Andrei Huţuleac, actor: „Vreau să fac mult teatru!“
https://www.ziarulmetropolis.ro/andrei-hutuleac-actor-vreau-sa-fac-mult-teatru/

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Andrei Huţuleac joacă pe 24 ianuarie, de la ora 19.00, în „Visul unei nopţi de vară“, spectacolul lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Metropolis. Actorul vorbeşte despre motivele pentru care s-a apucat de meseria lui.

Un articol de Monica Andrei|20 ianuarie 2015

Monica Andrei: La Teatrul Metropolis, în spectacolul cu piesa „Visul unei nopţi de vară” de W. Shakespeare, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză interpretezi rolul spiriduşului Puck. Nu te-au inhibat marile montări în teatru, unde acest rol a fost interpretat de către mari actori? Cum te-ai apropiat de personaj?

Andrei Huţuleac: Nu cred că e foarte productiv pentru un actor să poarte pe umeri greutatea marilor creații dinaintea lui. Teatrul aparține în mod exclusiv timpului prezent. Fiecare cu „Hamlet”-ul lui. A fost într-adevăr o etapă interesantă, dar m-am luptat mai degrabă cu propriile prejudecăți decât cu istoria.

A fost dificil să-mi şterg din cap ideile prefabricate despre rol și să iau munca de la zero, ca pentru orice alt personaj. Am înţeles destul de târziu, ca să fiu foarte sincer, direcția în care trebuie să o apuc dar cred lucrurile s-au dovedit a fi bune în final.

Dacă te-ai întâlni cu spiriduşul, acum, ce i-ai spune?

Ești greu de jucat!

De ce crezi că te-a distribuit domnul Victor Ioan Frunză în spectacolele regizate de dumnealui?

Nu ştiu exact. La prima noastră întâlnire am descoperit un om cu o viziune clară asupra procesului artistic. Respect la dânsul atitudinea clară în raport cu această meserie, lucru care le lipseşte creatorilor de la noi. În general, încă din facultate, se creează senzaţia că teatrul trebuie să fie ceva fluid, inefabil, imposibil de încadrat sau de explicat.

Nu spune nimeni că nu-i aşa, dar cred că în toată această aparență de haos boem trebuie să existe o oarecare organizare. Domnul Victor Ioan Frunză dă claritate spectacolului şi direcţie actorului. Primul spectacol în care m-a distribuit este „Mobilă şi durere” de la Centrul Cultural UNESCO. În spectacolul „Tartuffe sau Impostorul” de la Teatrul Metropolis am făcut o înlocuire. A urmat „Liliom” la Teatrul din Brăila, Puck în “Visul unei nopţi de vară” de la Teatrul Metropolis și Preotul în „Portugalia” de la Teatrul „I.C.Nottara”.

Interpretezi rolul Fero în “Spitalul Comunal” de Hristo Boicev, în regia lui Felix Alexa, tot la Teatrul Metropolis. Un nebun într-un spital cu nebuni. De la un spiriduş la un rol de nebun e cale lungă. Dintre cele două roluri, care ţi s-a părut mai greu?

E greu de spus. Fero a fost primul meu rol într-un teatru. Eram student în anul II de facultate și tocmai din cauza asta acolo putem vorbi mai puțin despre o creație artistică și mai mult despre o acomodare cu tot ce înseamnă o scenă de teatru profesionistă, parteneri cu experiență etc. etc.

Puck a venit într-un punct al evoluției mele în care mi se cerea să trec la următorul nivel. Consider că am făcut un pas înainte cu rolul ăsta. Aș vrea să menționez că, atunci când emit asemenea judecăți de valoare în legătură cu propria persoană, nu mă raportez decât la mine însumi. Nu tind spre vreun model ideal de actor și nici nu încerc să mă compar cu alți colegi de breaslă.

Scriai pe Facebook, la un moment dat, despre o pisică şi nişte broaşte ţestoase pe care le-ai bozezat cu nume din piesele lui Cehov. Îţi place acest autor?

Pe pisică am botezat-o Ziggy, după Sigmund Freud, iar pe broaştele ţestoase Sașa şi Platonov, după Sașa și Platonov. Îmi place Cehov, dar cred că este și o psihoză creată în cursul facultăţii. E primul autor mare cu care te întâlnești și atunci se creează un soi de atașament inconștient.

Te-am întrebat pentru că studenţii de multe ori îl resping, pentru că îl înţeleg greu sau… deloc.

Studenții nu sunt ajutați să-l înțeleagă, iar asta e cu totul altă poveste. E un autor „mitizat” și asta îi sperie pe cei mai mulți. Dacă îl abordezi cu lejeritate și încerci să te apropii de el ca de oricare altul nu cred că e atât de dificil.

De ce ai ales teatrul?

Nu m-am gândit niciodată și, deci, nu am un răspuns concret. Tata a vrut să dea la Actorie când era tânăr. M-am urcat prima dată pe scenă în clasa a IV-a, dar toţi copiii trec prin faze de genul acesta şi nu consider marcant momentul. Totul s-a întâmplat cumva de la sine.

Părinţii tăi s-au bucurat?

Niciun părinte nu e cu adevărat bucuros. Toți sunt stăpâniți de aceleași gânduri: artiștii o duc greu, e o profesie care nu-ţi aduce satisfacţii financiare etc. etc.

Pe unde mai joci?

Joc în spectacolul „Liliom” la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, în Portugalia la Teatrul „Nottara”, în „Mobilă și Durere” și în „Steaua fără nume” la Centrul Cultural UNESCO, la Godot într-un spectacol al Liei Bugnar, „O piesă deşănţată”, la Green Hours într-un recital de Nichita Stănescu de care sunt foarte atașat: „Suntem ceea ce iubim”. Îmi place mult să fac teatru, cu oameni de care sunt legat și altfel decât profesional.

O carte care te-a fascinat şi care ţi-a deschis un drum.

„Băieţii din Strada Pál” de Molnár Ferenc și „Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes.

De ce?

Pentru că ambele vorbesc despre viață.

Un film?

„Contact” în regia lui Robert Zemeckis.

Cum te vezi în viitor?

Nu am o viziune clară. Mă întorc tot timpul la motivele pentru care m-am apucat de meseria asta. Aceleași motive pe care le avem cu toţii. Un soi de intuiţie a libertăţii pe care n-o putem accesa în viaţa reală, fascinația pentru misterul scenei, pentru ce se întâmplă în spate, pentru apariţia în faţa unui public.

Până la urmă ai un corp care trebuie să suporte sute de priviri aţintite asupra lui şi asta e o chestie extraordinară care aşa cum te poate ajuta te poate şi distruge. Dar mai presus de orice am ales teatrul pentru că îmi place să cunosc oameni, să relaţionez cu ei și să le aflu poveștile. Mă văd încercând în continuare. Vreau să fac mult teatru, cu mulți oameni, în contexte cât mai variate.

Scenă din spectacolul „Visul unei nopţi de vară“, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis. Foto: Adriana Grand

Scenă din spectacolul „Visul unei nopţi de vară“, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis. Foto: Adriana Grand

În mirajul acesta al teatrului nu există şi nevoia ta de a fi altcineva asociată cu bucuria de a fi în centrul atenţiei?

Evident. Bucuria de a fi în centrul atenţiei e prima care trebuie menţionată şi suspectez ipocrizie în orice practician care susține altceva. Mare parte din motivaţia pe care o avem, din combustibilul pe care-l avem, când ne desfăşurăm activitatea pe scenă, vine din faptul că ne place să fim priviţi.

Dorinţa de a fi altcineva… n-aş plusa. Nu cred că eşti altcineva când eşti pe scenă. Eşti un interpret al unui text şi încerci să fii fidel autorului, regizorului, colegilor. Deci ai multe alte preocupări foarte concrete. Poate că dedublarea intervine inconștient, dar cel puțin pentru mine nu reprezintă un scop în sine. Mă interesează să mă ridic la nivelul partiturii și al contextului în care lucrez mai mult decât orice altceva.

Fotografii cu Andrei Hutuleac – Adriana Grand

06
/03
/13

Ilinca Goia împlineşte astăzi 44 de ani şi 20 de ani de carieră. Şi în fiecare zi îşi împlineşte visul de a fi pe scenă, chiar dacă joacă în teatrul instituţionalizat, la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Teatrul Metropolis sau într-un teatru-cafenea din Centrul Vechi

18
/02
/13

Publicaţia „Variety“ a scris că „Luminiţa Gheorghiu reuşeşte un veritabil tur de forţă“ în filmul „Poziţia copilului“. „The Hollywood Reporter“ a plusat, spunând că actriţa „străluceşte în rolul unei mame posesive ce începe să se precipite atunci când fiul ei adult accidentează un copil“. Regizorul Cristi Puiu crede că Luminiţa Gheorghiu ar merita un Oscar, […]

11
/02
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Într-o după-amiază întunecată de ianuarie am ajuns la Teatrul Apropo, un nou spaţiu neconvenţional al teatrului independent, unde talentele actoriceşti şi regizorale se conturează în voie. Astfel, am văzut piesa Night on Earth de Jim Jarmusch în regia lui Dragoş Muşoiu, din a cărui distribuţie face parte Alexandru Bogdan (27), a cărui […]

04
/02
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Diana Iarca (25 de ani) este actriţă la Teatrul Notarra din Bucureşti şi creatoarea primei piese de teatru despre binecunoscuta reţea de socializare, intitulată Feisbuc. Absolventă a Liceului de Arte din oraşul Buzău, secţia actorie, Diana Iarca explică alegerea facultăţii cu acelaşi profil: “Am dat la facultatea de teatru fiindcă nu am […]

28
/01
/13

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Ionuţ Niculae (20 de ani) este unul dintre actorii din distribuţia filmului „Rocker” regizat de Marian Crişan, care a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la San Sebastian în septembrie 2012, film care în România va avea premiera pe 23 februarie. Tânărul actor entuziast şi dedicat meseriei, pentru care se […]

04
/01
/13

Deşi extrem de ocupat, Dan Lungu a avut amabilitatea de a îmi rãspunde la câteva întrebãri legate de parcursul literaturii în România. Scriitorul a deschis porṭile artei larg pentru toṭi cei care doresc sã afle câte o pãrticicã din marele univers al creaṭiei.      Andrada Vãsii: în primul rând felicitãri pentru selecṭia de la […]

19
/12
/12

Leonard Ancuṭa face parte din literatura tânãrã- de pluton. Diferenṭa constã în mesajul sãu- a pãrãsit plutonul şi a ieşit în faṭã. Elegant. Cu succes. In bãtaia opiniei cititorului. A avut amabilitatea de a vorbi despre cel mai rapid roman, la a cãrui scriere a participat, dar şi despre mesajul catarhic al artei, despre cititori, […]

04
/12
/12

Compozitorul George Balint a fost prezent de curând la Bruxelles, în cadrul Festivalului „World Music Days”cu lucrarea „Din demult” cântată de reputatul ansamblu coral „Aquarius”,  dirijat de Marc M. De Smet.   J. F. : Ce ar trebui să ştie orice ascultător despre compoziţia dumneavoastră „Din demult” ? George Balint: Se pleacă de la ideea […]

06
/11
/12

Între 8 şi 18 noiembre se va desfăşura cel mai de amploare eveniment cultural al anului, Festivalul Internaţional al artelor spectacolului Viaţa e frumoasă!,care ne oferă o multitudine de ocazii de admira şi celebra arta: expoziţii de pictură şi fotografie, spectacole de teatru, concerte, ateliere, conferinţe, video-proiecţii, lansări de carte, seri tradiţionale. Deschiderea oficială a […]

24
/10
/12

Monica Davidescu a avut amabilitatea de a vorbi despre experienṭa de la Dansez pentru tine, dar şi despre viaṭa de artist. Interviul de mai jos este unul cald, deschis, cu o mare actriṭã care vorbeşte din suflet despre tumultul vieṭii de artist, despre continua grabã în care se aflã, dar şi despre modul în care reuşeşte […]

24
/09
/12

            Pe Mihai Munteniṭã l-am cunoscut la Casa de Culturã a Studenṭilor. Atitudinea acestuia din momentul în care ne-am întâlnit a contrastat în totalitate cu vremea ploioasã din acea zi de toamnã. Mihai Munteniṭã mi-a lãsat impresia omului dechis, mereu activ şi care vorbeşte cu drag despre meseria sa. Pe tot parcursul interviului am avut […]

18
/09
/12

Maestrul Radu Beligan a avut amabilitatea de a ne primi în casa dumnealui pentru a discuta despre piesa Jubileul, al cărei regizor este. Într-o atmosferă prietenească, dar încărcată de emoţie, am avut ocazia de a îi lua un interviu celui care îşi lasă o amprentă puternică asupra teatrului românesc – fie din postura de regizor, […]

Pagina 36 din 37« Prima...102030...3334353637