Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple
https://www.ziarulmetropolis.ro/ai-grija-ce-ti-doresti-ca-s-ar-putea-sa-ti-se-intample/

„Cancún”, noul spectacol care se poate vedea la Teatrul Nottara regizat de Felix Alexa, unul dintre cei mai experimentaţi şi importanţi regizori ai noştri, prezintă publicului cuplurile: Reme – Vicente (Cerasela Iosifescu – Gabriel Răuţă) şi Laura – Pablo (Ada Navrot – Alexandru Jitea) într-un hotel frumos dintr-un loc exotic, care sărbătoresc prietenia şi cel de al 25-lea an consecutiv de vacanţă împreună.

Un articol de Georgiana Ene|22 iunie 2022

Textul autorului spaniol Jordi Galcerán, în aparență o comedie și teoretic despre o vacanță în Mexic, aduce în discuție viețile celor două cupluri. Acestea, iluzoriu fericite, într-o seară de beție scot la iveală secrete și ranchiuni îngropate adânc atunci când Pablo (Alexandru Jitea) ar fi interesat să afle cum sau dacă swingul le-ar schimba viețile. Reme (Cerasela Iosifescu) este prima care deschide seria mărturisirilor: în urmă cu un sfert de secol, a făcut o acțiune deliberată și neștiută de nimeni, atunci când dorea să se cupleze cu actualul ei soț, Vicente (Gabriel Răuță), care de fapt era interesat de cea mai bună prietenă a ei, Laura (Ada Navrot). Dramaturgul își propune, și reușește, să seducă publicul cu o provocare rapidă și ingenioasă, dar și cu o intrigă plină de surprize. Citându-l pe Galcerán, „Cancún este o comedie populară și sofisticată care îmbină umorul și reflecția, stârnind atât râsul, cât și emoția”. Scriitura lui trage puțin cu ochiul la „Freaky Friday” din 2003, la schimbul de vieți făcut în stilul lui Almodóvar, atunci când Reme se trezește a doua zi dimineață șocată să afle că este de fapt căsătorită cu Pablo, iar Vicente cu Laura. Ea presupune că ceilalți îi fac o glumă crudă și devine atât de insistentă asupra versiunii ei de realitate încât, în cele din urmă, aceștia se lasă înduplecați pentru a o liniști.

Regizorul pleacă de la acea situație a relației perfecte de cuplu descrisă de Galcerán, o analizează și o disecă în profunzime, cu o precizie matematică și invită spectatorul într-o călătorie specială, în care va descoperi că a fi departe nu înseamnă departe, la propriu, ci, dimpotrivă înseamnă mai aproape de tine și de suflet ca niciodată. Momentul de început, de întoarcere în camera de hotel, este momentul în care publicul descoperă că realitatea pe care o vedem pe scenă este suma realităților fiecărui personaj și că există câte o variantă temporală pentru fiecare versiune a ei.

Felix Alexa trasează o linie subțire între fantezie și adevăr, le detaliază și duce la un alt nivel colaborarea lor în monologuri – mărturii provocatoare și asumate ale existențelor lor. În Cancún totul e posibil, iar frustrările de zi cu zi se împletesc cu visele care ar fi putut fi, pentru că și în iubire totul e relativ. Publicul pare hipnotizat de subtilitățile utilizate și se amuză chiar și atunci când abordează probleme sociale complexe. Este recunoscut pentru regia autentică și eficientă, iar factorul principal de concepție al acestui spectacol îl reprezintă momentul când realitățile vieților trăite de protagoniști o iau razna. Spectacolul pe care îl realizează este o combinație de comedie și thriller psihologic care se joacă cu mințile pesonajelor, implicit ale spectatorilor, dar și cu sufletele. Convenția scenică este transformată în creație și publicul este antrenat într-un puzzle cu final neașteptat, care se construiește sub ochii lui.

Excelența reprezentației e datorată admirabilei reușite a distribuției, prin tehnică și spontaneitate, iar calitatea vine tocmai din felul în care regizorul utilizează dozajul între emoție și scene. Are o abordare fresh a poveștilor, o păstrează până la final pentru a-i da energie spectacolului. Relațiile dintre personaje sunt gingașe, la început, ca mai apoi să se transforme în unele de love & hate.

Cerasela Iosifescu este o actriță fină și cu atitudini încânătoare, joacă cu nerv continuu și trece cu ușurință de la bucurie la nenorocire și la calmul împăcării, ascunzând însă ceea ce trăiește.

Gabriel Răuță găsește întotdeauna masca potrivită care îi trădează mistuirea interioară, mai ales în partea a doua a spectacolului când personajul său trece de la un bărbat înfruntat, cu furie domolită, la un umil fermecător care nu poate descifra o metaforă de bază. Ceilalți doi actori au interpretări coerente, într-un ritm susținut, fără artificii inutile.

Spectacolul este de o frumusețe captivantă nu numai prin frânturile din trecut care sunt transformate prin soluţii regizorale, prin interpretare și prin captarea extremelor, ci și vizual, prin scenografia Andradei Chiriac – sentimentul ca ești într-o cameră de hotel cu pereți din sticlă și odată cu schimabrea luminii (lighting design-ul este semnat tot de regizor) la trecerile dintre scene, ai senzația că decorul se mișcă -, dar și prin muzica special compusă de Alexander Bălănescu pentru spectacol, o fantezie captivantă și plină de reflecție, ca într-un „Groundhog Day” contemporan.

În Cancún personajele sunt puse în situații extraordinare atunci când „totul se întâmplă dintr-un fleac” și textul abordează o temă specială, cea a căsniciei de 25 de ani, probabil momentul pentru o schimbare și o nouă viață, iar spectatorul este pus să reflecteze la ceea ce își dorește, că e posibil să se întâmple, atunci când orizontul de așteptare se întâlnește cu acțiunea.

Jordi Galcerán (n. 1964, Barcelona), dramaturg, scenarist și traducător catalan, a devenit recunoscut la nivel internațional pentru piesa „Metoda Grönholm” (2013), montată în peste 60 de țări. A adaptat pentru scenă opere literare, a tradus și a semnat împreună cu compozitorul Alberto Guinovart musicalurile „Gaudi” (2002) și „Parais” (2005), ambele recompensate cu Premiul Butaca pentru cele mai bune musicaluri. A scris mai multe scurtmetraje, scenarii de televiziune și de film. Prima montare a piesei „Cancún” a avut premiera mondială la Teatrul Borras din Barcelon, în noiembrie 2008. Ulterior, autorul a realizat o serie de modificări ale piesei, varianta finală fiind jucată în 2014, la Teatrul Infanta Isabel din Madrid.

„Cancún” de Jordi Galcerán

Regie, lighting design și ilustrație muzicală: Felix Alexa

(selecția a fost realizată din muzica originală compusă și interpretată de Alexander Bălănescu)

Scenografie: Andrada Chiriac

Distribuție: Cerasela Iosifescu, Gabriel Răuță, Ada Navrot, Alexandru Jitea

18
/04
/24

Cea de-a XII-a ediție a Săptămânii Haferland, cel mai îndrăgit festival cultural și etnologic al sașilor din Transilvania și din diaspora, va avea loc în perioada 8-11 august 2024 sub înaltul patronaj al Alteței Sale Serenissime Prințul Philipp von und zu Liechtenstein și sub auspiciile Familiei Regale a României. Este pentru prima oară când Familia Regală a României acordă în mod oficial susținere organizării acestui eveniment cultural.

17
/04
/24

După succesul recitalurilor din Iaşi, Suceava, Botoşani şi Neamţ, elevii bucureșteni vor avea ocazia întâlnirii directe cu muzica clasică interpretată de violonistul de talie internaţională Răzvan Stoica. Împreună cu vioara Stradivarius ex-Ernst din 1729 și acompaniat de pianista Andreea Stoica, Răzvan va fi prezent la Colegiul Sfântul Sava pe 22 aprilie şi la la Colegiul Național Gheorghe Lazăr, pe 25 aprilie, în cadrul programului „Muzica Inspiră”, inițiat de Fundația Culturală Gaudium Animae.

17
/04
/24

„Experiențele depresiei” de Sidney J. Blatt este o incursiune în lumea uneia dintre cele mai răspândite boli ale epocii noastre și oferă diverse perspective asupra diferitelor chipuri ale depresiei.

12
/04
/24

Asociația Interact Projects (Proiecte Interactive), în calitate de beneficiar, anunță începerea implementării proiectului Venus iese din retrograd, proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

12
/04
/24

„Guvernul Copiilor 2”, filmul vizionar regizat de Ioana Mischie, vine în cinematografe din 26 aprilie și prezintă publicului o lume imaginată de copiii români, cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, din diverse categorii sociale, care au fost intervievați cu privire la societatea ideală pe care ar clădi-o dacă ar deveni lideri.

12
/04
/24

Timpul aleargă pe lângă noi și ne impune ritmul. Presiunea este permanentă și de multe feluri. Pentru o femeie timpul curge altfel? Ceasul aleargă cu o altă viteză? Cât timp mai avem la 30 de ani?