MEMORIA CULTURALĂ Cei care au văzut-o şi care au ascultat-o cu siguranţă nu o vor uita. Actriţă şi cântăreaţă de succes, Anda Călugăreanu a murit la doar 46 de ani, pe 15 august 1992.
Un articol de Monica Andrei|14 august 2014
Anda Călugăreanu avea o carieră în muzică şi emisiuni de divertisment în televiziune, juca în spectacole de teatru de revistă, era în mare vervă pe scenă, alături de mari actori, când a dat admitere la Teatru. A fost admisă de-abia a doua oară şi a absolvit în 1987; după câţiva ani, a fost solicitată să predea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), Facultatea de Teatru.
A urmat cursuri de balet nouă ani, dar dragostea pentru teatru a învins. Când a dat admitere la Teatru, jucase în spectacole de divertisment, la televiziune: „Profil pe 625 de linii” cu Alexandru Bocăneţ, Doina Levintza, Florian Pittiş şi Dan Tufaru. Tot în televiziune îl întâlneşte pe Toma Caragiu.
„Mi-am dorit dintotdeauna să fac teatru”, va spune actriţa, într-un interviu. „Din dorinţa de a fi pe scenă am început să cânt, şi tot asta m-a îndreptat către şansonetă, în care textul, poezia lui, semnificaţia lui, deţin rolul principal. Am căutat expresia şi stilul ce se potrivesc mai bine cu firea mea şi cu textele pe care le aleg.”
Pe numele ei din buletin Anca Călugăreanu, cea care devine pe scenă Anda Călugăreanu s-a născut la 24 octombrie 1946.
Studentă fiind, joacă la Teatrul Teatrul „I.C. Nottara” din Bucureşti alături de Horaţiu Mălăele în spectacolul „De ce dormi, iubit-o?” La Teatrul Foarte Mic, interpretează un rol de cântăreaţă în spectacolul „Şoareci în apă”, apoi un travesti în spectacolul cu piesa „Mitică Popescu” sau hazlie în „Baba Hârca”.
De-a lungul scurtei cariere ca actriţă, cinematograful i-a oferit puţine momente, dar memorabile prilejuri de a impresiona, în filme ca: „Bietul Ioanide”, „Stop cadru”, „O zi la Bucureşti”. În schimb, cronicarul de teatru a avut ce evoca. Anda Călugăreanu a fost vibrantă baladistă într-un recital de poezie, protagonistă în spectacole de teatru de revistă, iubită, adorată de public.
A colaborat cu actriţa Leopoldina Bălănuţă în spectacole de recitaluri de poezie în calitate de cantautor implicându-se în rostirea pe cânt a versului despre care va spune peste ani: „Cu Leopoldina Bălănuţă şi Johnny Răducanu am lucrat un recital dedicat Mariei Tănase, un omagiu acestei inegalabile artiste a muzicii româneşti.”
Regizoarea Mariana Niculescu o distribuie în spectacole pentru copii şi intuieşte că e o mare actriţă. Astfel, a jucat în spectacolele de la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti: „Sânziana şi Pepelea”, „Prinţesa şi ecoul”, „Tyl Ulenspiegel”.
Întâlnirea cu Toma Caragiu
“Întâlnirea mea cu Toma Caragiu a însemnat mult pentru mine nu numai pentru că a sesizat cu câtă pasiune iubeam teatrul şi muzica, ci şi pentru că am învăţat enorm de la el. În primul rând, am învăţat că, în meseria asta, lucrurile trebuie privite cu multă seriozitate – chiar şi atunci când joci la televiziunea, genul «uşor». Am înţeles atunci că un mare actor are capacitatea şi disponibilitatea de a-şi ajuta partenerii, sensibilitatea şi răbdarea de a construi împreună cu ei.
Îl ascultam concentrată şi emoţionată; era fermecător, destins, parcă se juca şi, totodată din felul lui de a lucra se desprindea clar ceea ce aveam de făcut ceilalţi. Îşi cheltuia fără pic de egoism fantezia, forţa creatoare şi talentul. Sunt fericită că l-am avut partener, a fost un mare noroc pentru mine; şi sunt fericită că au rămas în filmoteca televiziunii emisiunile noastre.
Mi-am dorit autonomie în actul artistic. Simţeam că e o experienţă pe care trebuie să o străbat; intuiam că interpretul este şi creator, nu numai executant. Nu caut să fiu originală cu orice preţ, originalitatea se realizează numai atunci când n-o cauţi. Dacă am ceva de spus, cred că e bine s-o spun, aşa cum pot, întrebuinţând limbajul care exprimă exact ceea ce am spus.”
Toma Caragiu povestea despre despre Anda Călugăreanu: “În acel show al nostru, care a avut un mare succes, a fost o parteneră ideală, pentru că a ascultat ce i s-a spus, a fost foarte receptivă şi noi i-am acordat toată încrederea şi a fost bine ce a făcut.” Anda nu avea atunci şcoală de actorie.
Anda Călugăreanu a înregistrat 10 discuri, iar unul dintre ele a obţinut “Discul de aur” pentru popularitate.
“Muzica pe care o interpretez nu se încadrează în nici una dintre categoriile muzicii uşoare. Limbajul ei e altul. Ea reprezintă o modalitate de a se exprima. Îmi aleg versurile şi-mi compun singură muzica de acompaniament de chitară, atât cât mă pricep. Pentru a da semnificaţie cuvintelor şi a le face să se acorde cu sonoritatea melodiei, mă străduiesc să inventez ritmuri noi, culori sonore, ambianţă. Nu pot spune că sunt virtuoz al instrumentului – de altfel nici nu intenţionez asta, ci încerc, cântând poezia, s-o duc mai aproape de sufletul omului. Mi-am impus să nu folosesc efecte exterioare. Astfel, instrumentul capătă graiul pe care i-l dau eu, direct, uneori naiv, alteori grav, şi cred că este un grai discret, simplu şi plăcut.”(Gong 1995)
Florian Pittiş: „Ancuţa a reprezentat întotdeauna faţa nevăzută a personalităţii, acel om cald din spatele scenei, prieten nemaipomenit care întotdeauna şi-a găsit timp pentru un telefon, chiar de la mari depărtări, fără să fie la mijloc o aniversare; omul care a insuflat curaj celor din jur prin încrâncenarea cu care a luat întotdeauna lucrurile de la capăt, de la zero, strângând din dinţi şi spunându-şi «Vă arăt eu vouă, că tot eu am dreptate! Drumul meu este un drum mai greu, dar este un drum al cinstei şi al adevărului.»
Şi aşa a şi fost! A debutat în muzică devenind vedetă a anilor ’60 cântând în diverse formaţii şi fiind acceptată de două categorii de public aflate în contradicţie. Până în ultima clipă a vieţii ei a învăţat de la alţii şi i-a învăţat pe alţii.” (Revista Flacăra, 1995)
Foto cu Anda Calugareanu: cinemagia
