Adrian Bejan: „Ideile-mi sunt visurile”
https://www.ziarulmetropolis.ro/adrian-bejan-ideile-mi-sunt-visurile/

Românul celebru în străinătate care a descoperit Legea Constructală, Membru de Onoare al Academiei Române din 2011, Doctor Honoris Causa a 18 universităţi din lume este printre primii 100 cei mai citaţi din inginerie. Profesorul universitar la Duke University, universitatea particulară de elită în SUA, ţine prelegeri pe tot globul şi a publicat 30 de cărţi.

Un articol de Monica Andrei|1 august 2017

Povestea lui Adrian Bejan este povestea baschetbalistului de performanță, pasionat de desen, olimpic la matematică, care și-a folosit cunoștințele din sport, artă și matematică pentru a face performanță în știință, dar și pentru a-și construi o viață. S-a născut la Galați, în 1948, și a plecat din țară la 19 ani, cu o bursă în SUA. Astăzi, e profesor universitar la Duke University (Carolina de Nord), o universitate particulară de elită din SUA situată pe locurile 5-8, o somitate în materie de inginerie, aşa cum este caracterizat la Academia Română: „Cel mai activ şi vizibil termodinamician din lume, inventatorul legii constructale în natură, singurul român pe lista celor 100 cei mai citaţi din lume în inginerie”. Legea constructală și trecutul său de baschetbalist au devenit subiectul unei serii documentare semnate de Morgan Freeman: „Through the Wormhole”.

Adrian Bejan ține conferințe pe întreg globul și participă la activitățile de voluntariat organizând conferințe și simpozioane naționale și internaționale pentru studenții din țările mai puțin avansate. Se află trecut în colectivul de redacție a 40 de reviste internaționale. A publicat 30 de cărți, unele ajungând chiar la a V-a ediție, multe dintre ele sunt trecute în bibliografia numeroșilor cercetători din întreaga lume. Este Membru de Onoare al The American Society of Mechanical Engineers, The Academy of Europe, Academiei Române și al Academiei de Științe din Moldova și Doctor Honoris Causa a 18 universități din lume. De-a lungul carierei sale, profesorul de inginerie mecanică a primit numeroase:Premii internaționale: Premiul „Heat Transfer Memorial” (1994 ASME), Premiul „Max Jakob Memorial” (1999 ASME & AIChE), Premiul „Gustus L. Larson Memorial” (1988 ASME), Premiul „Robert Henry Thurston Lecturer” (1999 ASME), Premiul „Ralph Coats Roe” (2000 ASEE), Premiul „Charles Russ Richards Memorial” (2001 ASME), Premiul „Edward F. Obert” (2004 ASME), Premiul „James P. Hartnett Memorial” (2007 Int Center Heat Mass Transfer), Premiul „Donald Q. Kern” (2008 AIChE) și Medalii: Medalia de aur „James Harry Potter” (1990 ASME), Medalia „Worcester Reed Warner” (1996 ASME), Medalia” Luikov” (2006 Int Center Heat Mass Transfer).

Monica Andrei: Sunteți Membru de Onoare al Academiei Române din 2011, iar în sesiunea din mai 2017, la Conferința internaţională, „Constructal Law & Second Law Conference”, organizată de instituția amintită, unde a participat și doamna Elena Caragiu, ați prezentat o prelegere. Despre ce este vorba?

Adrian Bejan: Aceasta a fost a 10-a conferință de Constructal Law”, la Academia Română, deci jubiliară, de aceea a fost ținută în România. Primele 9 au fost în SUA, Franța, Elveția, Italia, Portugalia, China și Brazilia. Istoria lor e aici.

Prelegerea se referă la progresul meu de azi cu Legea Constructală (LC) care este lege de fizică formulată de mine în 1996, pentru a plasa sub umbrela fizicii fenomenul universal de evoluție” și naștere de configurație (design) în natură: „Pentru ca un sistem de curgere/mișcare să persiste în timp (ceea ce înseamnă să fie „viu”) el trebuie să fie liber să evolueze astfel încât, să ofere acces mai mare (ori mai ușor) curenților lui”. LC e legea care definește ce înseamnă viața și evoluția în fizică, adică în sensul cel mai larg, nu numai în biologie și organizare socială. LC pronunță direcția în timpul în care se întâmplă evoluția, adică direcția în care rulează pelicula filmului de desene animate, în care desenul își modifică forma de la cadru la cadru. Pelicula are o singură direcție, înainte, nu înapoi. Direcția evoluției în timp este lege (=LC), nu este un joc cu zaruri. Legea a II-a a termodinamicii e o altă lege de fizică, care reprezintă fenomenul universal de curgere ireversibilă, în sens unic, de sus în jos. De exemplu, căldura trece de la cald la rece, apa prin conductă de la presiune mare la presiune mică etc.

De ce se spune că l-ați contrazis pe Ilia Prigogine, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, în 1977?

Momentul cu Prigogine a fost complet accidental. Eram la un congres de termodinamică la Nancy pe 24 septembrie 1995, și în discursul premergător banchetului, Prigogine a rostit (între altele) că structuri de curgere în natură (bazinul riveran, fulgerul, etc) sunt aleatoare”, ceea ce în limbile latine înseamnă „rezultatul aruncării zarurilor”. Descoperisem cu un an înainte cum să prezic formele acelea de curgere (tip arbore): când l-am auzit pe Prigogine, am înțeles că principiul pe care eu îl invocasem intuitiv noaptea la masa unde făceam desene, era de fapt legea de fizică la baza tuturor structurilor evolutive din natură, bio și non-bio, animate și neanimate, întâmplătoare sau făcute de homo sapiens” tot întâmplător.

Sunteți românul care a ajuns în America, iar după inventarea unei noi legi în fizică, povestea vieții dumneavoastră a ajuns subiect de articol în multe publicații internaționale.

Cariera mea e mai lungă și mai veche decât ultimii 20 de ani, de când cu legea constructală. Domeniul meu de origine e termodinamica, adică fizica de putere (lucru mecanic făcut din căldură, și căldura făcută din lucru). Am făcut metode originale de studiu în termodinamică și pe alături de ea, în transmisia căldurii și mecanica fluidelor. Fiind activ în acest domeniu eu am ajuns să gândesc intuitiv în sensul legii constructale, cu mult timp înainte de a o publica. Numirea mea în 2001 printre primii 100 cei mai citați membrii din inginerie în lume s-a referit la ce eu publicasem înainte de legea constructală.

Ce legătură are legea cu trecutul dumneavoastră de baschetbalist?

Am fost crescut ca jucător (de mic, bătător de minge), o viață cazonă”, însă nu în armată. Felul în care lucrez și trăiesc, disciplina și gândirea, ele vin de pe teren, de la echipă. Tot prin baschet am ajuns sa trăiesc pe viu „evoluția”, cum să devin mai bun, cum echipa mea să devină mai bună, inclusiv contorsiunile dureroase în evoluția mea proprie. Spun dureroase, pentru că mereu eram nesatisfăcut/supărat/provocat de lipsa de „progres”. Eram in graba sa devin mai bun.

Când îi citesc pe biologi, care spun că nu putem să fim martori la evoluția animalului, eu știu că posed secretul: evoluția sportivului, a echipei, a societății, a Dunării, a tehnologiei, a oricărui sistem care e în mișcare și are libertatea de a evolua (cf. LC, mai sus).

Sportul are un loc important în Legea Constructală, pentru că legea servește azi ca o teorie a evoluției sportului. Tot legea m-a ajutat să descopăr ce înseamnă locomoția animală. Ființele mai mari, indiferent că trăiesc pe uscat, în apă sau în aer, sunt destinate să se miște mai repede decât cele mici.

Îmi spuneați că veți fi toată vara la universitate. La ce universitate și ce cursuri predați?

Voi fi acasă la Duke University, universitatea particulară de mare elită în SUA, clasată mereu între primele 5 sau 8. Tot anul e o muncă de cercetare, publicare, și prelegeri pe tot globul. Predarea e și ea o activitate anuală, dar mulți pot preda, puțini pot veni cu idei originale, de aceea cercetarea e pe primul loc. Eu predau cursuri de termodinamică, transmisia căldurii și legea constructală, la doctoranzi și la studenții de anul IV. Studenții glumesc, spun că din cauză că eu prezic viitorul cu legea constructală, trebuie să-mi schimb numele în Nostradrianus”, à la Nostradamus.

Care a fost prima carte publicată, câte cărți ați publicat până acum? Care este următoarea carte pe care urmează să o publicați în România și la ce editură?

Prima mea carte a fost Entropy Generation through Heat and Fluid Flow”, New York, 1982. În total, am publicat 30 de cărți, numărul cuprinde edițiile multiple însă, fără edițiile străine. Despre legea constructală s-au publicat deja trei cărți în limba română: „Forma și Structura, de la Inginerie la Natură”, Editura Academiei, 2005, „Teoria Constructalǎ”, Editura AGIR, 2011, „Design în Natură”, AGIR, 2014. Numărul mai important e al publicațiilor în reviste cu recenzie anonimă, anume 630, pentru ca pe baza acestor articole eu scriu cărți din când în când. În România, editura „Humanitas” va publica traducerea cărții mele recente The Physics of Life”, anul viitor.

Câte premii ați luat și ce înseamnă un premiu pentru dumneavoastră?

Am luat 13 premii. Premiile sunt importante pentru ca ele se întâmplă, adică omul nu face cerere să primească un premiu. Când se întâmplă, omul creator (ca jucătorul care tocmai a înscris un coș, sala urlă) primește mesajul să nu se oprească. Cei buni, nu se opresc, mai ales atunci când premiile nu se întâmplă. Cel mai important premiu? Fiecare a fost cel mai important în acel moment, o surpriză, o veste bună pe calea „dureroasă” a evoluției. Observatorul care vede o carieră de succes își imaginează că a fost ușor, precum un dans cu muzică, face o mare greșeală. Omul cu idei, ca jucătorul cu mingea în mână, e mereu opus de adversari, împiedecat, furat de arbitru. De aceea, cei buni nu se opresc, mai ales atunci când premiile nu se întâmplă”.

Sunteți Doctor Honoris Causa a nu știu câte universități din lume.

Sunt Doctor Honoris Causa a 18 universități, (Elveția, Italia, Franța, Brazilia, Portugalia, Africa de Sud, România). Pentru că (1) au venit din senin de la academici care nu sunt asociați cu guvernarea lumii academice în SUA, și (2) ei m-au primit cu mare căldură de fiecare dată când m-am prezentat ca să primesc acest titlu.

Ați plecat la 19 ani din România în S.U.A., vă considerați un om norocos?

Nu. Noroc e ceva care se măsoară la Las Vegas, unde, de fapt, mi l-am măsurat, și nu am! Norocul” meu e ca am avut părinții mei, ai căror continuitate eu reprezint. Sunt din Galați, tatăl meu a fost medic veterinar care a pornit de la țară și a ajuns cineva, cu bursă militară în perioada interbelică; mama era farmacistă. Ambii din origini foarte modeste. Identificați de comuniști ca intelectuali au fost arestați. Nu făcuseră ceva rău, însă erau considerați dușmani pentru că erau intelectuali. Tot ce fac eu e de aceeași natură, o atitudine pe care am moștenit-o de la ei; eu fac la fel cu ce făceau ei în condiții mult mai grele.

Cum vă vedeți în viitor?

Nu am visuri: ideile-mi sunt visurile, se ivesc, trec prin față și dispar. Vreau să fiu lăsat în pace, liber, să mă ocup de ideile care-mi apar. Libertatea e visul permanent. Și așa, descoperim din nou universalitatea legii constructale (vezi enunțul legii).

Am luat 13 premii. Premiile sunt importante pentru ca ele se întâmplă, adică omul nu face cerere să primească un premiu. (Adrian Bejan)

Foto: arhiva personală



17
/09
/23

Raluca Nagy (Cluj-Napoca, 1979) este antropologă şi scriitoare. Din 2005, a publicat texte de popularizare a antropologiei, eseuri și povestiri în majoritatea revistelor culturale din România și în mai multe volume colective. „Despre memoriile femeii și alți dragoni” este cea de-a treia sa carte și prima de non-ficțiune.

05
/09
/23

În perioada 6 – 10 septembrie, la Brașov, are loc prima ediție a festivalului „CULMEA: Film și educație de mediu“, primul festival de film pe teme de mediu dedicat copiilor și tinerilor, un demers inițiat de Sabina Baciu – director festival, alături de Raluca Bugnar – director artistic și Alexandra Safriuc – selecționer scurtmetraje.

26
/07
/23

O actriță care vorbește despre frică și despre lupta cu ea, despre șoapte timbrate și despre organul ei preferat de gândire: inima, într-un interviu sub formă de alfabet care o deslușește delicat și în profunzime: Antoaneta Cojocaru.