Alexandru Mâzgăreanu, regizor: „Teatrul se împarte în două categorii: bun şi prost“
https://www.ziarulmetropolis.ro/alexandru-mazgareanu-regizor-teatrul-se-imparte-in-doua-categorii-bun-si-prost/

Lunea trecută, publicul a ocupat până la refuz sala George Constantin a Teatrului Nottara pentru a urmări o producţie semnată Alexandru Mâzgăreanu, „Mizantropul“, de Molière. În seara asta se joacă a doua reprezentaţie a „Mizantropului“.

Un articol de Dana Rotaru|20 Octombrie 2014

Mizantropul este cea mai nouă producție a lui Alexandru Mâzgăreanu, dintr-un număr impresionant de spectacole – Vicleniile lui Scapino, Factorul uman, Gărgărițele se întorc pe pământ, A douăsprezecea noapte, Cabina Artistelor, O noapte furtunoasă, Funcţionarii, Pentru că pot, Purificare, Dragă Elena Sergheevna, Romanţioşii

Spectacolele lui Alexandru Mâzgăreanu s-au jucat și se joacă la Comedie, Odeon, Nottara, Național, ArCub, dar și pe scenele Teatrului „Regina Maria“ din Oradea și a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț. În seara asta, la Nottara se joacă a doua reprezentație a Mizantropului.

Dana Rotaru: Cum îți alegi piesele pe care urmează să le pui în scenă ? De ce „Mizantropul“ de Molière?

Alexandru Mâzgăreanu: Alegerea unui text este o chestiune subiectivă și depinde de multe lucruri: teme care mă interesează, starea mea de spirit din momentul respectiv, de tipul de dramaturgie, de trupa cu care urmează să lucrez sau de discuțiile pe care le am cu directorii de teatru.

Mizantropul este un spectacol pe care doream să îl fac de ceva vreme, dar am așteptat momentul în care să-l pot face în regim independent. Mi-am dorit ca, de data aceasta, să adun în jurul meu o echipă formată din tineri actori, foarte buni, în care cred și cu care îmi doream de mult timp să lucrez. Este vorba despre Sorina Ștefănescu, Șerban Gomoi, Vlad Udrescu, Alex Călin, Alexandru Suciu, Anca Dumitra, Dan Rădulescu, Sorin Dobrin și Clara Popadiuc, studentă în anul III la UNATC, la clasa conf. univ. dr. Doru Ana. Pentru Clara, acest spectacol reprezintă și debutul pe o scenă profesionistă…

Ce propune „Mizantropul“ tău, mai exact?

Mi-am propus o actualizare cât mai în esență a textului lui Moliere. Nu mai este vorba despre lumea de la Curtea lui Ludovic al IV-lea, ci despre o categorie de oameni pentru care primează valorile materiale, o lume a banului, perversă, în care relațiile sunt cheia succesului. În contextul acesta până și iubirea și sinceritatea capătă o formă ușor… diformă ! Iubirea se află undeva între obsesie si orgoliu.

Mizantropul

Imagine din spectacolul „Mizantropul“

Ținând cont că propunerea ta regizorală este una foarte modernă, cum se îmbină versul alexandrin în acest context spectacular?

Doru Mareș, traducătorul piesei, m-a întrebat dacă vreau să păstrez textul în versuri sau dacă vreau să îl traducă în proză și inițial nu am știut să îi dau un alt răspuns decât că dacă Molière a scris piesa în versuri, de ce să i-o stric eu? Dar, m-am mai gândit și l-am rugat să traducă prima scenă și în versuri și în proză.

Parcurgându-le pe amândouă, cred că am înțeles de ce Molière a scris această piesă așa. Conflictul este unul foarte puternic, acțiunea se petrece într-un ritm alert, atitudinea lui Alceste este una foarte tăioasă și totodată tonul lui Molière este unul deosebit de sarcastic. Cred că versul vine în susținerea acestor elemente.

Nu cred că un anumit gen de teatru este mai presus sau mai prejos decât un altul. Teatrul se împarte în două categorii: bun și prost.

Nu întâmplător am ales un astfel de text, am vrut ca repetițiile să fie și un studiu, astfel încât toți cei implicați să câștige cât mai mult din această întâlnire. Până la faza de spectacol, repetițiile au însemnat un exercițiu atât de regie, cât și de actorie.

Este destul de greu să joci în versuri și să faci în așa fel încât acest lucru să pară firesc. E nevoie să dai un sens fiecărei replici, fiecărui cuvânt, în caz contrar te fură ritmul și ajungi să cânți vorbele. Nu a fost ușor și unii dintre actori încă mai lucrează la acest lucru, ceea ce este foarte ok, deoarece un spectacol nu este niciodată «gata».

Ne-ai destăinuit mai devreme că așteptai momentul în care să montezi acest spectacol în independent. Cum este să lucrezi în teatrul independent?

Este mai greu decât atunci când lucrez într-un teatru de stat, unde am totul pus la dispoziție, cu toate că nici acolo nu e întotdeauna foarte ușor, pentru că întâmpin alte dificultăți…

Dacă într-un teatru de stat ai de a face cu o structură organizată (sau cel puțin așa ar trebui să fie), în independent trebuie să faci rost de bani, de spațiu de repetiții, să aduni actorii și multe altele dar, până la urmă am avut norocul să întâlnesc oameni care ne-au sprijinit și care i-au făcut posibilă ieșirea la rampă. Mizantropul este produs de Asociația Opera Prima în parteneriat cu Fundația Dignitas, Twins Studio și Teatrul Nottara, cu sprijinul ArCub prin proiectul București 555.

Nu ai montat nimic în underground. Ce părere ai despre teatrul underground?

Teatrul underground e ceva care, după părerea mea, nu se prea regăsește în peisajul teatral românesc. Sunt spectacole de teatru independent foarte interesante, cu actori foarte buni, dar în cea mai mare parte cred că mai degrabă avem de-a face cu un teatru privat care e des confundat cu teatrul independent.

Până la urmă, fiecare artist e liber să exprime ce vrea, cum vrea, unde vrea sau unde poate și cum poate. Nu cred că un anumit gen de teatru este mai presus sau mai prejos decât un altul. Teatrul, după părerea mea, se împarte în două categorii: bun și prost.

Ești un regizor liber-profesionist prolific. Spectacolele tale se joacă atât pe scenele bucureștene, cât și pe cele din țară. Ai o agendă foarte încărcată… Este o alegere să fii liber-profesionist ? Dacă da, de ce?

În primul rând nu cred că am o agendă atât de încărcată… Sunt liber-profesionist pentru că ăsta este statutul regizorului de azi. Și nici nu cred că mi-aș dori să fiu angajat undeva, poate doar dacă aș avea o relație specială cu vreun teatru și cu trupa respectivă.

Cred că rolul unui regizor angajat este să dea o direcție trupei, să o îmbunătățească, să pună în valoare fiecare actor. Atunci când ajungi să cunoști foarte bine o trupa, știi exact cu ce tip de text să vii și cum trebuie să lucrezi, astfel încât să potențezi calitățile actorilor respectivi. Să te angajezi doar pentru o leafă amărâtă și să bifezi un spectacol pe an, mi se pare pierdere de vreme.

Cum îți alegi actorii cu care lucrezi ? Ce este important pentru tine în alegerea distribuției?

Și aici e vorba despre o doză mare de subiectivism. Încerc să lucrez cu actori cât mai buni, dar în același timp contează mult să avem o comunicare bună. Mă interesează actorii deschiși pentru care, la fel ca și pentru mine, repetițiile unui spectacol să reprezinte oportunitatea de a descoperi ceva nou.

Cine este regizorul Alexandru Mâzgăreanu și ce teatru promovează, creează ?

Cred că asta este o întrebare la care ar trebui să răspundă cei care îmi văd spectacolele.

Totuși?

Încerc ca fiecare spectacol pe care îl fac să capete un sens în raport cu lumea în care trăim.

A DOUASPREZECEA NOAPTE

Imagine din spectacolul „A douăsprezecea noapte“

 Eu am văzut aproape toate producțiile tale și pot spune că Purificare, O noapte furtunoasă și Factorul uman m-au marcat într-un mod aparte, ele fiind trei montări puternice ca structură și mesaj, deși foarte diferite. Este un fir roșu care leagă spectacolele tale și cred că are legătură cu lumea ta interioară, cu dezideratul tău de a descoperi mereu ceva nou și, în același timp, de a crea o realitate care să capete sens în lumea în care trăim! Să fie așa? Sau de ce ai ales să fii regizor?

Inițial voiam să mă fac actor, dar a fost un moment în care am simțit că poate nu pentru asta sunt făcut.

Care este idealul tău în meserie?

Să fiu un bun profesionist. Asta însemnând să poți face un spectacol foarte bun indiferent de condițiile pe care le ai, de la trupă, la bani, spațiu, etc.

Care este o calitate a ta certă și care ar fi un defect?

Sunt destul de încăpățânat, lucru care uneori poate deveni o calitate, dar și un defect.

Dacă în seara asta, se joacă la Nottara Mizantropul, ieri și alaltăieri ai avut o premieră la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț! Vorbește-ne despre premiera de la Piatra!

Vicleniile lui Scapino

Imagine din spectacolul „Vicleniile lui Scapino“

La Piatra Neamț este vorba tot de un Moliere, de Vicleniile lui Scapino de data aceasta. Spectacolul l-am făcut în vară, am avut o vizionare cu public în iulie, iar în week-end-ul care a trecut a avut loc premiera oficială. Și în cazul acesta am încercat o lectură actuală. Am vrut să spun o poveste despre iubire, despre tineri și despre nonconformism.

Putem spune că anul acesta a fost unul foarte bun, în palamaresul regizorului Alexandru Mâzgăreanu intrând, iată, trei premiere: Mizantropul, Vicleniile și Factorul uman. La finalul interviului nostru, spune-ne care este următorul tău proiect?

În noiembrie plec la Teatrul „Regina Maria“ din Oradea unde voi monta piesa Căsătoria de N.V. Gogol.

18
/02
/13

Publicaţia „Variety“ a scris că „Luminiţa Gheorghiu reuşeşte un veritabil tur de forţă“ în filmul „Poziţia copilului“. „The Hollywood Reporter“ a plusat, spunând că actriţa „străluceşte în rolul unei mame posesive ce începe să se precipite atunci când fiul ei adult accidentează un copil“. Regizorul Cristi Puiu crede că Luminiţa Gheorghiu ar merita un Oscar, […]

11
/02
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Într-o după-amiază întunecată de ianuarie am ajuns la Teatrul Apropo, un nou spaţiu neconvenţional al teatrului independent, unde talentele actoriceşti şi regizorale se conturează în voie. Astfel, am văzut piesa Night on Earth de Jim Jarmusch în regia lui Dragoş Muşoiu, din a cărui distribuţie face parte Alexandru Bogdan (27), a cărui […]

04
/02
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Diana Iarca (25 de ani) este actriţă la Teatrul Notarra din Bucureşti şi creatoarea primei piese de teatru despre binecunoscuta reţea de socializare, intitulată Feisbuc. Absolventă a Liceului de Arte din oraşul Buzău, secţia actorie, Diana Iarca explică alegerea facultăţii cu acelaşi profil: “Am dat la facultatea de teatru fiindcă nu am […]

28
/01
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Ionuţ Niculae (20 de ani) este unul dintre actorii din distribuţia filmului „Rocker” regizat de Marian Crişan, care a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la San Sebastian în septembrie 2012, film care în România va avea premiera pe 23 februarie. Tânărul actor entuziast şi dedicat meseriei, pentru care se […]

04
/01
/13

Deşi extrem de ocupat, Dan Lungu a avut amabilitatea de a îmi rãspunde la câteva întrebãri legate de parcursul literaturii în România. Scriitorul a deschis porṭile artei larg pentru toṭi cei care doresc sã afle câte o pãrticicã din marele univers al creaṭiei.      Andrada Vãsii: în primul rând felicitãri pentru selecṭia de la […]

19
/12
/12

Leonard Ancuṭa face parte din literatura tânãrã- de pluton. Diferenṭa constã în mesajul sãu- a pãrãsit plutonul şi a ieşit în faṭã. Elegant. Cu succes. In bãtaia opiniei cititorului. A avut amabilitatea de a vorbi despre cel mai rapid roman, la a cãrui scriere a participat, dar şi despre mesajul catarhic al artei, despre cititori, […]

04
/12
/12

Compozitorul George Balint a fost prezent de curând la Bruxelles, în cadrul Festivalului „World Music Days”cu lucrarea „Din demult” cântată de reputatul ansamblu coral „Aquarius”,  dirijat de Marc M. De Smet.   J. F. : Ce ar trebui să ştie orice ascultător despre compoziţia dumneavoastră „Din demult” ? George Balint: Se pleacă de la ideea […]

06
/11
/12

Între 8 şi 18 noiembre se va desfăşura cel mai de amploare eveniment cultural al anului, Festivalul Internaţional al artelor spectacolului Viaţa e frumoasă!,care ne oferă o multitudine de ocazii de admira şi celebra arta: expoziţii de pictură şi fotografie, spectacole de teatru, concerte, ateliere, conferinţe, video-proiecţii, lansări de carte, seri tradiţionale. Deschiderea oficială a […]

24
/10
/12

Monica Davidescu a avut amabilitatea de a vorbi despre experienṭa de la Dansez pentru tine, dar şi despre viaṭa de artist. Interviul de mai jos este unul cald, deschis, cu o mare actriṭã care vorbeşte din suflet despre tumultul vieṭii de artist, despre continua grabã în care se aflã, dar şi despre modul în care reuşeşte […]

19
/10
/12

Cu dl. Costel Constatin am vorbit despre steaua pe care o va primi pe Aleea Celebritãṭilor; am realizat acest interviu deşi era foarte ocupat cu repetiṭiile. Atât atmosfera caldã în care s-a desfãşurat interviul, cât şi deschiderea dl. Constantin au fãcut posibilã realizarea unui material sincer, înainte de un moment important – acordarea unei stele […]

24
/09
/12

            Pe Mihai Munteniṭã l-am cunoscut la Casa de Culturã a Studenṭilor. Atitudinea acestuia din momentul în care ne-am întâlnit a contrastat în totalitate cu vremea ploioasã din acea zi de toamnã. Mihai Munteniṭã mi-a lãsat impresia omului dechis, mereu activ şi care vorbeşte cu drag despre meseria sa. Pe tot parcursul interviului am avut […]

18
/09
/12

Maestrul Radu Beligan a avut amabilitatea de a ne primi în casa dumnealui pentru a discuta despre piesa Jubileul, al cărei regizor este. Într-o atmosferă prietenească, dar încărcată de emoţie, am avut ocazia de a îi lua un interviu celui care îşi lasă o amprentă puternică asupra teatrului românesc – fie din postura de regizor, […]

Page 27 of 27« First...1020...2324252627