Alina Rotaru: „Emoția pe care am simțit-o când am pășit pe scena mare de la Metropolis nu o voi uita curând”
https://www.ziarulmetropolis.ro/alina-rotaru-emotia-pe-care-am-simtit-o-atunci-cand-am-pasit-pe-scena-mare-de-la-metropolis-nu-o-voi-uita-prea-curand/

INTERVIU Continuăm seria de interviuri cu artişti care joacă la Teatrul Metropolis, cu tânăra Alina Rotaru (angajată la Teatrul Mic).

Un articol de Andrei Crăciun|20 mai 2019

Alina Rotaru, în ce spectacole ai jucat la Teatrul Metropolis din București? Care e povestea lor?
Am jucat și încă joc în două spectacole semnate (și scrise, și regizate) de Lia Bugnar. Acestea sunt 7 dintr-o lovitură și Două liniuțe. Povestea începe cu Gala Hop. În urma acestui concurs, am cunoscut-o pe Lia, care la scurt timp după ce am fost la Costinești, mi-a scris și m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să joc într-un spectacol semnat de ea. Sigur că da, am răspuns eu. Și uite așa am ajuns s-o citesc pe Crina din Două liniuțe, la Lia în bucătărie. Bucătăria unește oamenii. Iar cafeaua din timpul lecturii este un prilej de a schimba două-trei (uneori chiar mai multe) vorbe. Și așa m-a luat sub aripă. A urmat 7 dintr-o lovitură, cred eu, dintr-o inerție a relației și a lucrului. Fefe, domnișoara pe care o joc, este încă un pas către a merge din nou și din nou pe strada Mihai Eminescu nr. 89. 

Ce a însemnat în cariera dumitale Teatrul Metropolis? Cum ți-a schimbat traiectoria?
Emoția pe care am simțit-o atunci când am pășit pe scena mare de la Metropolis nu o voi uita prea curând. Pentru că tot ce îmi doream în momentul ăla era să nu cumva să uit ceva din ce repetasem și să nu încurc pe nimeni. Și colegii m
ei au muncit ca niște nebuni să mă asigure că totul va fi bine și că suntem toți în aceeași oală și că, orice s-ar întâmpla, am o plasă de siguranță. Destul de rar, aș spune eu. După terminarea primului spectacol, mi-au zis: „Ai văzut? Ce ți-am zis?”. Și m-am liniștit. Așadar, la Teatrul Metropolis am învățat că, dacă lucrezi cu partenerul, nu se poate întâmpla nimic rău. Cât despre traiectorie, mi-e clar ca talismanul de noroc pe nume Lia mi-a dat drumul să zbor către meserie. Am învățat să vorbesc normal și să nu joc în capul meu, iar continuarea a însemnat o sumedenie de proiecte.

Cum este publicul de la Teatrul Metropolis? Ce este special la acest teatru?
Reacțiile diferă de la reprezentație la reprezentație, dar lucrul care îi unește pe spectatorii din acest teatru este atenția. Sunt seri mai bune sau mai proaste pentru noi. Dar indiferent de măsura jocului, oamenii din public sunt ochi și urechi. Merg cu tine până când ai terminat de spus povestea, chit că tu știi că ai fi putut da mai mult. Și asta respect la un public divers. Divers pentru ca nu vin numai tineri sau în vârstă, ci oameni din toate categoriile de vârstă. La o comedie n-o să vezi doar tineret gata de hăhăială, ci tineret gata de distracție și n-o să vezi oameni în vârstă gata de aruncat cu roșii, ci gata de relaxare. Adică de atenție. În acest teatru cred că este specială gașca de actori și regizori care performează. Și de aici și textele care se montează: clasic și contemporan. „Toate-s vechi și nouă toate”, dar când pui și sare și piper, e clar că vrei să-ți instalezi aplicația de la Metropolis ca să prinzi loc la spectacole.

Ca spectator ai umblat pe la Metropolis? Ai văzut ceva ce ți-a plăcut pentru totdeauna?
Aș revedea Visul unei nopți de vară, în regia domnului Victor Ioan Frunză.
Pentru că acest spectacol este bogat într-o lume săracă, iar aerul dintre actori se mișcă atât de repede, că te face să-ți dorești să nu se termine o scenă. Abia ce-apuci să te încălzești, că și pleci în alt spațiu. E ca un drum cu multe curbe pe o pantă abruptă. Și când să ajungi în vârf, vin aplauzele. Nu-i nimic, îl mai vezi o dată.

Spune-mi cele mai frumoase și mai caraghioase întâmplări pe care le-ai trăit la Metropolis.
La început, de fiecare dată când aveam spectacol, ori trebuia să zic la intrare numele, scopul și durata vizitei, ori îmi era arătată casa de bilete. Acum spun bună ziua și merg direct la cabină. Ce e frumos este că ne întâlnim înaintea fiecărui spectacol să dăm text, uneori și cu mișcare pe scenă, iar ăsta este un obicei atât de sănătos, că spectacolul devine o prelungire firească a unui lucru deja început. Iar atunci când ieșim la aplauze, negreșit ne uităm unii la alții și știm cum a fost.

Povață pentru tinerii care urmează să aibă primul lor spectacol la Metropolis.
După primul spectacol vine și al doilea, atâta timp cât este făcut cu pasiune și dedicare.
Și musai trebuie furat (învățat) de la oamenii care joacă acolo, pentru că au multe de împărtășit. 

La Teatrul Metropolis am învățat că, dacă lucrezi cu partenerul, nu se poate întâmpla nimic rău. (Alina Rotaru, actriță)

08
/06
/17

Între 20-27 mai, Buzăul a devenit scena Festivalului ”Buzău Iubește Teatrul”, un ”nou festival vechi” împrospătat cu un nume și un concept de organizare nou. Spectacole dintre cele mai noi și apreciate din București, dar și două spectacole din Piatra Neamț și Suceava, o secțiune pentru studenți și alta pentru copii, spectacole de stradă și conferințe. L-am prins pe foarte activul director Adrian Găzdaru în mijlocul festivalului și l-am rugat să-și tragă puțin sufletul și să ne povestească despre FBIT.

05
/06
/17

Dramaturgul Saviana Stănescu, născută în România și stabilită în Statele Unite ale Americii, a fost invitată recent să țină, alături de Matei Vișniec, un workshop de scriere dramatică în cadrul programului POINT New Writing, desfășurat la festCO 2017. Despre întâlnirea sa cu tinerii dramaturgi de la noi, dar și despre cum se scrie teatru azi, în rândurile care urmează...

02
/06
/17

"Limitările financiare pot fi luate ca un imbold creativ, dar numai dacă integrezi constrângerile bugetare de la început în procesul creativ", afirmă Antoine Le Bos, consultant de scenariu în cadrul "Less is More", o platformă europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat, care va desfăşura la TIFF un workshop.

30
/05
/17

Diana Cavallioti (31 de ani), rolul principal feminin din filmul românesc de mare succes „Ana, mon amour”, are, mai ales, o frumoasă carieră în teatru. În linii mari, toate acestea se cunosc. Din interviul care urmează veți afla detaliile. Cine, ce, de ce, unde, când, cum. Ca la Ziar.

29
/05
/17

INTERVIU „Secondo Me” a fost prezentat în 2016 la Locarno. În iunie, documentarul, care are în centru doi garderobieri (de la Viena şi Milano) şi o garderobieră (de la Odessa), va putea fi văzut la TIFF. Regizorul Pavel Cuzuioc, născut în Republica Moldova şi stabilit în Austria, vorbeşte despre film şi despre cum a ajuns cineast.

18
/05
/17

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanții” și „Bandiții”. Atenție, urmează un interviu neconvențional! Despre cultură și războaie, despre cărți, tineri și nostalgie. Se pune chiar și întrebarea: „Ești un agent al Kremlinului, Vasile?“

16
/05
/17

Este unul dintre profesorii fondatori ai şcolii de teatru clujene și a instruit cinci generaţii de absolvenţi ai secţiei române de actorie. Miklós Bács vorbește despre povestea sa de viață și teatru și rolul Faust din spectacolul cu același nume în regia lui Silviu Purcărete, jucat la Teatrul Național ''Radu Stanca'' din Sibiu.

11
/05
/17

Profitând de lansarea în limba română a romanului „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” (ed. Humanitas, 2017), de Care Santos și Francesc Miralles, am provocat-o pe celebra scriitoare catalană la un exercițiu de rememorare a traseului său – de la primul concurs literar câștigat, pe când era elevă, la cum arată o zi obișnuită pentru ea acum, ca autoare a unor cărți traduse în peste 20 de limbi.

04
/05
/17

„Încă nu m-am îndepărtat de concluzia asta, că cinema-ul este inutil. Pe de altă parte, îl îmbrăţişez nemăsurat”, spune regizorul Gabriel Achim, al cărui debut, „Visul lui Adalbert” (2011), este acum disponibil pe platforma Cinepub. Noul său film, „Ultima zi”, va rula din 12 mai în cinematografe.

04
/05
/17

Un interviu neconvențional cu ziaristul (colaborator al Ziarului Metropolis) și scriitorul Andrei Crăciun, despre cea mai recentă dintre cărțile sale – „Aleea Zorilor” (publicată la Editura Polirom), care este o carte despre copilărie, scrisă într-o singură frază.