Andrei Crăciun se întoarce la poezie
https://www.ziarulmetropolis.ro/andrei-craciun-se-intoarce-la-poezie/

Colegul nostru Andrei Crăciun lansează astăzi, de la ora 18.30, la Târgul de Carte „Gaudeamus” , la standul Herg Benet, volumul de versuri „Poezii pentru acea necunosсută”. Cartea costă cincisprezece lei.

Un articol de Petre Ivan|21 noiembrie 2015

Este o plachetă care reunește poeme din tinerețea timpurie a ziaristului, ceea ce – conform declarațiilor acestuia – ”am mai putut salva, deloc hristic, de pe trei hard-uri ridicate prematur la ceruri; acolo se aflau nu mai puțin de trei albume de poezie atinse de aripa mediocră a muzelor din mahalaua Teilor; asta e – am pierdut multe în viață, sunt un risipitor.”

Andrei Crăciun a mai publicat în acest an – tot la Herg Benet – volumul de proză scurtă ”Pălăria albastră și alte povestiri”, pe care îl descrie ”un best-seller de Centrul Vechi”. În anul 2014, a debutat, în liga mare, cu un volum de publicistică – ”Baricadele” – la Editura Humanitas.

Gazetar de presă scrisă cu zece ani de experiență, Andrei Crăciun a fost pe rând ”talentul anului” (2005), ”cel mai bun tânăr ziarist de cultură din România” (2010), ”cel mai bun editorialist” (2011), ”cel mai bun reporter”(2012). Sunt distincții oferite de prestigioase instituții care se ocupă cu conferirea distincțiilor către ziariști din țara noastră.

Andrei Crăciun, însă, profund neserios în formalizare cum îl cunoașteți, preocupat în permanență de nuanțele autoironiei, nu pune preț pe acestea: ”Spre deosebire de alții, am fost premiant în toți anii mei de școală, și eu am multă școală, așa că nu am mania premierii, dimpotrivă, toate galele și mai ales toate găștile mă deprimă îngrozitor. În plus, sunt și mizantrop, dacă nu sociopat. Ca poet, chiar și minor și post-mizerabilist, sper să mi se îngăduie aceste obiceiuri. Premiile nu înseamnă nimic pentru mine, ele sunt menționate – ca o salbă de tinichele de coada numelui – fiindcă înseamnă totuși ceva pentru ceilalți, iar eu nu pot, din păcate, schimba regulile acestui joc în care contează ceea ce nu ar trebui să conteze”.

Coperta-poezii_pentru_acea_necunoscuta-Andrei_Craciun

Valoarea literară a lucrării? ”Nulă, tinzând spre infinit. Nu există ierarhii în poezii, scumpe coleg, poezia îți place sau nu îți place. Aceste poezii nu îmi plac, ceea ce nu înseamnă că ele nu pot însemna mult pentru un alt cititor. Cine spune că unui poet trebuie să îi placă propriile poezii exagerează. Nu-mi plac exagerările. Să zicem că e binișor pentru versuri scrise în anii 20 ai vieții mele de om. Am încercat chiar să introduc featuring-ul din muzică în poezie, am făcut un feat. cu un prieten. Era pe vremea yahoo messenger-ului și iubeam aceeași studentă. Acest experiment textual eșuat ne-a liniștit”.

Andrei Crăciun a mai publicat – ”în preistoria personală” – versuri și a fost, de aceea, supranumit în cercurile gazetărești frecventate ”Poetul”. Nu s-a ferit de această apreciere în care a văzut întotdeauna ”un mișto benign”.

Spune că e în căutarea marii frumuseți și că ”cea mai intimă dintre dorințele mele este să devin poet. Partea proastă a acestei fantasme este că poet nu poți deveni. Poet ești sau nu ești. Eu nu sunt, dar trăiesc poetic, iubesc poetic și neîndoielnic voi muri poetic, ceea ce – poate – veți admite că nu e mai puțin important.”

Andrei Crăciun are treizeci și doi de ani. Rugat să spună un vers din lirica personală mărturisește că nu știe niciunul pe de rost și că nu agreează să declame. ”Trebuie să consult hârtia”. Consultând hârtia ne spune, la întâmplare, aceste cuvinte:

”nu te speria ți-am spus
nu e prima oară când mor
mi-am pus apoi cămașa

pardesiul

pălăria

am strâns cordonul pardesiului

de la est către vest

și am plecat

 

am făcut toate acestea încet

ca în filmele mute

ca un actor

doar că era adevărat

 

încet

ca și când eram un soldat de plumb

ca și cum mâna ta era mâna unui

Dumnezeu ceva mai tânăr

 

nu m-ai oprit

 

prima oară am murit

împușcat

deși nu era niciun război

mi-am scos glonțul
din inimă și am continuat
să zâmbesc

apoi am fost înjunghiat
la o răscruce de tăceri
alătdată a fost chiar mai rău
nu e nevoie să amintesc

nu te speria ți-am spus
știu cum să mor
fără să te doară
când ploua
ieșeam în ploaie
și salvam împreună melci
am salvat mulți melci
și ei au trăit fericiți
până la adânci bătrâneți
și nu ne-au mulțumit niciodată.”

11
/01
/16

„România în 7 gesturi”, cea mai recentă carte de Radu Paraschivescu (Editura Humanitas, 2015), este o culegere necesară, care reușește să pună un diagnostic exact, deci sever, stării de fapt a națiunii în trecerea de la vechiul regim la debandada care s-a prelungit până astăzi.

11
/01
/16

“Al nostru, Eminescu…”, un spectacol actual, viu, un spectacol din care nu lipsesc accentele de umor fin, aerul spontan şi…muzica bine temperată, va fi pus în scenă, sâmbătă, 16 ianuarie, de la ora 12:00, la Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la porţile Bucureştiului, în Sala Scoarţelor.

11
/01
/16

În epoca vitezei şi a sintezei, când valorile se fac, se desfac şi se refac aproape în fiecare zi, cărţile formatoare rămân aceleaşi. Care sunt  cele mai importante cărţi pe care trebuie să le citeşti într-o viaţă, conform „Canonului occidental” al lui Harold Bloom.

07
/01
/16

Scriitorul Mircea Cărtărescu va fi invitatul Institutului Cultural Român și al Teatrului Dramatic Regal din Stockholm la un eveniment organizat pe 24 ianuarie, în parteneriat cu editura Albert Bonnier. Întâlnirea are ca punct de plecare publicarea în limba suedeză a volumului ''Levantul'', în 2015, în traducerea lui Inger Johansson.

22
/12
/15

În anii '50 ai secolului trecut, Nicolae Labiş (2 decembrie 1935 - 22 decembrie 1956) şi Nichita Stănescu erau doi poeţi foarte tineri, în plină ascensiune. Amândoi au devenit rapid celebri. Mai întâi Labiş. Puţin mai târziu, Nichita.

22
/12
/15

Știați când se primeau crenvurștii la restaurantul Berlin din centrul Bucureștiului? Dar de „povestea cozii” ați auzit? Oare cum se iubea la 14 grade, cu zăpada intrată în apartament? Câțiva scriitori români deapănă, cu haz, amintiri din comunism.

18
/12
/15

Când prietenii de la Ziarul Metropolis mi-au solicitat un Top 3 al cărților citite în 2015 le-am mulțumit pentru încredere. Faptul că cineva încă te bănuiește că ai citit 3 cărți într-un an e semn de mare prețuire. Nu puteam să le înșel așteptările, așa că în ultimele ore am lecturat 3 cărți... exact acelea care îmi plăcuseră cel mai mult înainte de solicitare.

17
/12
/15

Cultura română rămâne mai săracă la finalul acestui an, după ce regizoarea și scenarista Malvina Urșianu, actorii Eusebiu Ștefănescu şi George Motoi, compozitorul Marcel Dragomir, traducătoarea Antoaneta Ralian sau scriitorul și dramaturgul Valentin Nicolau ne-au părăsit în 2015.

16
/12
/15

„Oameni de unică folosință” este o poveste despre drama unui bolnav de Alzheimer, un „film” derulat fotogramă cu fotogramă, care, dincolo de problemele psihologice complexe pe care le pune, transmite o puternică emoţie. Romanul grafic cu acest nume, scris și ilustrat de Elena Ciolacu, se lansează oficial joi, 17 decembrie, de la ora 18.30, la Casa cu Rost (Calea Victoriei, nr. 155).