasă nouă stagiune? Ce planuri de viitor aveți? Cu marele ecran – ceva?
Cel mai mult joc la Nottara, unde sunt angajată permanent. Multe spectacole. Printre care „Despre olteni, cu dragoste”, „Figaro”, „Praf de stele”; cel mai nou – „Cumetrele”. Mai joc la Teatrul Dramaturgilor Români – „Infractorii”. Am multe visuri legate de marele ecran, dar în prezent nu știu dacă marele ecran are cu mine. Și nici micul ecran, care nu e de disprețuit. În prezent trăiesc cu speranța că îmi voi spori plăcerea de a face teatru, mult zdruncinată de evenimente care n-au legătură cu teatrul.

„Infractorii”

Ca spectator ai umblat pe la Metropolis – ce ai constat, ce are special acest teatru în peisajul autohton?
Teatrul Metropolis este un spațiu modern, extravagant chiar, în comparație cu altele. Mă uimește varietatea repertoriului.

Cum a fost pentru teatrul românesc și pentru dumneavoastră îndeosebi anul acesta care se va încheia (deja!) nu peste mult timp?

Anul acesta învăț să mă ocup de lucruri care contează și m-aș bucura să mă întâlnesc cu un proiect de suflet.

Teatrul Metropolis este un spațiu modern, extravagant chiar, în comparație cu altele. Mă uimește varietatea repertoriului. (Ada Navrot, actriță)

17
/09
/14

Activă atât în teatrul de stat, cât și în cel independent, actrița Nicoleta Lefter vorbeşte despre cum se îmbogățește sufletește datorită meseriei sale și despre exigențele pe care trebuie să le aibă un regizor atunci când lucrează cu ea.

03
/09
/14

Dan Piţa şi-a pus amprenta inconfundabilă pe nenumărate filme de referinţă ale cinematografului românesc. Cel mai recent exemplu este filmul său “Kyra Kyralina”, după Panait Istrati şi un scenariu de Ioan Grigorescu, a cărui premieră are loc pe 5 septembrie la cinematograful Elvira Popesco din Capitală.

27
/08
/14

Suntem o societate de consum în care rareori produsele pe care le cumpărăm ne trebuie cu adevărat. Ignorăm propriile puteri și ne lăsăm controlați de reclame ascunse sub un concept. Ce facem când teatrul ne aduce toate aceste elemente pe scenă?

18
/08
/14

Nevoia de teatru este tocmai nevoia de viaţă adevărată. Un actor îşi cercetează sufletul cu ceva vreme înainte de spectacol, petrecând puţin timp cu el însuşi, dezlegându-se de nebunia vieţii cotidiene. Îşi cercetează sufletul precum un vânător arma înainte de a pleca la vânătoare şi exact în clipa în care intră pe scenă ştie că e capabil de orice.

15
/08
/14

Alexandra Penciuc și Mariana Cămărășan, regizoarele spectacolului de teatru independent "Cui i-e frică de Virginia Woolf?", care se joacă de șapte ani cu aceeași distribuție, vorbesc despre descoperirile de care au avut parte lucrând împreună, despre transformările spectacolului și despre lucrurile care îi mențin vie energia.

23
/07
/14

După realizarea scenografiei pentru multe producții românești și pentru coproducții internaționale, Mihaela Ularu, mama actriţei Ana Ularu, a revenit la prima pasiune a sa, teatrul, realizând costumele din spectacolul independent „În parc”, scris şi regizat de Radu Iacoban, cu Ana Ularu/Rodica Lazăr și Istvan Teglas în distribuţie.