Adrian Găzdaru: „Dacă reușim să câștigăm azi un tânăr, mâine vom câștiga doi, apoi din ce în ce mai mulți”
https://www.ziarulmetropolis.ro/adrian-gazdaru-daca-reusim-sa-castigam-azi-un-tanar-maine-vom-castiga-doi-apoi-din-ce-in-ce-mai-multi/

Între 20-27 mai, Buzăul a devenit scena Festivalului ”Buzău Iubeşte Teatrul”, un ”nou festival vechi” împrospătat cu un nume şi un concept de organizare nou. Spectacole dintre cele mai noi şi apreciate din Bucureşti, dar şi două spectacole din Piatra Neamţ şi Suceava, o secţiune pentru studenţi şi alta pentru copii, spectacole de stradă şi conferinţe. L-am prins pe foarte activul director Adrian Găzdaru în mijlocul festivalului şi l-am rugat să-şi tragă puţin sufletul şi să ne povestească despre FBIT.

Un articol de Cristina Enescu Aky|8 Iunie 2017

Dumneavoastră, ca director, sunteți prima dar cu siguranță nu unica noutate a Festivalului Buzău Iubește Teatrul, un festival cu tradiție care de anul acesta îmbracă haine și concepte noi.

Anul trecut am fost contactat cu o lună înaintea să înceapă festivalul, cu rugămintea să salvez situația întrucât directorul anterior, doamna Marinela Țepuș, creatoarea festivalului, se retrăsese. Până atunci, orgnizasem deja Gala Star de la Bacău și aveam experiența festivalurilor organizate de Teatrul Excelsior (TeenFest, Relief și Vacanța de vară). Pentru ediția din 2016 nu am avut timp să facem mari modificări, ne-am limitat la resursele pe care le-am avut și am păstrat același nume și concept. Anul următor, festivalul rămânând în continuare fără director, am ales să merg mai departe cu aceeași echipă, care funcționa foarte bine (Carmen Stanciu, Oana Borș, Mirela Sandu, Maria Rotaru, Cristina Constantin).

Pe lângă un nume nou, ce vânt proaspăt ați adus la festivalul de anul acesta?

Cunosc teatrul „George Ciprian” din Buzău din 2005, când am devenit director al teatrului din Bacău. Publicul buzoian l-am simțit nu doar iubitor de teatru, ci chiar pretențios, educat, riguros, un public pe care nu-l poți păcăli. Este ca un copil căruia, dacă i-ai promis ceva și nu te-ai ținut de cuvânt, își pierde încrederea în tine. Am văzut de multe ori spectatori ieșind din sală entuziasmați, decepționați sau îngăduitori. De aceea, de câțiva ani nutream speranța că acest festival va ridica ștacheta tot mai mult. Astfel că, în octombrie 2016 când l-am preluat, am adunat toate ideile echipei mele și în final am ajuns la acest nou brand, Buzău Iubește Teatrul. Un nume care, la fel ca teatrul însuși, este rezultatul a două întrebări existențiale: ce și de ce? Ce vrem să facem și de ce, ce și de ce iubim, de ce Buzău, ce vrea Buzăul? Nu putem să ne întrebăm cum înainte de a ști de ce. Buzău Iubește Teatrul poate fi imperativ, elogiativ sau chiar ca o provocare pentru restul țării: ”Buzău iubește teatrul, voi ce faceți?” Este un titlu foarte permisiv care nouă ne place mult, dar care reflectă și dorința publicului.

Dintre toate temele posibile, necesare sau deja abordate în teatru în aceste vremuri, ați ales ca temă a acestei ediții Iubirea.

Da, am ales cel mai pur sentiment care există în fiecare dintre noi, nativ, indiferent de felul în care suntem sau ce facem.

”Teatrul ne ajută să ne descoperim.”

Ce ne aduce în plus experimentarea acestui sentiment atât de comun tuturor, în și prin teatru, când există Hollywoodul și telenovelele, să spunem?

Cu ajutorul teatrului ne putem bucura, pentru o oră sau două cât durează spectacolul, de acea parte frumoasă, de iubirea în stare pură, care există deseori ascunsă în noi. Teatrul are menirea de a scoate la iveală lucrurile frumoase din străfundurile noastre, ne ajută să ne descoperim. Da, putem să-i luăm pe tineri din fața calculatorului și a internetului și să le arătăm povești superbe, povești de dragoste. Dacă reușim, conform principiului chinezesc cu bobul de orez pe tabla de șah, să câștigăm azi un tânăr, mâine vom câștiga doi, apoi din ce în ce mai mulți.

Adrian Găzdaru este directorul Festivalului ”Buzău Iubește Teatrul” și director al Teatrului Excelsior din București

Cum este publicul tânăr în viziunea dumneavoastră ca director al unui festival care are secțiuni atât pentru studenți cât și pentru copii?

Publicul tânăr este uneori sucit, capricios, dar în mod clar nu poți să îl minți. El va taxa derapajele. Dar odată câștigat, este foarte activ și fidel. Atât la Excelsior cât și aici la FBIT sunt implicați mulți tineri voluntari. La FBIT avem un juriu format din specialiști și unul al publicului format din trei persoane, dintre care doi sunt tineri, adolescenți. Am fost de multe ori surprins de dragostea de teatru a tinerilor. Cred că prin intermediul teatrului de calitate putem să-i atragem pe tineri spre cultură.

Credeți că valoare terapeutică a teatrului vine și din faptul că el ne obligă la un mediu în care inițial nu ne mai simțim confortabili, un spațiu al ascultării și privirii, al răbdării și al atenției?

Da, și mai cred că în orice spectacol ne putem regăsi într-o anumită măsură, asta dacă venim la teatru cu sufletul deschis. De cele mai multe ori, vom pleca cu o anumită liniște, cu o bucurie specială. Chiar dacă ne vom întoarce la aceeași viață agitată, efectul magic al teatrului se va păstra pentru o vreme. Teatrul lasă urme…

Cum ați ridicat ștacheta la acest festival?

În primul rând prin calitatea dar și prin diversitatea spectacolelor: comedie, piese shakespeariene, povești de dragoste care au făcut filme să devină legendare, spectacole pentru copii, spectacole de stradă… Am păstrat de la edițiile anterioare ale festivalului simbioza dintre actorul profesionist și viitorul actor. Anul acesta avem o ediție mai timidă, însă de anul viitor vrem ca festivalul să devină internațional și să extindem spațiile de joc și în alte cartiere ale Buzăului. Vrem să trecem prin toate genurile de teatru, să scoatem lumea din apatie și stereotipie socială. Teatrul poate fi un vector al societății, așa era înainte, așa poate fi și astăzi. De asemenea, spre sfârșitul ediției din acest an, avem programată o conferință foarte importantă la care am încercat să adunăm cât mai mulți directori de festivaluri de teatru din țară. Cred că este esențial să colaborăm între noi, puținii directori de festivaluri câți suntem, să fim permanent conectați unii la ceilalți. Doar așa teatrul românesc va avea un viitor pe harta festivalurilor internaționale.



02
/06
/17

"Limitările financiare pot fi luate ca un imbold creativ, dar numai dacă integrezi constrângerile bugetare de la început în procesul creativ", afirmă Antoine Le Bos, consultant de scenariu în cadrul "Less is More", o platformă europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat, care va desfăşura la TIFF un workshop.

30
/05
/17

Diana Cavallioti (31 de ani), rolul principal feminin din filmul românesc de mare succes „Ana, mon amour”, are, mai ales, o frumoasă carieră în teatru. În linii mari, toate acestea se cunosc. Din interviul care urmează veți afla detaliile. Cine, ce, de ce, unde, când, cum. Ca la Ziar.

29
/05
/17

INTERVIU „Secondo Me” a fost prezentat în 2016 la Locarno. În iunie, documentarul, care are în centru doi garderobieri (de la Viena şi Milano) şi o garderobieră (de la Odessa), va putea fi văzut la TIFF. Regizorul Pavel Cuzuioc, născut în Republica Moldova şi stabilit în Austria, vorbeşte despre film şi despre cum a ajuns cineast.

18
/05
/17

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanții” și „Bandiții”. Atenție, urmează un interviu neconvențional! Despre cultură și războaie, despre cărți, tineri și nostalgie. Se pune chiar și întrebarea: „Ești un agent al Kremlinului, Vasile?“

16
/05
/17

Este unul dintre profesorii fondatori ai şcolii de teatru clujene și a instruit cinci generaţii de absolvenţi ai secţiei române de actorie. Miklós Bács vorbește despre povestea sa de viață și teatru și rolul Faust din spectacolul cu același nume în regia lui Silviu Purcărete, jucat la Teatrul Național ''Radu Stanca'' din Sibiu.

11
/05
/17

Profitând de lansarea în limba română a romanului „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” (ed. Humanitas, 2017), de Care Santos și Francesc Miralles, am provocat-o pe celebra scriitoare catalană la un exercițiu de rememorare a traseului său – de la primul concurs literar câștigat, pe când era elevă, la cum arată o zi obișnuită pentru ea acum, ca autoare a unor cărți traduse în peste 20 de limbi.

04
/05
/17

„Încă nu m-am îndepărtat de concluzia asta, că cinema-ul este inutil. Pe de altă parte, îl îmbrăţişez nemăsurat”, spune regizorul Gabriel Achim, al cărui debut, „Visul lui Adalbert” (2011), este acum disponibil pe platforma Cinepub. Noul său film, „Ultima zi”, va rula din 12 mai în cinematografe.

04
/05
/17

Un interviu neconvențional cu ziaristul (colaborator al Ziarului Metropolis) și scriitorul Andrei Crăciun, despre cea mai recentă dintre cărțile sale – „Aleea Zorilor” (publicată la Editura Polirom), care este o carte despre copilărie, scrisă într-o singură frază.

28
/04
/17

Lavinia Pele (25 de ani), nominalizată la Premiile UNITER pentru debut (cu rolul Doruleț din spectacolul „Visul unei nopți de iarnă”, de la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște). A studiat Teatrul la Cluj-Napoca (la clasa lui Miklos Bacs) și a făcut masterul la UNATC. Joacă și în „Zece pentru New York”, spectacolul aniversar de la Teatrul Metropolis. Ea este Fefe.

19
/04
/17

Poetul Claudiu Komartin (33 de ani) ține în viață un cenaclu – Institutul Blecher. Și o editură care publică poezie – Casa de Editură Max Blecher. Claudiu Komartin, din Berceni. Trăiește între poeți și pentru poezie. Către viitor se uită, așa cum e și firesc, în ordinea poetică a lumii, cu scepticism.

18
/04
/17

INTERVIU Am stat de vorbă cu cineastul și profesorul universitar Copel Moscu, inițiatorul și directorul Cinepolitica, despre ce înseamnă un film politic, despre rolul unui astfel de festival și despre atracțiile noii ediții, care începe joi, la București, cu ultimul film al lui Andrzej Wajda, „Imaginea de apoi”.

Page 10 of 34« First...89101112...2030...Last »