Aici se trăiește
https://www.ziarulmetropolis.ro/aici-se-traieste/

Dacă sunteţi în căutarea altfelului, vă propun spectacolul „Kremlinul de zahăr”, realizat de inimoasa trupă Rampa. Îi veţi putea vedea pe: Răzvan Răduţă, Armine Vosganian, Tudor Morgovan, Adela Bengescu, Gabriel Chirilă, Maria Teodora Filip, Florin Crăciun, Ana Maria Turcu şi Laur Drăgan. 

Un articol de Andrei Crăciun|23 octombrie 2019

Spectacolul este regizat de Mihai Alexandru Ion și se joacă la Plant Village (pe Șoseaua Nicolae Titulescu, la numărul 177, la piciorul Podului Basarab), într-un fost service RATB.

Începem de aici: spectacolul acesta este o punere în scenă a romanului omonim semnat de Vladimir Sorokin, unul dintre marii autori ruși cu care suntem contemporani. Rețineți aspectul, fiindcă este fundamental.

Continuăm așa: la noi, la români, precum știm, toate instituțiile capătă în timp chipul celui/ celei care le conduce. Avem instituții cătrănite sau care o fușăresc sau risipitoare sau implicate, în care are loc până și munca și, uneori, chiar talentul, fiindcă adevărații conducători știu să îi atragă pe cei valoroși. Nu altfel stau lucrurile și în teatru.

Așa se face că în București vedem prea des teatrul după chipul și asemănarea directorilor de teatre sau, în cazul teatrului independent (care e comercial, nu experimental), după chipul și asemănarea măriei sale, publicul plătitor.

Cu Rampa situația e altfel: e o trupă tânără, are o personalitate puternică, dar încă în formare. Ei nu au căzut nici în blazare, nici în trufia pe care adeseori o aduce gloria. La Rampa se joacă teatru cu inima.

Am uitat să precizez: spectacolul este gratis, iar la sfârșit veți întâlni o cutie pentru donații. Ar fi drăguț să nu o ocoliți ca și cum n-ar exista, fiindcă la mijlocul acestei povești se află, totuși, muncă de om.

La Rampa există curajul căutărilor și asta e tot mai rar (chiar și printre artiști), deci mai prețios. O căutare curajoasă este și această punere în scenă a lui Sorokin.

Sorokin nu e ușor, Sorokin e greu, e foarte greu, el nu e dintre aceia care vehiculează idei pe care le uiți până la colțul străzii. El scrie distopii în care viitorul repetă trecutul, iar Rusia redevine ce a fost: un Imperiu Țarist, obsedat de dușmanii din exterior și din interior, în care istoricii se ocupă de ceea ce se numește istoria corectă, represiunea e brutală, iar umorul nu e îngăduit decât în limitele impuse de poliția secretă.

Sorokin a scris destule piese de teatru, dar tinerii de la Rampa nu au luat o piesă de Sorokin, au luat un roman și încă unul dintre acele mari romane rusești care au greutatea vieții adevărate și a inevitabilei morți absurde. O carte în care pentru Patrie, așa cum o gândește Țarul, se poate comite orice crimă. Pe scurt: e extraordinar că se joacă Sorokin la București. Cum se joacă – asta trebuie să vedeți cu ochii dumneavoastră.

Apoi, spațiul acesta e potrivit pentru această poveste. Te uiți la spațiul concentraționar rus, la noul Gulag, și pe geam, în zare, ți se arată traficul infernal de pe Podul Basarab.

Nu e chiar ca la teatru, madam, în acest fost service RATB, acustica nu e perfectă, nu stai în fotolii moi, nu e cald ca în grădina raiului, dar asta face bine spectacolului – fiindcă acesta nu e un spectacol despre confortul mic-burghez. E despre suferință, durere, sânge, zahăr și zăpadă.

Aici teatrul nu doar se vede (pentru a se uita repede) – aici se trăiește (imperfect, dar adevărat).

Sorokin e greu, e foarte greu, el nu e dintre aceia care vehiculează idei pe care le uiți până la colțul străzii. El scrie distopii în care viitorul repetă trecutul, iar Rusia redevine ce a fost: un Imperiu Țarist, obsedat de dușmanii din exterior și din interior, în care istoricii se ocupă de ceea ce se numește istoria corectă, represiunea e brutală, iar umorul nu e îngăduit decât în limitele impuse de poliția secretă.



17
/11
/14

„Câți locuitori are România... 20 de milioane? Merg din sat în sat și tot o să-l găsesc pe Paganini”. Imaginați-vă fraza asta spună în engleză, cu accent scoțian și siguranța de sine a omului care a făcut carieră la Hollywood.

15
/11
/14

Mozaic Jazz Festival a debutat ieri, 14 noiembrie, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. Cel mai tânăr festival de jazz din Sibiu își îndreaptă atenția atât spre artiști internaționali consacrați, cât și pe proiecte inedite, voci extraordinare, instrumentiști virtuoși și artiști români.

15
/11
/14

La 25 de ani de la revoluție, "Baricada Culturală" - proiect realizat de Radio România Cultural în parteneriat cu Docuart - oferă șansa cunoașterii și înțelegerii în profunzime a unei perioadei gri, comuniste, prin mijlocul artei cinematografice, instrument accesibil tuturor.

15
/11
/14

Aşteptând să înceapă spectacolul lui Silviu Purcărete “Moliendo Café” (Măcinând cafeaua”), te laşi prada pentru câteva minute unor gânduri legate de starea ta atunci când îţi pregăteşti o cafea acasă, la birou sau când îţi cumperi o cafea, zăbovind în gară sau în aeroport, când ţi se serveşte o cafea fie că eşti într-o vizită, fie că eşti într-o cafenea, într-un birt...

15
/11
/14

Domnule Woody Allen, aveți dreptate: un zâmbet feminin fermecător îl poate da peste cap chiar și pe cel mai rațional bărbat. Iar Colin Firth joacă impecabil personajul autosuficient asaltat de un cocktail de ridicol, nesiguranță și surescitare la întâlnirea cu o femeie frumoasă, interpretată de grațioasa Emma Stone.

14
/11
/14

Deux jours, une nuit / Două zile, o noapte, în regia fraţilor Dardenne, cu Marillon Cotillard (La Vie en Rose, Inception, The Dark Knight Rises), câştigătoarea Oscar-ului din 2008, va avea premiera vineri, 21 noiembrie, distribuit în România de Independenţa Film, după ce anul acesta a făcut parte din Competiţia Oficială a Festivalului de la Cannes.

14
/11
/14

Vineri, 14 noiembrie, începând cu ora 19:30, energia, cultura și educația alternativă prin artă, specifice Festivalului Național de Teatru Ideo Ideis, vin pe scena ArCuB din București, la prima ediție a evenimentului Noaptea Teatru Tânăr. Accesul la eveniment este liber, în limita locurilor disponibile.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

14
/11
/14

În 2009, anul în care s-a stins din viaţă Pina Bausch, una dintre cele mai mari coregrafe şi dansatoare contemporane, Dimitris Papaioannou a realizat un spectacol pe scena Teatrului Național din Atena cu ocazia inaugurării noii „Săli Mari”.

14
/11
/14

Locuitorilor Capitalei li s-a pregătit în această iarnă un nou festival de film, al cărui profil îl constituie scurtmetrajele de comedie: Comedy Short Film Festival @ Plaza România (16 – 22 februarie 2015). Festivalul e organizat sub egida Anchor Grup, o companie ce susține activ artele, și găzduit de Movieplex.