Amy
https://www.ziarulmetropolis.ro/amy/

Rulează  în cinematografe un documentar care recompune drumul grăbit spre moarte care a fost viaţa acestei femei care va rămâne pentru totdeauna tânără. E cumplit.

Un articol de Andrei Crăciun|13 octombrie 2015

Ce făceați pe 23 iulie 2011? Nu prea pot să uit: era ziua în care împlineam douăzeci și opt de ani. Fusesem, îndelung, convins că nu voi apuca ziua aceea, dar iată că eram pe o insulă grecească, înaintând către nicăieri într-o relație demult defunctă; în ajun tocmai admirasem un orb care privea un apus de soare, eram la masă, întrebându-mă ce a văzut orbul, eram la masă și vin era în pahare și mă pregăteam să mai cer o porție mică de brânză feta, simplă, fără nimic.

Atunci am aflat că în Londra tocmai a murit Amy Winehouse, la douăzeci și șapte de ani, nemernica. Îmi doream în egală măsură să mor și să trăiesc, probabil că îmi era, pe atunci, destul de indiferentă viața, care, firește, n-a ezitat să se răzbune pe indiferența mea. Dar eu trăiam, iar Amy Winehouse nu mai trăia.

Rulează în cinematografe un documentar dedicat vieții acestei artiste care a ajuns prea sus, fără să cunoască zborul la acele altitudini, ca și cum la acele altitudini chiar s-ar putea zbura.

Merg la cinema, îl privesc, deloc resemnat. Încerc să o înțeleg pe Amy Winehouse, încerc să îi înțeleg apetitul pentru autodistrugere, furia cu care și-a încheiat existența. Cumva, cred că reușesc. Nu îmi e străină furia aceasta.

Și eu am scris versuri, numai că versurile mele nu au ajuns niciodată la milioane de oameni, eu nu am umplut stadioane în care oamenii să recunoască în ceva scris de mine o durere foarte comună, și nu voi umple nici de aici înainte. Amy Winehouse a reușit asta. Ea, care era destinată jazz-ului, și a sfârșit în cel mai grotesc comercial. Ea, o evreică deloc oarecare, care s-a agățat de iubire ca de cea mai cruntă iluzie. Ea, care înaintând în tunel, nu și-a pierdut simțul umorului. Amy Winehouse a zburat, deși era destinată prăbușirii. Acestei forme de curaj încă nu i s-a găsit un nume potrivit.

Privesc documentarul și văd o poetă a faptului banal de a suferi, o poetă incapabilă de viață, văd milioanele de dolari care cad peste ea ca niște lopeți grele de întuneric. Amy Winehouse a băut, incapabilă de reabilitare, a băut și s-a drogat, și și-a irosit harul, ca și cum viața n-ar fi meritat trăită.

Au trecut patru ani de atunci și poate că vor mai trece. Încă nu am un răspuns: nu știu dacă viața merită sau nu merită trăită, dar eu trăiesc, iar Amy Winehouse nu mai trăiește. Aceasta este – totodată – o iluzie: această femeie continuă să fie iubită de atâția oameni egoiști, și mult rătăciți se vor agăța de versurile ei negre, ca de o speranță. Cu siguranță, Amy Winehouse, așa moartă cum e, e mai vie decât mine.

Privesc documentarul și mă uluiește incredibila transpunere în vers a realului. Amy Winehouse a fost, mai ales, un fidel funcționar al propriei existențe tulburate, înregistrându-și deriva cu o cruzime îngrozitor de autentică. Mulțimile sunt, uneori, în stare să recunoască autenticitatea. Totodată, mulțimile nu știu să se oprească din această ridicare și demolare a idolilor.

Privesc documentarul. Amy Winehouse avea un teribil talent, precum se știe. Era un talent adevărat – un talent care izbucnea și se impunea de la sine. Acest talent nu avea sub el terenul solid al unei culturi care să împiedice prăbușirea. Ceea ce nu înseamnă că Amy Winehouse era superficială. Nu era. Capacitatea de a te întoarce din adâncul tău cu ceva care să le folosească altora ține de o profunzime la care noi, supraviețuitorii zilei de 23 iulie 2011, încă nu am ajuns și – cei mai mulți – nici nu vom ajunge vreodată.

Privesc documentarul. Toate alegerile greșite ale unei femei tinere și foarte singure. Solidarizez cu pofta ei de moarte, cu această revoltă față de toți acești oameni care sunt gata să îți dea bani, într-un târg în care trebuie să le dai la schimb sufletul.

Amy Winehouse a murit pentru că acest târg este incorect. Amy Winehouse, deloc cultă, deloc superficială, a simțit, cu adevărat, nedreptatea acestei înțelegeri prea puțin înțeleasă.

Amy Winehouse s-a sinucis și a fost ucisă, deopotrivă. Ar putea fi o lecție care să folosească următorului superstar care tocmai împlinește douăzeci și șapte de ani. Așa ceva, însă, desigur că nu se va întâmpla. Există oameni pentru care, în timp ce noi tot adăugăm zile, nu există alt drum.

Lopeți grele de întuneric. Negru.

12
/04
/18

“Pasiunea pentru meseria asta m-a urmărit toată viața. M-a terorizat, chiar. De-a lungul vieții, am avut trei divorțuri. Niciunul dintre ele nu m-a dat peste cap în așa măsură încât să-mi ratez măcar o parte a carierei... Nu am amestecat niciodată meseria cu viața particulară.” – Florin Zamfirescu. Aplaudat în zeci de spectacole și lăudat pentru cele peste 30 de roluri interpretate pe marele ecran, actorul Florin Zamfirescu împlinește, astăzi, 69 de ani!

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

12
/04
/18

“Consider că un popor poate fi numit civilizat atunci când îşi ocroteşte şi îşi respectă bătrânii. La noi însă s-a pierdut demult această calitate. Ne urâm unii pe alţi, aşa cum niciodată nu s-a întâmplat" - Carmen Stănescu. Cunoscuta actriţă s-a stins din viață în noaptea de miercuri spre joi, la vârsta de 92 de ani.

06
/04
/18

Pe 4 aprilie s-au împlinit 86 de ani de când Andrei Tarkovski se năștea la Zavrajie, în Rusia Sovietică, într-o lume absurdă, pregătindu-se să trăiască într-un timp absurd, căruia avea, prin creația lui, să-i modifice coordonatele.

05
/04
/18

Imaginea este dintr-un film de referință al anului 2006, ultima creație a unui mare regizor american

03
/04
/18

Centrul Ceh încheie săptămâna aceasta proiecţiile Fiction Tuesdays, cel mai nou program de proiecţii de film. Marţi, 3 aprilie, de la ora 20:00, va fi proiectat filmul experimental „Happy End”, în regia lui Oldrich Lipský, un film necesar pentru orice cinefil.

03
/04
/18

Născut în București pe 3 aprilie 1967, este unul dintre cei mai premiaţi şi unanim apreciaţi regizori români (unii critici de film îl consideră chiar "cel mai important cineast din istoria filmului romanesc") și împlinește, astăzi, 51 de ani.

02
/04
/18

Aici, în filmul "Veronica" (1972, regia Elisabeta Bostan), avea doar 4 ani și debuta pe marile ecrane alături de câțiva monștri sacri ai cinematografiei. Astăzi împlinește 50 de ani și este considerată una dintre cele mai frumoase actrițe românce din toate timpurile.

02
/04
/18

„Mi-aş fi dorit o dragoste ne­pasională, dar pe viaţă. Iubirea adevărată n-are de-a face cu pasiunea. Am trăit pasiuni şi ştiu despre ce vorbesc” - Manuela Hărăbor. Una dintre cele mai frumoase actrițe românce din toate timpurile împlinește, astăzi, 50 de ani.

02
/04
/18

ANCHETĂ Continuăm demersul de a vi-i prezenta pe unii dintre cei mai promiţători tineri regizori români de film ai momentului. Nu au debutat încă în lungmetraj, dar sunt şanse mari – scurtmetrajele lor stau deja mărturie – să tot auzim de următorii cinci cineaști în anii care vor veni: Radu Matei Bărbulescu, Cecilia Felméri, Cristina Haneș, Luiza Pârvu și Andrei Răuțu.

31
/03
/18

CRONICĂ DE FILM Amestec de SF şi film de aventuri şi cu aparenţa unui joc video, „Ready Player One” (2018), regizat de Steven Spielberg, încearcă să surprindă ceva din spiritul timpului şi să anticipeze viitorul.

Page 60 of 257« First...102030...5859606162...708090...Last »