„Amy”. Graţie şi moarte
https://www.ziarulmetropolis.ro/amy-gratie-si-moarte/

CRONICĂ DE FILM Cele mai devastatoare imagini din „Amy”, documentarul despre Amy Winehouse, sunt cele în care chipul expresiv – frumos prin imperfecţiunea sa – şi corpul firav al solistei sunt transfigurate radical de vecinătatea înfiorătoare cu moartea, din cauza drogurilor tari şi a alcoolului în exces.

Un articol de Ionuţ Mareş|26 septembrie 2015

Două sunt tipurile de imagini generice care domină şi susţin „Amy”, tulburătorul documentar biografic realizat de cineastul britanic Asif Kapadia despre Amy Winehouse.

Unele o surprind pe solistă în momentele de graţie muzicală, când vocea ei irepetabilă, misterioasă, gravă, ia în stăpânire coloana sonoră, transmiţând emoţiile unor experienţe traumatizante transformate în artă. Versuri simple, aproape prozaice, dar de o sinceritate dezarmantă.

Apoi sunt cele în care chipul expresiv – frumos prin imperfecţiunea sa – şi corpul firav al artistei sunt transfigurate radical de vecinătatea înfiorătoare cu moartea, din cauza drogurilor tari şi a alcoolului în exces. Sunt imagini – împrumutate parcă din stilistica filmelor horror – în care privirea solistei este înlocuită de privirea morţii.

Fiecare din cele două ipostaze este declinată sub diverse forme vizuale, iar între ele se întind fragmente dintr-o viaţă trăită pe (mult prea) repede înainte (aşa cum spune un apropiat, ea era parcă un suflet bătrân într-un trup tânăr).

„Amy” este un film de montaj, un puzzle cu bucăţi din ceva mai mult de zece ani din existenţa sinuoasă a artistei. Un amestec de înregistrări video personale (aparţinând protagonistei, familiei sau prietenilor ei), apariţii media, fotografii şi interviuri realizate de Kapadia cu cei din jurul său (şi din care sunt păstrate doar vocile, folosite pentru a completa imaginile).

Structura aleasă de regizor este limpede, clasică chiar. Desfăşurarea este cronologică – „povestea” porneşte din adolescenţă, continuă cu lansarea în muzică şi cucerirea faimei mondiale şi se încheie cu prăbuşirea până la moartea survenită la vârsta de 27 de ani.

Nu sunt omise nici sugestiile tipice (şi mult prea la îndemână) în cazul discursurilor din zona mainstream (sau la limita mainstream-ului, ca în această situaţie) despre celebritate, propuse ca resorturi psihologice şi ca posibile explicaţii pentru o soartă deraiată: şocuri din copilărie (părinţi despărţiţi, neglijenţă), presiunea prestigiului, expunerea mediatică, influenţa negativă a anturajului, eşec în relaţii, fragilitatea interioară.

Dinamismul acestui documentar intens de două ore este însă dat de contrastul întreţinut permanent, dar neostentativ, între portretul intim al tinerei (de altfel, miza principală a filmului, expusă încă din titlu) şi imaginea ei publică. Două lumi care întotdeauna se influenţează reciproc şi care uneori se suprapun.

Paradoxul pe care filmul îl relevă – dar asupra căruia, din păcate, nu insistă – este înclinaţia publicului şi a societăţii contemporane de a se hrăni din emoţiile violente ale unui artist, fără a conştientiza pe deplin sau a-i păsa de drama personală a acestuia. Un paradox exprimat în cazul lui Amy Winehouse prin succesul piesei „Rehab”, în care vorbea tocmai despre problemele ei cu drogurile şi băutura, dar care nu a făcut decât să-i consolideze celebritatea.

Kapadia ia imaginea lui Amy Winehouse construită de media, o destructurează violent, doar pentru a o recompune şi a lansa o legendă. Aşa cum numai astfel de destine tragice pot să ofere.

Amy (SUA, 2015)

Regia: Asif Kapadia

Rating: ●●●○○

Distribuit de Independenţa Film, „Amy” rulează din 18 septembrie în cinematografe.

07
/04
/15

Când a ales să plece din țară, în 1989, Bogdan Stanoevici era un tânar actor în mare vogă, lăudat de critici, căutat de regizori, răsfățat de femei și invidiat de bărbați. De profesie actor, cunoscut pentru roluri precum "Sania albastră", de Ioan Carmăzan, "Noi, cei din linia întâi", de Sergiu Nicolaescu, și "Tertium non datur", de Lucian Pintilie, Bogdan Stanoevici a fost în centrul atenției în ultimii ani datorită carierei sale politice.

06
/04
/15

Pisica neagră, circul magic, un prinț de sârmă și un mic trompetist îndârjit îi vor încânta pe cei mici la cea de-a șasea ediție NexT Kids, un program special dedicat copiilor cu vârste între 4 şi 12 ani, în cadrul Festivalul Internaţional de Film NexT (15 - 19 aprilie).

06
/04
/15

Un film revelator despre înțelegerile statului italian cu Mafia, care a făcut vâlvă în 2014 la Festivalul de la Veneția, este unul dintre cele șapte titluri din competiția Festivalului Internațional de Film Cinepolitica (26 – 30 aprilie). The State-Mafia Pact / La Trattativa, regizat de Sabina Guzzanti, dezvăluie modul în care reprezentanți ai statului acționau ca punți de legătură sau agenți ai crimei organizate.

06
/04
/15

Serialul politic "House of Cards" va continua cu cel de-al patrulea sezon, care va fi difuzat pe internet în 2016. Kevin Spacey a fost recompensat, în 2015, cu un Glob de Aur pentru rolul din acest serial, la fel ca şi Robin Wright, partenera sa din film, premiată pentru rolul soţiei lui Frank Underwood.

03
/04
/15

CRONICĂ DE FILM Întâmplarea face ca filmele de debut a două regizoare românce să poată fi văzute în același timp pe marile ecrane: documentarul „Aliyah DaDa”, al Oanei Giurgiu (cunoscută ca producătoare), și lungmetrajul de ficțiune „Marussia”, al Evei Pervolovici, o tânără cineastă stabilită în Franța.

03
/04
/15

"Caravana filmului românesc" va debuta luni, în Bucureşti, peliculele "Amintiri din copilărie" şi "Saltimbancii", de Elisabeta Bostan, şi "Dumbrava minunată", de Gheorghe Naghi, urmând să fie proiectate între 6 şi 9 aprilie în sala de consiliu a primăriei sectorului 4, în programul "Şcoala Altfel".

02
/04
/15

Filme provocatoare, aflate în clasamentele criticilor din lumea întreagă şi premiate la marile festivaluri vor fi proiectate la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), care va avea loc la Cluj-Napoca, între 29 mai şi 7 iunie

01
/04
/15

SPECIAL ZIARUL METROPOLIS. Că sunt intimidant de frumoase și copleșitor de talentate este o banalitate. Ele sunt, de fapt, zeițe coborâte printre noi, muritorii. Datorită lor e imposibil să nu iubești filmul francez de ieri sau de azi, cu toate aerele lui de superioritate.