Andrei Crăciun se întoarce la poezie
https://www.ziarulmetropolis.ro/andrei-craciun-se-intoarce-la-poezie/

Colegul nostru Andrei Crăciun lansează astăzi, de la ora 18.30, la Târgul de Carte „Gaudeamus” , la standul Herg Benet, volumul de versuri „Poezii pentru acea necunosсută”. Cartea costă cincisprezece lei.

Un articol de Petre Ivan|21 noiembrie 2015

Este o plachetă care reunește poeme din tinerețea timpurie a ziaristului, ceea ce – conform declarațiilor acestuia – ”am mai putut salva, deloc hristic, de pe trei hard-uri ridicate prematur la ceruri; acolo se aflau nu mai puțin de trei albume de poezie atinse de aripa mediocră a muzelor din mahalaua Teilor; asta e – am pierdut multe în viață, sunt un risipitor.”

Andrei Crăciun a mai publicat în acest an – tot la Herg Benet – volumul de proză scurtă ”Pălăria albastră și alte povestiri”, pe care îl descrie ”un best-seller de Centrul Vechi”. În anul 2014, a debutat, în liga mare, cu un volum de publicistică – ”Baricadele” – la Editura Humanitas.

Gazetar de presă scrisă cu zece ani de experiență, Andrei Crăciun a fost pe rând ”talentul anului” (2005), ”cel mai bun tânăr ziarist de cultură din România” (2010), ”cel mai bun editorialist” (2011), ”cel mai bun reporter”(2012). Sunt distincții oferite de prestigioase instituții care se ocupă cu conferirea distincțiilor către ziariști din țara noastră.

Andrei Crăciun, însă, profund neserios în formalizare cum îl cunoașteți, preocupat în permanență de nuanțele autoironiei, nu pune preț pe acestea: ”Spre deosebire de alții, am fost premiant în toți anii mei de școală, și eu am multă școală, așa că nu am mania premierii, dimpotrivă, toate galele și mai ales toate găștile mă deprimă îngrozitor. În plus, sunt și mizantrop, dacă nu sociopat. Ca poet, chiar și minor și post-mizerabilist, sper să mi se îngăduie aceste obiceiuri. Premiile nu înseamnă nimic pentru mine, ele sunt menționate – ca o salbă de tinichele de coada numelui – fiindcă înseamnă totuși ceva pentru ceilalți, iar eu nu pot, din păcate, schimba regulile acestui joc în care contează ceea ce nu ar trebui să conteze”.

Coperta-poezii_pentru_acea_necunoscuta-Andrei_Craciun

Valoarea literară a lucrării? ”Nulă, tinzând spre infinit. Nu există ierarhii în poezii, scumpe coleg, poezia îți place sau nu îți place. Aceste poezii nu îmi plac, ceea ce nu înseamnă că ele nu pot însemna mult pentru un alt cititor. Cine spune că unui poet trebuie să îi placă propriile poezii exagerează. Nu-mi plac exagerările. Să zicem că e binișor pentru versuri scrise în anii 20 ai vieții mele de om. Am încercat chiar să introduc featuring-ul din muzică în poezie, am făcut un feat. cu un prieten. Era pe vremea yahoo messenger-ului și iubeam aceeași studentă. Acest experiment textual eșuat ne-a liniștit”.

Andrei Crăciun a mai publicat – ”în preistoria personală” – versuri și a fost, de aceea, supranumit în cercurile gazetărești frecventate ”Poetul”. Nu s-a ferit de această apreciere în care a văzut întotdeauna ”un mișto benign”.

Spune că e în căutarea marii frumuseți și că ”cea mai intimă dintre dorințele mele este să devin poet. Partea proastă a acestei fantasme este că poet nu poți deveni. Poet ești sau nu ești. Eu nu sunt, dar trăiesc poetic, iubesc poetic și neîndoielnic voi muri poetic, ceea ce – poate – veți admite că nu e mai puțin important.”

Andrei Crăciun are treizeci și doi de ani. Rugat să spună un vers din lirica personală mărturisește că nu știe niciunul pe de rost și că nu agreează să declame. ”Trebuie să consult hârtia”. Consultând hârtia ne spune, la întâmplare, aceste cuvinte:

”nu te speria ți-am spus
nu e prima oară când mor
mi-am pus apoi cămașa

pardesiul

pălăria

am strâns cordonul pardesiului

de la est către vest

și am plecat

 

am făcut toate acestea încet

ca în filmele mute

ca un actor

doar că era adevărat

 

încet

ca și când eram un soldat de plumb

ca și cum mâna ta era mâna unui

Dumnezeu ceva mai tânăr

 

nu m-ai oprit

 

prima oară am murit

împușcat

deși nu era niciun război

mi-am scos glonțul
din inimă și am continuat
să zâmbesc

apoi am fost înjunghiat
la o răscruce de tăceri
alătdată a fost chiar mai rău
nu e nevoie să amintesc

nu te speria ți-am spus
știu cum să mor
fără să te doară
când ploua
ieșeam în ploaie
și salvam împreună melci
am salvat mulți melci
și ei au trăit fericiți
până la adânci bătrâneți
și nu ne-au mulțumit niciodată.”

22
/01
/20

Albumul „Gigi Căciuleanu – OmulDans“ va fi lansat, miercuri, pe 22 ianuarie 2020, de la ora 19.00, la Maison Maurice Béjart, în prezenţa autoarei şi a lui Gigi Căciuleanu, alături de numeroase personalități culturale și diplomatice, în cadrul Festivalului Internațional de Artă EUROPALIA, coordonat de Institutul Cultural Român, alături de Europalia International din Belgia.

22
/01
/20

Volumul „Sora mea din Australia. Trecute întâlniri cu Irina Petrescu“, de criticul Magda Mihăilescu, va fi lansat joi, 23 ianuarie 2020, ora 18.00, în Sala mare a Institutului Cultural Român.

21
/01
/20

Editura Polirom organizează Concursul anual de debut, ediția 2020, secțiunea Proză. Manuscrisele participante la concurs (fără CV) vor fi atașate unui e-mail, creat cu acest prilej, și trimise la adresa: adrian.botez@polirom.ro, până pe data de 20 martie 2020.

21
/01
/20

„Gradul de încredere în pseudoştiinţă este direct proporţional cu gradul de neîncredere în ştiinţă”. E una dintre afirmațiile din noua carte a lui Alex Doppelgänger, publicată în colecția Știință a Editurii Humanitas, „Pământul este plat!”.

16
/01
/20

Proaspăt apărută la Editura Uniunii Cineștilor din România, „Sora mea din Australia. Trecute întâlniri cu Irina Petrescu”, este o elegantă carte-album în care criticul de film Magda Mihăilescu îi aduce un omagiu distinsei actrițe printr-un portret mozaicat în care sunt puse laolaltă convorbiri, confesiuni, mărturii și o bogată colecție de fotografii.

15
/01
/20

La 170 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, vă invităm să-l redescoperim prin intermediul fragmentelor de amintiri lăsate de 7 dintre aceia care l-au cunoscut îndeaproape, precum Ioan Slavici sau I. L. Caragiale.

14
/01
/20

Născut pe 14 martie 1879, la Ulm, în Germania, Albert Einstein murea pe 18 aprilie 1955, în New Jersey. Deținător al Premiului Nobel în fizică (1921), savantul a dus o viață care continuă să capteze interesul.

Pagina 10 din 108« Prima...89101112...203040...Ultima »