Alexandru Mâzgăreanu: „Sonată de toamnă” e o poveste despre adulți-copii care au nevoie de iubire
https://www.ziarulmetropolis.ro/alexandru-mazgareanu-sonata-de-toamna-e-o-poveste-despre-adulti-copii-care-au-nevoie-de-iubire/

Spectacolul „Sonată de toamnă”, după celebrul film al lui Ingmar Bergman, va avea primele reprezentaţii la Teatrul Nottara, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, pe 3 şi 5 septembrie.

Un articol de Monica Andronescu|3 septembrie 2021

„Sonată de toamnă”, film considerat „cântecul de lebădă” al lui Ingrid Bergman, care, la momentul când a filmat, suferea de cancerul care avea s-o ucidă peste câțiva ani, este, de altfel, singura colaborare a celor doi mari creatori: Ingmar Bergman și Ingrid Bergman.

Povestea din „Sonată de toamnă” e tulburătoare și se înscrie în preocupările lui Bergman: sondarea trecutului, relația cu părinții, traumele copilăriei, explorarea feminității, căutarea iubirii. O pianistă celebră – interpretată în film de Ingrid Bergman – își vizitează fiica, soție de pastor, într-un sat pierdut de lume, după mulți ani în care nu s-au văzut. Viața a trecut peste fiecare dintre ele, în acești șapte ani în care au stat departe fiecare a trăit momente teribile, momente importante, momente ultime, la care cealaltă n-a avut acces, iar întâlnirea lor, care durează o zi și-o noapte, scoate la iveală umbrele și traumele trecutului, dezvăluie, ca un tăvălug, cioburi de suferință care taie ascuțit și așază, cu cruzime, oglinda în față. În casa parohială unde trăiește Eva alături de soțul ei Viktor și de sora ei Helena, chinuită de o boală degenerativă, Charlotte, pianista aclamată pe toate scenele mari ale lumii, acum singură, după mai multe relații amoroase, se vede pusă față în față cu trecutul și cu toată acea bucată uriașă din existența ei, pe care a lăsat-o deoparte, alegând întotdeauna muzica. Un preludiu de Chopin, o cină în trei, o noapte tulburată, dezvăluie o existență întreagă…

În spectacolul de la Teatrul Nottara, din distribuție fac parte Victoria Cociaș, Laura Vasiliu, Sorina Ștefănescu și Dan Bordeianu.

Despre lumea lui Bergman, am stat de vorbă cu regizorul Alexandru Mâzgăreanu.

În ultimii ani lumea lui Ingmar Bergman a fost destul de mult prezentă pe scenele din România? „Strigăte și șoapte”, „Persona”, „Scene dintr-o căsnicie” au fost montate în diverse teatre. Cum îți explici acest interes relativ brusc pentru textele lui?

Cred că e un regizor cu un nivel de popularitate încă foarte mare, filmele lui, poveștile lui mi se par încă foarte puternice și deloc datate. Iar multe din filmele lui au și un nivel mare de teatralitate, el însuși lucrând mult în teatru. Sunt povești și sensibile, și pline de cruzime, e un melanj foarte interesant pentru lumea noastră. Și tocmai pentru că aparent sunt îndepărtate de universul nostru, de felul nostru de a fi, asta le și face incitante pentru un regizor de teatru. Și datorită felului cum sunt scrise scenariile mi se par ușor de transpus în teatru.

Tu ai ales să pui în scenă „Sonată de toamnă”, în premieră pe țară. Ce te-a atras la această poveste?

Eram student când am văzut prima dată filmul și m-a frapat foarte tare povestea. Am rămas în minte cu imaginea celor două la scena de la pian, când mama practic o umilește pe fiică. A fost scena care m-a frapat cel mai tare. Și încă de-atunci m-am gândit ce interesant ar fi de transpus în teatru povestea asta. Dar mult timp a rămas doar un gând. Anul trecut mi-a revenit în minte, am revăzut filmul și m-am gândit ce potrivit ar fi rolul lui Charlotte pentru doamna Victoria Cociaș. Și în plus, mă interesează să explorez această zonă care cercetează traumele din copilărie, relația dintre părinte și copil, lucrurile acelea nespuse, care rămân acolo și te macină. De fapt, mă interesează în măsura în care mă emoționează și vreau să le explorez. Mi se pare că textul are și un interesant fior cehovian. Și m-am gândit că am distribuția potrivită pentru el și că ar fi un pariu câștigător și pentru teatru, și pentru actrițe, mai ales că nu s-a făcut niciodată în România.

Cu ce capcane te lupți atunci când faci un spectacol după un film celebru?

Desigur, mijloacele pe care le oferă filmul sunt diferite de cele pe care le oferă teatrul. Și atunci, complicat a fost să creez parcursul dramaturgic, astfel încât povestea să stea în picioare pe scenă. Am renunțat la câteva părți pe final, pentru că mi s-a părut că, spre deosebire de film, pe scenă ar fi redundante și chiar am scris un pasaj pentru scena cu masa, pentru că am simțit că-n versiunea scenică în acel moment e nevoie să umplu un gol.

Ce ți-ai propus să cercetezi, să dezvălui, să explorezi cu acest spectacol?

Tema trecutului care te marchează și traumele copilăriei, care sunt ca niște cicatrici deschise, răni pe care trebuie să le duci toată viața, dacă nu reușești să te cunoști, să înțelegi și să treci peste… Și încă o temă care mi se pare importantă aici este nevoia de iubire. Iubirea. Ura… Și felul cum lipsa de iubire creează traume care se dau mai departe din generație în generație. Nevoia permanentă de iubire și faptul că fiecare dintre noi rămâne copil indiferent de vârsta la care ajunge… Și vedem în această poveste aproape patru copii, de vârste diferite. Cred că asta e interesant de observat, că fiecare e un copil-adult care are nevoie de iubire: și Eva, și Helena, și Viktor și, mai ales, Charlotte, care e un copil care a făcut doi copii… Și care n-a știut cum să gestioneze situația. Acestea sunt lucrurile pe care am încercat să pun accentul în spectacol.

La sfârșit te întrebi totuși? Cine are dreptate? Al cui egoism e mai îndreptățit? Al fiicei care s-a simțit neglijată sau al artistei care se simte neînțeleasă? Tu cum ai gândit spectacolul?

Fiecare are dreptate și fiecare e o victimă. Cred că lucrurile sunt extrem de interesante din perspectiva psihanalizei. Liv Ullmann spunea la un moment dat, peste ani, într-un interviu, vorbind despre film, că acum, privind în urmă, crede că Eva nu avea dreptate. Că se întâmplă uneori să exagerezi anumite lucruri în viață. Ce cred eu e că asta e o afirmație pe cât de adevărată, pe atât de falsă. Sigur că atunci când evoci ceva din trecut, fie pozitiv, fie negativ, lucrurile pot căpăta o anumită amploare. Dar eu… o cred pe Eva.

Dacă ar fi să rezumi în câteva cuvinte această poveste?

E o poveste despre adulți-copii care au nevoie de iubire.

Spune-mi o replică pe care o iei cu tine de fiecare dată!

„În Dumnezeu e totul – toate forțele uriașe, din care sunt creați și diavolii, și sfinții, și profeții, și obscurantiștii, și artiștii, și iconoclaștii. Totul coexistă umăr lângă umăr, un lucru îl cuprinde pe celălalt…”

Foto: Victor Diaconu

11
/10
/24

În mijlocul tuturor tensiunilor și conflictelor există o forță subtilă care ne poate aduce împreună: curajul de a ne privi vulnerabilitățile și de a ne mișca cu ele spre teritorii neimaginate încă. Mișcarea, corpul și coregrafia ideilor ne dau energia și inspirația de a imagina noi lumi. Lumi mai bune, spații mai generoase, gesturi mai calde și mai umane.

10
/10
/24

Filmele de la Cannes și Berlin ajung în fiecare cartier , între 25-31 octombrie. În această perioadă vor avea loc proiecții speciale, ateliere și dezbateri în cinci dintre sectoarele Capitalei.

09
/10
/24

Institutul Cultural Român invită publicul la vernisajul expoziției „COcityCOfuture”, care va avea loc joi, 10 octombrie 2024, începând cu ora 18.00, la sediul ICR din Aleea Alexandru 38. Accesul publicului este liber pe toată durata expoziției, care va putea fi vizitată până pe 24 octombrie, zilnic, între orele 10.00-19.00.

08
/10
/24

Studiile arată că, în România, peste 76% dintre copiii și tineri romi sub 19 ani nu au mers la grădiniță. Iar cei care ajung, se confruntă cu segregarea și discriminarea din cauza sărăciei și a etniei. Un alt sondaj, realizat de CUAC (Cu Alte Cuvinte) în 2023 ne arată cum 70% dintre profesori spun că elevii lor de etnie romă nu-și declară identitatea.

08
/10
/24

Primul portret în ulei al lui Horea pictat de un român, pictorul revoluționar pașoptist ardelean Ioan Costande (1819 – 1879), este scos la licitație, la Casa A 10 by Artmark, în cadrul celui mai important eveniment din acest sezon, „Top 100 Mari Maeștri ai Artei Românești”, ce va avea loc în data de 22 octombrie, de la orele 19.00, la Galeriile Artmark din Capitală.

08
/10
/24

Istoricul de film american Kristin Thompson va fi prezentă la București și va participa la o serie de evenimente publice în perioada 24-27 octombrie, la invitația UNATC „I. L. Caragiale” București, care îi va conferi titlul de Doctor Honoris Causa.

07
/10
/24

Săptămâna aceasta începe KINOdiseea - Festivalul internațional de film pentru publicul tânăr, ajuns la ediția cu numărul 16. Între 9 și 13 octombrie, la Sala Gloria și Cinema Muzeul Țăranului din București, publicul va putea descoperi o selecție remarcabilă de filme educative, recunoscute și premiate la festivaluri prestigioase precum Annecy, BUFF Malmö sau Locarno Kids.

07
/10
/24

Luând inspirație de la Homer dar aducând povestea în zilele noastre, echipa Asociației Par Coeur propune o spunere spectaculoasă și muzicală a Odiseei, povestea care a dat numele tuturor aventurilor cu rătăciri prin lume care i-au urmat vreodată. Așa s-a născut albumul „Așteptându-l pe Ulise”, disponibil deja pe Spotify, pe care publicul va putea în curând să-l vadă interpretat live la Teatrelli (București), Teatrul Andrei Mureșanu (Sf. Gheorghe) și Teatrul Gong (Sibiu).