Alexandra Nechita, „Micuța Picasso”, are acum 30 de ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/alexandra-nechita-micuta-picasso-are-acum-30-de-ani/

„Micuţa Picasso”, fetiţa care a uimit lumea întreagă cu operele ei, realizate la o vârstă foarte fragedă, pictoriţa Alexandra Nechita, născută în 1985, la Vaslui, are acum 30 de ani şi este mămică.

Un articol de Liliana Matei|5 mai 2016

După ce tatăl ei, Niki Nechita a reușit să fugă din țară în timpul comunismului și să se refugieze în Statele Unite ale Americii, micuța Alexandra și mama ei, urmându-l după doi ani, fetița a primit șansa la o nouă viață. La 11 ani era senzația lumii întregi, picturile ei fiind vândute cu mai mult de 100.000$. La acea vârstă, lucrările ei erau comparate cu cele ale lui Pablo Picasso, dar Alexandra spunea în emisiunea lui Oprah, că ea nu încearcă să imite stilul nimănui. Era anul 1996. „Nici măcar nu știam cine e Picasso. Doar făceam ce-mi plăcea mie și am început să pictez în acest fel pentru că voiam să fiu diferită”, conform Huffington Post.

Alexandra Nechita are astăzi 30 de ani și a devenit între timp mămică. Oprah a mers la studioul ei din Los Angeles să vadă cum arată astăzi, după 20 de ani, viața copilului-minune care a uimit lumea întreagă. „Micuța Picasso” i-a spus că, în ceea ce privește procesul artistic, nu s-au schimbat prea multe. Iar la ea în atelier sunt lucrări începute chiar înainte de show-ul lui Oprah din urmă cu 20 de ani.

Alexandra povestește că pasiunea ei pentru artă a făcut să fie adesea exclusă din lumea copiilor de vârsta ei. „Dacă am făcut sacrificii? Dacă am făcut alegeri clare și am pus întotdeauna cariera înaintea unui joc de fotbal, a unei seri de dans sau a unei petreceri aniversare? Absolut! Dacă regret asta? Nu!”

Deși recunoaște că a trebuit de multe ori să-și învingă frustrările că a ratat anumite experiențe în existența ei de adolescentă, spune cu convingere că a fost alegerea ei. „N-am avut niciodată sentimentul că am fost forțată. Am ales singură”.

Iar alegerea ei a meritat, pentru că lucrările ei se vând bine. Cel mai mare preț pe care l-a obținut vreodată pentru o lucrare a fost de 400.000$, spune ea, mărturisind că este extrem de recunoscătoare pentru toate oportunitățile care i s-au oferit în acești douăzeci de ani.

„Am fost incredibil de norocoasă că am reușit să-mi asigur minunat existența din munca mea, și asta nu doar pentru mine, ci pentru toată familia și acum pentru familia mea deja extinsă”, a mai spus ea, declarând că acesta este cel mai mare dar pe care l-a primit.

09
/06
/22

Muzeul Abandonului a pornit în toamna anului trecut un amplu proiect de reunire, într-o arhivă digitală, a unor arhive personale și instituționale, deocamdată disparate, toate legate de instituționalizarea și dezinstituționalizarea copiilor din România comunistă și post-comunistă.

09
/06
/22

Artistele Andreea Novac, Irina Marinescu și Alina Ușurelu, împreună cu psiholoaga Mihaela Vechiu, socioloaga Fidelie Kalambayi și medicul Roxana Negureanu prezintă (burn)OUT - Prelegeri și incursiuni performative, la AREAL spațiu pentru dezvoltare coregrafică.

08
/06
/22

În mai puțin de o săptămână începe cea de-a 15-a ediție a Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD, acolo unde teatrul, dansul și efervescența evenimentelor conexe își dau întâlnire cu spectactorii dornici să se bucure de o nouă atmosferă și un nou concept „sub nori”.

31
/05
/22

Inițiat în 2012, de către Fundația M&V Schmidt și Fundația Tabaluga/ Peter Maffay Stiftung, festivalul Săptămâna Haferland are misiunea de a promova cultura și tradițiile sașilor din Transilvania și de a dezvolta sectorul turistic din zona respectivă. Regiunea săsească din Transilvania, cuprinsă între Brașov și Sighișoara, a fost denumită Țara Ovăzului sau Haferland cu sute de ani în urmă, datorită localnicilor care obișnuiau să cultive cu precădere ovăzul, din cauza climatului mai aspru.

30
/05
/22

Să presupunem că o sticlă de plastic, un pet, și-ar dori să plece dintr-un sat din Transilvania și ar vrea călătorească până la Marea Neagră, ori poate și mai departe. Credeţi că ar putea? La această întrebare și-au dorit să găsească răspunsul un grup de voluntari din România. Realizată într-un proiect inedit tip experiment, "Călătoria mea spre mare" este de fapt o poveste despre oameni, mentalităţi și educaţie.