Undeva, cândva… Adela Marculescu şi Victor Rebengiuc, cu mulţi ani în urmă, pe vremea în care teatrul radiofonic reprezenta una dintre puţinele bucurii ale românilor. Actriţa Adela Marculescu (poate fi văzută în spectacolul „Idolul şi Ion Anapoda”, la TNB) a împlinit, astăzi, 80 de ani
Un articol de Petre Ivan|21 decembrie 2018
Adela Mărculescu visa de mică să ajungă o mare tragediană. S-a născut în 21 decembrie 1938 şi a absolvit în 1959 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti, clasa profesorului Alexandru Finţi.
Director fiind, Zaharia Stancu, o angajează în 1964 la Teatrul Naţional Bucureşti, teatru la care este invitată să joace şi în prezent.
Câţiva dintre regizorii care au ceat spectacolele în care a jucat sunt Mihai Berechet. Alexandru Finţi, Horea Popescu, Grigore Gonţa, Anca Ovanez Dorosesnko, Ion Cojar, Gelu Colceag, Victor Ioan Frunză şi Felix Alexa.
Şi-a început cariera pedagogică la I.A.T.C în 1963, la catedra de dans a Verei Proca, apoi la tehnica vorbirii, catedra Sandinei Stan. Din 1992, este conferenţiar la Universitatea „Hyperion”, catedra „Actorie”, mai apoi la „Tehnica vorbirii”.
În film a debutat în 1965, în „Serbările galante”, în regia lui René Clair, o coproducţie româno-franceză. Au urmat 25 filme şi colaborarea cu regizorii Mircea Veroiu, Nicolae Corjos, Dinu Cocea, Gh. Turcu, Ion Popescu Gopo, Iulian Mihu, Mihai Constantinescu, Gustavo Graef Marino, Geo Saizescu.
Adela Mărculescu, văzută de colegii de scenă
Radu Beligan: „Când a păşit pe scena Naţionalului, o fetiţă oacheşă de o frumuseţe clasică, inteligentă şi plină de farmec, în rolul Sorinei din „Înşir’te Mărgărite”, oamenii de teatru au salutat în adolescenta Adela Mărculescu apariţia ingenuei lirice şi dramatice de care teatrul avea atâta nevoie. Cariera artistică s-a desfăşurat armonios şi ascendent din succes în succes. Cu fiecare nou spectacol, sonda tot mai adânc caracterele, îşi diversifica mijloacele de expresie, îşi amplifica şi nuanţa vocea, care avea să facă din ea una din celebrele spunătoare de versuri ale Teatrului românesc. O creaţie cu adevărat excepţională care a uimit presa şi publicul a realizat Adela Mărculescu în piesa lui Ghelman „Între patru pereţi”, unde a jucat alături de Damian Crâşmaru, interpretând un personaj de o forţă dramatică neobişnuită, cu profunzime şi sobrietate.”
Adela Mărculescu și Silviu Stănculescu pe coperta revistei Cinema
Dan Puric: „Personalitatea doamnei Adela Mărculescu din punctul meu de vedere este marcată de acel lucru foarte subtil care nu se poate juca şi care se numeşte un farmec personal, o distincţie şi o demnitate… toate aceste lucruri reieşind din toată fiinţa ei cu o discreţie de invidiat; vorbesc de distincţie, vorbesc de farmec personal pentru că acestea sunt lucruri foarte rare acum în teatrul nostru.”
Sanda Toma: „Adela Mărculescu a rămas legată de cea mai frumoasă perioadă a tinereţii mele: ucenicia pe scena Naţionalului Craiovean (1956 – 1958) alături de Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Dem Rucăreanu – sub îndrumarea regizorului Vlad Mugur.”
Carmen Stănescu: „«Bravo Adela!» – Aşa am strigat de multe ori, aplaudând-o pe Adela interpretând impecabil roluri superbe şi triumfând pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, ani de-a rândul, în nenumărate stagiuni. E o actriţă unicat! Nu-i stă nimeni alături ca talent, ca frumuseţe, ca forţă de muncă. Cu dragoste imensă şi respect pentru această artă teatrală, Adela iese mereu biruitoare în lupta ei cu personajele pretenţioase.”
Sursă: “Adela” – Olga Mărculescu – Ion Moldovan, Editura Buna Vestire, Blaj, 2009
Foto: Adela Mărculescu – facebook
