Ada Galeș: „Indiferent de perioadele prin care am trecut în viață, am avut mereu spectacol la Metropolis”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ada-gales-indiferent-de-perioadele-prin-care-am-trecut-in-viata-am-avut-mereu-spectacol-la-metropolis/

INTERVIU Ada Galeş este cunoscută spectatorilor de la Teatrul Metropolis pentru rolurile din „Jake şi femeile lui” şi „Pentru o mai bună înţelegere”.

Un articol de Andrei Crăciun|15 aprilie 2019

Ada Galeș, joci de multă vreme (și) la Teatrul Metropolis din București. Cum au trecut acești ani? Ce a însemnat în cariera dumitale Teatrul Metropolis? Ce înseamnă Jake și femeile lui în istoria personală?
Teatrul Metropolis a fost pentru mine primul teatru în care am jucat după facultate. Eram deja angajată pe vremea aia (sună de parcă ar fi acum zece ani, dar de fapt sunt doar trei) la Brașov și m-am prezentat la cast
ingul pentru Jake și femeile lui. Pentru mine a însemnat stabilitate, să mă reîntorc în clădirea aia la fiecare spectacol. Faptul că am lucrat cu Claudiu Goga, care pe vremea aceea îmi era și director, a fost foarte important pentru mine, mi-ar plăcea să „mai facem o figură frumoasă”. Eu am o sensibilitatea olfactivă aparte și mirosul teatrului îmi inundă memoria afectivă cu un sentiment de căldură, în același timp și de respect pentru că avea o miză mare pentru mine, fiind primul teatru din capitală în care am performat. Jake și femeile lui e spectacolul preferat a lui Ștefan (Iancu, iubitul meu) în care joc. Poate pentru că rolul mă surprinde cu toată puritatea și naivitatea de care sunt capabilă. Mă simt foarte bine în serile când joc spectacolul, m-am apropiat foarte tare de Carmen Tănase, de Andreea Vasile, dar și de restul fetelor, bașca lui Ștefan Bănică vreau să îi fac o mențiune specială ca fiind ultra-profesionist. După sau înainte de fiecare spectacol discutăm parcursul pe care l-am avut și cum am putea face să fie mai bine la următorul. Aș adăuga și faptul că este singurul spectacol cu care plec în turneu, până acum și mă bucur de fiecare dată când îl jucăm în alt oraș.

Dar Pentru o mai bună înțelegere al lui Mimi Brănescu?
Când am văzut Pentru o mai bună înțelegere mi-a plăcut atât de mult că am zis „mamă, ce mi-ar fi plăcut să joc în el”. Am avut noroc că s-a gândit Ioana Anastasia Anton, una din cele mai bune prietene ale mele, să facă un copil. I-a ieșit o minune de băiat, pot confirma, l-am văzut și iubit. Am intrat pe dublu cu ea și am lucrat cu Mimi Brănescu. După ce lucrezi cu Mimi Brănescu ți se schimbă puțin perspectiva, în sensul în care îți dorești să faci doar asta. E un geniu.

Cum este publicul de la Teatrul Metropolis? Ce este special la acest teatru?
Publicul de la Metropolis e foarte prompt și dedicat. E meritul managerului și echipei de acolo. Eu încerc să cumpăr bilete pentru prieteni în spectacolele în care joc și totdeauna publicul e mai rapid decât mine.

Ca spectator ai umblat pe la Metropolis? Ai văzut ceva ce ți-a plăcut pentru totdeauna?
Am văzut de curând Ultimii, tot scris și regizat de Mimi Brănescu. A fost atât de bine scris și regizat și jucat, că în momentul în care am ieșit de la spectacol, creându-se o tensiune extraordinară în cele două ore pe scenă, am început să mă cert cu Ștefan în mașină pe drum spre casă. Înainte să ne înjurăm, am avut epifania amândoi că e de la spectacol. Fiind mimetici și empatici și fiind atât de bine ce se întâmpla pe scenă, am preluat imediat ce era acolo. Poate am noroc să mai facă Andreea Mateiu un copil și cine știe, să joc și în ăsta. (Glumesc.)

Spune-mi cele mai frumoase și mai caraghioase întâmplări trăite la Metropolis.
Ce e destul de amuzant e că la început, cât încă nu cunoșteam teatrul, mă tot pierdeam prin cotloanele lui, pentru că are coridoare în backstage destul de întortocheate. Mă pierdeam, sau, mai poetic, voiam să mă las pierdută. Frumos e că, indiferent de perioadele prin care am trecut în viață, am avut mereu spectacol la Metropolis. E o constantă pentru mine. Un lucru frumos aș vrea să îl spun despre George Ivașcu. Nu sunt genul care știe să facă destăinuiri face-to-face persoanelor de care nu e apropiată și m-aș bucura mai tare să citească oameni care îl cunosc la fel de puțin ca mine despre el din perspectiva mea. L-am văzut în Richard III și mi-a plăcut enorm. Cred că e o lecție pentru tinerii actori (cât și pentru cei mai tineri în spirit) despre ce înseamnă verticalitatea și respectul pentru această meserie. În contextul politic în care ne aflăm, am văzut un artist apolitic care își face meseria cu ludicitate și har.

Povață pentru tinerii care urmează să aibă primul lor spectacol la Metropolis.
Tinerilor le-aș zice să nu se piardă prin cotloane, să se bucure că sunt acolo și să folosească experiența pe care o dobândesc în a-și defini entitatea artistică, de a o contura și de a o depăși, că sunt(em) abia la început de drum. Să-și găsească curajul de a rosti, dar odată având glas, să caute și o voce.

Ce e destul de amuzant e că la început, cât încă nu cunoșteam teatrul, mă tot pierdeam prin cotloanele lui, pentru că are coridoare în backstage destul de întortocheate. Mă pierdeam, sau, mai poetic, voiam să mă las pierdută. Frumos e că, indiferent de perioadele prin care am trecut în viață, am avut mereu spectacol la Metropolis. E o constantă pentru mine. (Ada Galeș, actriță)

Foto: Alex Gâlmeanu

25
/03
/16

A condus Teatrul de Artă Deva, a fost lector la Universitatea  „Lucian Blaga” din Sibiu şi prim regizor la Teatrul National „Radu Stanca” din Sibiu. În prezent este managerul Teatrului “Tony Bulandra” din Târgovişte şi conferenţiar universitar la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca. Mc. Ranin este cunoscut pe toate continentele, de unde aduce artişti din aproape toate culturile şi religiile, în consacratul Festival „Babel”, ce are loc în fiecare an între 1 și 12 iunie.

23
/03
/16

Teofia Juravle citeşte cu ochi proaspăt realitatea urbană sau rurală, identitatea naţională, apoi le transpune în tablourile sale. A expus ceva timp în ţară, apoi în străinătate şi a avut succes. Săptămâna trecută, pe o stradă în spatele Teatrului Metropolis, într-un spaţiu original numit “Gallery”, a avut loc vernisajul expoziţiei sale de pictură pe sticlă, “Identitate”, care va putea fi vizionată până în 28 martie.

17
/03
/16

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu este unul dintre cei mai activi miniştri din Cabinetul Dacian Cioloş. Fost ambasador în Luxemburg, nepot al marelui om de litere Tudor Vianu, profesor universitar consacrat, doctor la Paris  cu o lucrare asupra căreia nu planează suspiciuni de plagiat. Ce caută acest om în Guvernul României?

14
/03
/16

A absolvit facultatea de teatru la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, București, clasa Ion Cojar - Adrian Titieni şi un masterat de actorie la clasa profesorilor Gelu Colceag - Tania Filip, în 2011.  Sabina Brânduşe a participat la numerose proiecte de televiziune și scurtmetraje. Debutul cinematografic și l-a făcut cu pelicula "California Dreamin' ", premiat la Cannes în 2007.

03
/03
/16

Sorin are poze. Și cărți poștale, și acțiuni, și obligațiuni, și certificate de vaccinare, și monede, și insigne. Sorin este colecționar, încă de la 14 ani, și poate umple o oră și jumătate de interviu vorbind despre pasiunile sale. Asta dacă se grăbește…

25
/02
/16

De 20 de ani, Marcelo Cobzariu este actorul Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti unde poate fi văzut în spectacolele: „Butoiul cu pulbere” „Furtuna” „Revizorul” „Scrisoarea” „Vizita bătrânei doamne”. La Teatrul Metropolis joacă în comediile: “O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord” de Edvard Radzinski, în regia lui Mihai Constantin şi “Dator vândut”, în regia lui Dan Tudor.

10
/02
/16

Pasionat de muzica clasică și de jazz, Gelu Nițu joacă într-un spectacol inspirat din viața unuia dintre compozitorii săi preferați, Paganini. Povestește despre cum a lucrat cu regizorul american Mick Davis, despre rolurile din teatru și despre relația cu publicul.