Adele: Capitolele 1 şi 2. Educaţie sentimental-erotică
https://www.ziarulmetropolis.ro/adele-capitolele-1-si-2-educatie-sentimental-erotica/

Premiat cu Palme d’Or la Cannes, „Adele: Capitolele 1 şi 2”, în regia franco-tunisianului Abdellatif Kechiche, este un film intens despre maturizarea sentimentală şi sexuală a unei adolescente, dar, mai ales, un portret al feminităţii şi al iubirii, dublat de un elogiu al senzualităţii.

Un articol de Ionuţ Mareş|30 octombrie 2013

CRONICA DE FILM Premiat cu Palme d’Or la Cannes, „Adele: Capitolele 1 şi 2”, în regia franco-tunisianului Abdellatif Kechiche, este un film intens despre maturizarea sentimentală şi sexuală a unei adolescente, dar, mai ales, un portret  al feminităţii şi al iubirii, dublat de un elogiu al senzualităţii.

Opera de până acum a cineastului Abdellatif Kechiche (care are şi o scurtă carieră de actor) a combinat, la nivel tematic, interesul pentru viaţa tinerilor şi relaţiile de familie, dar şi pentru diferenţele socio-cultural-civilizaţionale.

Amestec completat, în plan stilistic, de o constantă testare a fidelităţii spectatorilor faţă de un cinema care mizează mai puţin pe naraţiune, cât pe senzaţiile de moment, pe reacţii, gesturi, trăiri, pe forţa chipurilor şi a corpurilor de a evoca emoţii, fără aditivi manipulatorii.

Adele: Capitolele 1 şi 2 este povestea întinsă pe câţiva ani a unei iubiri pasionale între două tinere – liceana Adele, interpretată de revelaţia Adele Exarchopoulos, fascinantă în multitudinea de stări pe care le poate transmite chipul ei (al cărui ten îşi schimbă uneori culoarea în aceeaşi secvenţă), şi Emma, pictoriţă şi studentă la arte, jucată de senzuala Lea Seydoux, una din cele mai cunoscute tinere actriţe din Franţa.

Folosind întotdeauna pentru scenele de interior două camere de filmat, operate de pe umăr, dar cu puţine mişcări ample, Kechiche le poziţionează la distanţă de actriţe, pentru a le oferi acestora libertatea de a căuta intimitatea de care el are nevoie. Intimitate redată însă, prin transfocare, aproape numai în prim-planuri sau gros-planuri cu chipurile şi corpurile protagonistelor. Din această perspectivă, filmul este şi un elogiu al frumuseţii şi al tinereţii.

Rezultă o experienţă vizuală intensă, solicitantă, o nelinişte permanentă (în ton cu tulburarea interioară a lui Adele), un intimism extrem, căutat aproape în mod agresiv, dar cu efecte dintre cele mai surprinzătoare în ceea ce priveşte forţa imaginilor de a surprinde complexitatea manifestărilor sufleteşti. Montajul practicat de Kechiche mizează, de altfel, mai puţin pe narativitate, cât pe emoţii.

Adele

Léa Seydoux şi Adele Exarchopoulos, într-o scenă din filmul „La vie d`Adele“

Spre deosebire de literatură, unde scriitorul poate pătrunde, prin câteva fraze, în lumea interioară a personajelor, camera de filmat nu poate face asta, din cauza distanţei intrinseci faţă de actori (deşi există filme ale căror autori s-au apropiat foarte mult de o astfel de perspectivă).

Ceea ce poate face însă cinemaul – iar Kechiche duce la perfecţiune această posibilitate – este să surprindă, prin acumulare şi observaţie insistentă, acele momente de autentică trăire, când orice contrafacere şi orice mască dispar (Kechiche şi-a luat o libertate mare faţă de scenariu şi a scris unele scene chiar în timpul filmărilor).

Tocmai aceste momente irepetabile (deşi obţinute prin repetiţii interminabile) îi reuşesc lui Kechiche, un perfecţionist şi un adept al dublelor nenumărate („…se întâmplă rar să mă opresc înainte să obţin ceea ce vreau”, mărturiseşte într-un interviu).

Referinţele indirecte la romane despre educaţii sentimentale şi iubiri pasionale, cum ar fi „La Vie de Marianne” sau „Liaisons dangereuses”, ori poziţionarea polemică faţă de un anume tip de cinema convenţional întăresc demersul lui Kechiche de a accede la sinceritate – atât în stilul de lucru, cât şi prin ceea ce ajunge în final la public.

Pentru un film despre o iubire mistuitoare, era necesar să fie arătată forţa care o arde pe interior pe Adele. Din această perspectivă a sincerităţii, scenele erotice explicite devin aproape obligatorii. Trebuie să simţim, din poziţia de spectatori, pasiunile sufleteşti şi dorinţele sexuale ale lui Adele. Lipsa lor ar fi fost o dovadă de falsificare, un fard aplicat realităţii (ca în majoritatea covârşitoare a filmelor).

Citiţi şi: Abdellatif Kechiche: „Este o chestiune vitală pentru mine să fac filme”

Kechiche nu poate fi însă acuzat de voyeurism, pentru că aparatul de filmat nu le surprinde, pe ascuns, pe cele două protagoniste, ci le glorifică fără inhibiţii senzualitatea, încercând să-i apropie cât mai mult pe spectatori de relaţia lor, cel puţin pe cei dispuşi să se lase atraşi în acest joc al dorinţelor şi pasiunilor.

Distribuit de Independenţa Film şi programat miercuri şi joi seară în cadrul festivalului „Les films de Cannes a Bucarest”,  „Adele: Capitolele 1 şi 2” intră de vineri şi în cinematografe, fiind interzis spectatorilor sub 18 ani.

INFO

Adele: Capitolele 1 şi 2 (La vie d`Adele, Franţa, Belgia, Spania 2013)

Regia: Abdellatif Kechiche

Cu: Léa Seydoux, Adèle Exarchopoulos, Salim Kechiouche

Rating: ●●●●●

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,

este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Adele: Capitolele 1 şi 2 – capturi film

21
/02
/22

LEGENDELE DE LA METROPOLIS Arta ei a însemnat enorm pentru filmul românesc. Pe scenă, prezența ei aducea întotdeauna un adevăr puternic, ce însoțea publicul după ce spectacolul s-a terminat.

15
/02
/22

96 de filme românești, lansate în cinematografe, festivaluri naționale și internaționale sau pe platforme de video on demand în 2021, intră în cursa pentru nominalizările la cea de-a 16-a ediție a Galei Premiilor Gopo. Cel mai important eveniment care aduce anual în fața publicului și a industriei realizările cinematografiei românești va avea loc în luna aprilie.

14
/02
/22

Serile de luni din martie vor sta sub semnul comediei la Warner TV, care va difuza, după ora 20:00, filme cu peripeții amuzante pentru întreaga familie. Seria va debuta pe 7 martie, cu lungmetrajul „Cei trei Ninja lovesc din nou/ 3 Ninjas Kick Back” (1994), regizat de Charles T. Kanganis.

09
/02
/22

Regizorul și scenaristul polonez Krzysztof Kieślowski va fi celebrat la cea de-a 21-a ediție a TIFF printr-o amplă retrospectivă prilejuită de comemorarea, în 2021, a 80 de ani de la nașterea cineastului. În perioada 17-26 iunie, zece dintre cele mai apreciate opere ale sale vor putea fi revizitate în cadrul secțiunii Close-up Krzysztof Kieślowski, ca parte dintr-un program special dedicat cinematografiei din Polonia, una dintre cele două țări invitate la această ediție de festival.

08
/02
/22

OPINIE Primul lucru care mi-a atras atenţia când m-am uitat pe nominalizările din acest an la Premiile Oscar, anunţate marţi de Academia Americană de Film, a fost numărul mare de filme cu subiecte plasate în trecut.

03
/02
/22

CRONICĂ DE FILM O frumoasă animaţie japoneză, „Belle” (2021, r. Mamoru Hosoda), care a avut anul trecut premiera mondială la Cannes, ajunge acum şi în cinematografele de la noi, atât în versiunea originală şi cu subtitări, cât şi dublată în română.

01
/02
/22

CRONICĂ DE FILM Pe măsură ce treceau minutele din „The Worst Person in the World” (2021) la proiecţia de la Cinema Elvire Popesco, mă tot gândeam: juriul de la Cannes a avut la îndemână acest „mare film existenţialist contemporan” (o descriere justă pe care aveam să o citesc apoi în revista Positif) pentru a-i acorda Palme d`Or, dar a preferat în schimb, din dorinţa de a scrie istorie, să aleagă un pariu riscant ca „Titane”?

31
/01
/22

CRONICĂ DE FILM "Lucruri pentru care merită să plângi" (2021), debutul în lungmetraj al regizoarei româno-maghiare Cristina Groşan, este portretul generaţiei de 30 de ani, cu fricile şi nesiguranţele ei. Cu premiera mondială în competiţia Festivalului de la Sarajevo, filmul poate fi găsit în unele cinematografe din ţară.