Alianţa mediocrilor
https://www.ziarulmetropolis.ro/alianta-mediocrilor/

Mă gândesc că trăirea deplină a momentului trebuie să se consume izolându-mă complet de lumea din jur. Orice implicare sau amestec din exterior poate deranja şi infesta curăţenia şi seninătatea intimităţii. Trebuie să închid lumea de afară în jurul meu. Este foarte grea această performanţă, cere credinţă, curaj, caracter, putere… Este o virtute…

Un articol de A. G. Weinberger|4 iunie 2014

Tocmai de asta nu sunt mulți cei ce își permit astfel de momente depline. De multe ori nu sunt înțeles, sau dimpotrivă: sunt perceput foarte clar și tocmai de asta pe unii îi deranjează vorbele mele doar pentru că nu coincid neapărat cu lucrurile pe care le-au auzit acasă când au fost copii…

Dar de ce vor sa fie convinși că vorbele părinților au valabilitate absolută? Pentru că e mai comod așa… pentru că așa este acceptat social… de ce să iasă din sistemul lor blazat și călduț, unde se simt protejați? Este și asta o opțiune… cu toții au dreptul la așa ceva… Doar că în cazul acesta trebuie să își țină ciocu’ mic și să stea în locul pe care prin opțiunea lor și l-au ales.

Să lase treburile spirituale și decizionale pe seama celor care închid lumea din jurul lor, tocmai ca să-și păstreze limpezimea și seninătatea în decizii… Nici unul din ei nu e liber îndeajuns să-și poată vedea viața mizerabilă pe care o duce… Ferește-te de ei.

Se pare că o bizară alianță a mediocrității își adună forțele pentru a opri orice tip de sclipire firească a performanței cu pedigree…

Mă înfurie și mă sperie existența acestui blestem genetic din țara mea… Din păcate, foarte puțini sunt competenți cu pozițiile pe care le ocupă. Gîndește-te la asta…

 

27
/03
/13

Când am fost recuziter la Bulandra şi am privit teatrul din toate unghiurile posibile mi-am dat seama că nu-mi mai pot şterge niciodată de pe retină acele imagini. Şi am hotărât să le prind într-o ramă mai mare. Am folosit ca ramă chiar viaţa mea. Iar teatrul îşi desfăşoară culorile lui pe o pânză care nu se va umple niciodată.

27
/03
/13

Săptămâna trecută am avut spectacol la Teatrul Naţional. Pe lângă activitatea de coordonare a Teatrului Studenţesc Podul, sunt actor-colaborator al Teatrului Naţional. Cele două „locuri de muncă“ sunt diferite, dar senzaţia este că s-ar putea completa unul pe celălalt.

15
/03
/13

O linişte în sală, de parcă toţi spectatorii uitaseră să respire... Apoi, unele voci din public au rostit, în şoaptă: „iubire“, intuind că va fi următorul cuvânt care va fi rostit şi pe scenă.

13
/03
/13

Ai ucide pentru o slujbă ca lumea într-o corporație? Cauți un job mortal, la o multinațională? Vrei să avansezi, țintești o poziție criminală, la vârful ierarhiei?

12
/03
/13

Eu mi-am dorit să fiu de meserie actor şi nimic altceva. Sunt conştient că timpurile pe care le trăiesc presupun ca acest fapt să nu poată rămâne unul singular şi nici recomandabil.

05
/03
/13

Un actor/regizor mi-a spus odată: „când o să te întrebe cineva dacă ai ucis vreodată, să zici că da. Pe scenă. Nu o să te creadă, dar tu ştii cel mai bine ce ai simţit.

17
/02
/13

EXCLUSIV Irina Margareta Nistor, critic de film, corespondenṭă specială de la Berlin pentru Ziarul Metropolis. „În sfârșit am ajuns la ea. Și este una strălucitoare, venită din lumea Fraților Lumière, e Luminița noastră, Gheorghiu, care a pășit pe covoarele roșii de la Cannes și Los Angeles cu „Moartea Domnului Lăzărescu” și  acum ca Doamna în […]

14
/09
/12

Să scriu în numele actorului George Ivaşcu, sau în numele directorului Teatrului Metropolis ? Sau în numele amândurora ? Cred că voi scrie din perspectiva omului îndrăgostit de artă.

Pagina 11 din 11« Prima...7891011