Amy
https://www.ziarulmetropolis.ro/amy/

Rulează  în cinematografe un documentar care recompune drumul grăbit spre moarte care a fost viaţa acestei femei care va rămâne pentru totdeauna tânără. E cumplit.

Un articol de Andrei Crăciun|13 octombrie 2015

Ce făceați pe 23 iulie 2011? Nu prea pot să uit: era ziua în care împlineam douăzeci și opt de ani. Fusesem, îndelung, convins că nu voi apuca ziua aceea, dar iată că eram pe o insulă grecească, înaintând către nicăieri într-o relație demult defunctă; în ajun tocmai admirasem un orb care privea un apus de soare, eram la masă, întrebându-mă ce a văzut orbul, eram la masă și vin era în pahare și mă pregăteam să mai cer o porție mică de brânză feta, simplă, fără nimic.

Atunci am aflat că în Londra tocmai a murit Amy Winehouse, la douăzeci și șapte de ani, nemernica. Îmi doream în egală măsură să mor și să trăiesc, probabil că îmi era, pe atunci, destul de indiferentă viața, care, firește, n-a ezitat să se răzbune pe indiferența mea. Dar eu trăiam, iar Amy Winehouse nu mai trăia.

Rulează în cinematografe un documentar dedicat vieții acestei artiste care a ajuns prea sus, fără să cunoască zborul la acele altitudini, ca și cum la acele altitudini chiar s-ar putea zbura.

Merg la cinema, îl privesc, deloc resemnat. Încerc să o înțeleg pe Amy Winehouse, încerc să îi înțeleg apetitul pentru autodistrugere, furia cu care și-a încheiat existența. Cumva, cred că reușesc. Nu îmi e străină furia aceasta.

Și eu am scris versuri, numai că versurile mele nu au ajuns niciodată la milioane de oameni, eu nu am umplut stadioane în care oamenii să recunoască în ceva scris de mine o durere foarte comună, și nu voi umple nici de aici înainte. Amy Winehouse a reușit asta. Ea, care era destinată jazz-ului, și a sfârșit în cel mai grotesc comercial. Ea, o evreică deloc oarecare, care s-a agățat de iubire ca de cea mai cruntă iluzie. Ea, care înaintând în tunel, nu și-a pierdut simțul umorului. Amy Winehouse a zburat, deși era destinată prăbușirii. Acestei forme de curaj încă nu i s-a găsit un nume potrivit.

Privesc documentarul și văd o poetă a faptului banal de a suferi, o poetă incapabilă de viață, văd milioanele de dolari care cad peste ea ca niște lopeți grele de întuneric. Amy Winehouse a băut, incapabilă de reabilitare, a băut și s-a drogat, și și-a irosit harul, ca și cum viața n-ar fi meritat trăită.

Au trecut patru ani de atunci și poate că vor mai trece. Încă nu am un răspuns: nu știu dacă viața merită sau nu merită trăită, dar eu trăiesc, iar Amy Winehouse nu mai trăiește. Aceasta este – totodată – o iluzie: această femeie continuă să fie iubită de atâția oameni egoiști, și mult rătăciți se vor agăța de versurile ei negre, ca de o speranță. Cu siguranță, Amy Winehouse, așa moartă cum e, e mai vie decât mine.

Privesc documentarul și mă uluiește incredibila transpunere în vers a realului. Amy Winehouse a fost, mai ales, un fidel funcționar al propriei existențe tulburate, înregistrându-și deriva cu o cruzime îngrozitor de autentică. Mulțimile sunt, uneori, în stare să recunoască autenticitatea. Totodată, mulțimile nu știu să se oprească din această ridicare și demolare a idolilor.

Privesc documentarul. Amy Winehouse avea un teribil talent, precum se știe. Era un talent adevărat – un talent care izbucnea și se impunea de la sine. Acest talent nu avea sub el terenul solid al unei culturi care să împiedice prăbușirea. Ceea ce nu înseamnă că Amy Winehouse era superficială. Nu era. Capacitatea de a te întoarce din adâncul tău cu ceva care să le folosească altora ține de o profunzime la care noi, supraviețuitorii zilei de 23 iulie 2011, încă nu am ajuns și – cei mai mulți – nici nu vom ajunge vreodată.

Privesc documentarul. Toate alegerile greșite ale unei femei tinere și foarte singure. Solidarizez cu pofta ei de moarte, cu această revoltă față de toți acești oameni care sunt gata să îți dea bani, într-un târg în care trebuie să le dai la schimb sufletul.

Amy Winehouse a murit pentru că acest târg este incorect. Amy Winehouse, deloc cultă, deloc superficială, a simțit, cu adevărat, nedreptatea acestei înțelegeri prea puțin înțeleasă.

Amy Winehouse s-a sinucis și a fost ucisă, deopotrivă. Ar putea fi o lecție care să folosească următorului superstar care tocmai împlinește douăzeci și șapte de ani. Așa ceva, însă, desigur că nu se va întâmpla. Există oameni pentru care, în timp ce noi tot adăugăm zile, nu există alt drum.

Lopeți grele de întuneric. Negru.

22
/12
/13

Scriitorul Ned Vizzini era autorul unor romane de succes, printre care şi "It's Kind of a Funny Story". Acest volum, apărut în anul 2006, ce descrie aventurile unui adolescent care se luptă cu depresia, a fost adaptat şi într-un film produs la Hollywood.

21
/12
/13

Un spectacol de teatru inspirat din cărţile care alcătuiesc franciza literară "Harry Potter", scrise de J.K. Rowling, va avea premiera pe West End, la Londra, peste doi ani.

21
/12
/13

La împlinirea a 24 de ani de la Revoluţia din 1989, telespectatorii pot urmări în 22 decembrie filmul „Stare de fapt", în regia lui Stere Gulea. Cel de-al doilea film de duminică al regizorului este Moromeţii, realizat în 1988.

21
/12
/13

"The Hunt" şi "La grande bellezza" se numără printre cele nouă lungmetraje care au fost incluse pe lista scurtă de propuneri pentru nominalizare la premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Pozitia copilului nu se regăsește pe această selectă listă.

20
/12
/13

Un serial de televiziune despre apariţia Twitter, una dintre cele mai populare platforme de socializare, va fi realizat de compania americană Lionsgate TV, după adaptarea cărţii "Hatching Twitter: A True Story of Money, Power, Friendship and Betrayal", de Nick Bilton.

20
/12
/13

Regizorul danez Lars von Trier va prezenta, în afara competiţiei, o versiune lungă, inedită, a noului său lungmetraj Nymphomaniac: Volume 1, la cea de-a 64-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin.

20
/12
/13

Mandragora Movies anunţă începerea perioadei de înscriere pentru cursurile de actorie organizate împreună cu studioul de actorie din Los Angeles. Cursurile, ajunse la a treia serie de cursanti in Bucuresti, au la bază metoda Ivanei Chubbuck.

18
/12
/13

Studiourile Disney vor produce un film despre viaţa şi cariera celebrului sprinter american de culoare Jesse Owens, câştigător a patru medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936, în faţa unui Führer furios să îşi vadă astfel discreditată teoria despre superioritatea rasei ariene.

18
/12
/13

Plasat în anii ‘50, Domnisoara populara spune povestea unei fete din provincie care, odată ajunsă la oraş, obţine primul ei job unde se dovedeşte a fi o secretară lamentabilă. Cu toate astea, în scurt timp, ea devine cea mai rapidă dactilografă din oraş. Ba chiar din ţară şi apoi din lume!

18
/12
/13

Marele premiu al ediției din acest an a Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF i-a fost acordat regizorului american Ben Russell, pentru filmul “River Rites”. Premiul pentru cea mai bună regie a revenit regizorului portughez João Rui Guerra da Mata pentru “As the Flames Rose”.

18
/12
/13

TV & Film Academy by Ruxandra Ion, cea mai complexă şcoală de talente existent în România şi care îşi va deschide porţile pentru cursanţii ei pe 3 februarie 2014, aduce un omagiu regretatului maestru Gheorghe Dinica.

18
/12
/13

Este pentru prima dată când patru actori de Oscar joacă împreună pe marile ecrane, Robert De Niro, Michael Douglas, Kevin Kline și Morgan Freeman iau cu asalt cinematografele de vineri, 20 decembrie, când se vor pregăti pentru petrecerea vieții lor, în comedia Burlaci întârziaţi.

16
/12
/13

O scrisoare deschisă a peste 75 de cineaști, adresată Ministrului Culturii şi Directorului Centrului Național al Cinematografiei, atrage atenţia că producătorii de film vor pierde finanţările forurilor europene dacă nu vor fi respectate termenele stabilite.

Page 222 of 258« First...102030...220221222223224...230240250...Last »