Joacă la Teatrul Excelsior în #EmojiPlay, un spectacol admirabil semnat Gigi Căciuleanu. Adrian Nour – talentat actor, dansator, cântăreţ – vorbeşte despre spectacol, despre creatorul acestuia, despre emoticoane – „colegi” de scenă… Vă îndemnăm să vedeţi această creaţie în 16 februarie – de la ora 19:00. Cu dragoste de teatru în luna în care e sărbătorită dragostea!
Un articol de Ziarul Metropolis|15 februarie 2017
Cum ați reacționat atunci când Gigi Căciuleanu v-a propus să dansați/jucați în #EmojiPlay, un spectacol în care sunt îmbinate limbajul dansActorilor și cel al emoticoanelor – limbaj folosit astăzi atât de mult?
M-am bucurat și am acceptat fără să știu despre ce va fi vorba în proiect (nici nu am întrebat), pentru că fiecare întâlnire cu Gigi e o experiență din care înveți enorm. Ne-a povestit la prima repetiție despre ce urmează să facem și mi s-a părut foarte interesant. Știam că nu va fi ușor, mai ales pentru că am avut și o perioadă destul de scurtă de repetiții.
Vă contopiți „ca un rotund”, așa cum și-a propus Căciuleanu. Cum ați descrie acest proces? Cum se intercalează dansul cu emoticoanele de pe ecran?
Colegii noștri din spectacol – emoticoanele proiectate ? – au apărut spre finalul perioadei noastre de lucru așa că a trebuit să ni-i imaginăm pe ecran. N-am știut sigur cum o să arate sau ce o să facă. Abia când i-am văzut ne-am dat seama ce rol important au, de fapt, și că în dansul nostru trebuie să ținem cont și de ei. Eu zic că am fost niște colegi de treabă și că i-am ajutat să se integreze destul de repede în joaca noastră. Totul e gândit și așezat bine în scenă, nimic nu a fost lăsat la întâmplare.
Folosiți în viața de zi cu zi aceste „metafore”, numite emoji?
Probabil, Gigi spera să cunoaștem mult mai bine acest limbaj nou. Și eu credeam că îl stăpânesc, până când ne-a adus cineva – un adolescent – o listă cu termeni/abrevieri/emoji-uri folosite zilnic de tinerii din ziua de azi. Mi-am dat seama că smiley-urile folosite de mine sunt deja banale. Poți alcătui fraze întregi numai cu emoji-uri. De ce? Pentru că lumea nu mai are timp, pentru că mereu e pe fugă și… pentru că e și distractiv cumva.
Ce este acest spectacol pentru voi, dansActorii din distribuție?
E un selfie pe care ni-l facem și pe care-l „postăm”pe scena Teatrului Excelsior. E oglinda pe care o pune Gigi în fața lumii.
Ați mai lucrat cu Gigi Căciuleanu, cum l-ați caracteriza?
Pe mine mă surprinde de fiecare dată. E un artist atât de complex și, pe langă asta, un om bun. Combinația asta nu e foarte des întâlnită pe la noi, din păcate. La repetiții este regizor-coregraf, dar și profesor. Îmi place că știe să vorbească pe limba fiecarui interpret (actor sau dansator), cea a „dansActorilor”. Se joaca liber ca un copil, dar e și enervant de perfecționist. Mi se pare un poet în tot ce face.
Cum ați îndemna publicul să vină să vadă spectacolul? De ce ar trebui să îl vadă?
În primul rând, ar trebui să vină pentru că e cel mai recent spectacol al lui Gigi Căciuleanu. E un spectacol extrem de actual, în care spectatorii tineri se vor regăsi cu siguranță. Ei sunt primii care reacționează la textele noastre. Se râde mult la #EmojiPlay și se dansează frumos. Merită!
