Agitație și propagandă cu fete superbe. MONDIALUL Metropolis – ep. 37
https://www.ziarulmetropolis.ro/agitatie-si-propaganda-cu-fete-superbe-mondialul-metropolis-ep-37/

Am un prieten care a văzut toate campionatele mondiale la televizor, de la 1966 încoace. Înainte să înceapă rusescul, am avut o discuţie în care fiecare a spus, cu jumătate de gură, pe cine pariază. Eu am spus Franţa, prietenul meu a spus Croaţia.

Un articol de Andrei Crăciun|15 iulie 2018

Duminică e finala. Joacă Franța și Croația. Între timp, am fost și la Sankt Petersburg să trăiesc nopțile albe și să văd ce înțeleg rușii din Mondialul lor. Iată.

Petersburgul a fost gândit să îi semene Amsterdamului. Nu îi seamănă. Râul Amstel nu are grandoarea Nevei, dar nici oamenii din Petersburg nu le seamănă oamenilor din Amsterdam, care par să reinventeze comerțul la fiecare nou răsărit al zorilor. Petersburgul e măreț, e imperial, dar dacă vreți să vă spun tot adevărul, văzut dinspre Moscova e doar un oraș vechi și provincial.

Chiar și așa, Petersburgul, cu muzeele și pictorii lui și scriitorii lui, ieșiți toți din mantaua lui Gogol, rămâne inima acestui continent îndepărtat și straniu care e Rusia.

Lecția care s-a uitat

În Rusia astăzi sunt vizibile toate semnele unei dictaturi sau, dacă preferați, ale unui regim autoritar. Putinismul tolerează opoziția, dar, de facto, nu o admite. Apoi, propaganda rusă e chemată în fiecare zi să înfiereze dușmanul de la granițele Rusiei (iar Rusia are graniță cu toată lumea).

Mondialul a fost gândit ca o demonstrație de forță a noii Rusii – o Rusie puternică economic, care a lăsat în urmă Uniunea Sovietică și e mai aproape de țarismul întrerupt acum o sută unu ani.

Mondialul a fost gândit ca o paradă a acestei Rusii noi, ca o demonstrație a înălțimii la care s-a înălțat. Demonstrația a reușit parțial. Mondialul rusesc a fost, strict financiar, un succes. Fotbalistic, s-a jucat mai degrabă modest, ca la sfârșitul încă unui sezon epuizant.

S-a uitat ceva important. Lecția tuturor regimurilor autoritare care au organizat evenimente de asemenea anvergură (chiar și a Uniunii Sovietice, care a avut Olimpiada de la Moscova din 1980) este aceeași: sunt obligate să se deschidă. Deschizându-se, sunt obligate să se schimbe sau, și mai des, pur și simplu se destramă.

Rusia nu se va destrăma doar dintr-un Mondial de fotbal, dar nu subestimați nici imensa descoperire a rusului de rând din ultima lună: străinul nu îi este dușman! L-a văzut pe străzile orașului său îmbrăcat în tricoul Spaniei sau al Germaniei sau al Mexicului sau al Senegalului sau al Japoniei.

Cât se va mai deschide Rusia?

Iar străinii care au trăit vara aceasta în Rusia pleacă de asemenea acasă cu o imagine mai clară (nu mai îmblânzită, atenție!) a Rusiei azi. Din această ciocnire a civilizațiilor, societatea deschisă este întotdeauna cea care câștigă. Cât se va mai deschide Rusia?

Ultima veste care ne vine dinspre Moscova e în spiritul secolului nostru. În căutarea permanentă a înfierării unui dușman, stângiștii timpului nostru ridicol au găsit noul țap ispășitor: transmisiunile de la Mondialul rusesc au fost prea sexiste, fiindcă au insistat cu cadre lungi în care se puteau admira tinere femei splendide.

Pregătind finala Franța-Croația, încercând să ajungem până la esența Mondialului rusesc, eu și prietenul meu aproape nonagenar am ajuns până la acest gând: în ultima lună am trăit o perioadă de agitație și propagandă cu fete superbe.

Să nu ni se pară, totuși, prea puțin, fiindcă alt Mondial în Rusia în viața asta oricum nu mai apucăm.

Ultima veste care ne vine dinspre Moscova e în spiritul secolului nostru. În căutarea permanentă a înfierării unui dușman, stângiștii timpului nostru ridicol au găsit noul țap ispășitor: transmisiunile de la Mondialul rusesc au fost prea sexiste, fiindcă au insistat cu cadre lungi în care se puteau admira tinere femei splendide.

Foto: Marie Claire France, Andrei Crăciun, China News



27
/03
/20

Radu Jude a creat filmul “Tipografic Majuscul”, care, până să fie carantină, putea fi văzut în cinematografe. Totodată, aceeași poveste poate fi văzută și la teatru, la Odeonul bucureștean. “Tipografic Majuscul”, spectacol de Gianina Cărbunariu, a avut premiera în urmă cu șapte ani și nu și-a pierdut importanța.

11
/02
/20

Pentru că în acest an se împlinesc 85 de ani de când nu mai trăiește Panait Istrati, vă propunem să ni-l amintim pe acest mare scriitor român de limbă franceză, astăzi mai degrabă uitat, un vagabond de geniu și neobosit căutător al dreptății pe pământ (despre care avea să afle, spre finalul vieții, că e totuși incompatibilă cu natura umană).

15
/01
/20

La 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, vă invităm să-l redescoperim prin intermediul fragmentelor de amintiri lăsate de 7 dintre aceia care l-au cunoscut îndeaproape, precum Ioan Slavici sau I. L. Caragiale.

22
/12
/19

Dragostea este în fel și chip. Sentimentul suprem, care se colorează în infinite nuanțe, care înflăcărează imaginația creatorilor dintotdeauna, a dat naștere unora dintre cele mai reușite romane, care își păstrează peste ani puterea de seducție asupra cititorilor.

17
/12
/19

Se joacă la Teatrul Luni de la Green Hours spectacolul Libretto Solitudine, realizat de trupa Jamais Vu, coordonată de regizorul Matei Lucaci-Grunberg. Autorul textului: colectiv. Distribuția: Réka Szász, Ana Șușca, Mădălina Craiu, Andrei Cătălin, Ştefan Huluba, Kostas Mincu, Sever Andrei. Scenografia: Alexandra Putineanu. Coregrafia: Cristina Danu. Regia: bineînțeles, Matei Lucaci-Grunberg.

Pagina 3 din 1512345...10...Ultima »