Un prieten mai tânăr, cinefil de pripas, cataloghează filmele în trei feluri: 1. E bun, merită descărcat de pe net.; 2. Nu merită nici să fie furat.; 3. Arta se plăteşte, merg la cinematograf! Într-o discuţie particulară devenită parţial publică graţie scrisului am încercat să-l conving că ”Aferim!” merită fiecare leu pe care îl va scoate din buzunar!
Un articol de Dan Nicolaie (Dede's)|17 martie 2015
După o lungă perioadă, la ieșirea de la un film, am simțit că am plătit prea puțin pentru biletul de intrare (26 de lei) și că spectacolul ar fi meritat mai mult.
Cum erou nu prea am fost în această viață, ”Aferim!”, filmul fără eroi, m-a lovit din plin, reușind să mă facă să mă regăsesc câte puțin atât în victimă (Carfin), cât și în cei care aplică o lege pe care nu o înțeleg și nici nu o respectă (Constantin și Ioniță), dar și în marea masă a anonimilor bântuiți de fiorul rasismului și antisemitesmului de pripas.
Aceștia suntem și aceștia eram și acum 200 de ani, veșnic nemulțumiți de situația din jur, convinși că suntem un mic buric de univers, umili cu cei mari, răi cu cei mici, cucernici din punct de vedere teoretic, păcătoși la nivelul faptelor, atoateștiutori, ironici, veseli fără motiv, triști din senin.
”Aferim!” este o scurtă bucată de istorie necoafată la salonul de înfrumusețare inaugurat cu ani în urmă de o întreagă pleiadă de regizori ”patrioți”.
Foto: Aferim – cinemagia
