Anghel Damian: „Subfinanțarea cronică și moartea lentă a instituțiilor de cultură din România“
https://www.ziarulmetropolis.ro/anghel-damian-subfinantarea-cronica-si-moartea-lenta-a-institutiilor-de-cultura-din-romania/

Într-o postare pe pagina lui de Facebook, Anghel Damian, unul dintre cei mai talentaţi tineri actori români ai momentului, aduce în dezbatere faptul că „toate teatrele din Bucureşti au avut în ultimii doi ani cele mai mici finanţări publice din ultimii 20 de ani“.

Un articol de Ziarul Metropolis|29 martie 2022

„Realitatea trista a acestui scandal in legatura cu Teatrul National Bucuresti este ca deturnează atenția de la ceva mult mai grav care se intampla in lumea teatrului si a culturii in general – subfinanțarea cronica si moartea lenta a institutiilor de cultura din Romania. Sa va dau cateva exemple:

Stiati ca Teatrul Metropolis (unul dintre putinele teatre de proiect din Romania) nu a primit finantarea aprobata in bugetul de anul trecut si din cauza PMB si a lui Nicușor Dan are restante la plata artistilor de peste 6 luni?

Stiati ca toate teatrele din Bucuresti au avut in ultimii 2 ani cele mai mici finantari publice din ultimii 20 de ani?

Stiati ca la nivel legislativ si administrativ nu s-a făcut nicio schimbare/imbunatatire si ca teatrele inca functioneaza ca niste intreprinderi care produc suruburi si piulite, nu cultura?

Si lista de „stiati ca” poate continua cat sa umple paginile unui roman de Tolstoi (sic!). M-as bucura sa vad ca lumea teatrala se scandalizeaza si se coalizeaza in primul rand in aceasta directie. Dar asa cum s-a intamplat mai tot timpul in cultura romaneasca, lumea se concentrează pe persoane fizice si mai puțin pe principii sistemice. Sa am pardon de impresie!“, scrie Anghel Damian pe pagina sa de Facebook.

lia bugnar

Lia Bugnar, actriță și dramaturg, completează, în mai multe comentarii la postarea lui Anghel Damian: „Noi jucam de 6 luni gratis la Metropolis doar ca sa nu se inchida teatrul ala, fara caldura si cu anunturi de „stingeti lumina dupa ce va machiati” puse pe oglinzi. Doar ca n-am facut (inca) circ, scriem depese peste depese la primarie (degeaba). (…) la Metropolis 80% dintre actorii colaboratori nu sunt angajati nicaieri. Metropolis era principala lor sursa de venit (…) Ne afecteaza ce ni se intampla. Si se intampla ca se pune lacatul pe un teatru care avea si 3 spectacole pe zi sapte zile din sapte. Si care mai si ofera scena tinerilor absolventi UNATC ca sa poata fi vazuti de public inca dinainte sa iasa din facultate. Cu intrare gratuita. …(directorul Metropolis nu este membru al niciunui partid si n-a fost vreodata. Iar ca director de teatru (si infiintator de teatru, ca el a facut Metropolisul) a facut o treaba impecabila“.

Foto cu Anghel Damian – Lucien Samaha

31
/10
/18

O fi ea ultima zi de octombrie în calendar (adică ziua în care s-au născut Alehin - șahistul, Helmut Newton – fotograful, Barbara Bel Geddes – Miss Ellie din Dallas, Bud Spencer – Piedone din film, nu cel de la primărie și, bineînțeles, Marco van Basten - fotbalistul olandez și ziua în care au murit Egon Schiele – pictorul și Federico Fellini – cineastul), dar afară e o vreme atât de frumoasă de-ți vine s-o inviți la un dans, nu alta!

15
/10
/18

Pe Vic Chesnutt* l-am văzut prima oară atunci când cei de la “Cowboy Junkies” l-au invitat să cânte cu ei pe “Trinity Revisited”. Cu pălăriuța aia ciudată, figura lui îmi amintea de Tolouse Lautrec și de Michel Petrucciani. Poate și de Peter Sellers, atunci când îl parodia pe Lautrec, în Pantera Roz.

05
/10
/18

Am văzut și eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuți înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău... nu că-i bun, că nici prea bun nu e... necesar nici atât... dar să mergeți să-l vedeți că ceva-ceva tot oți alege din el.

01
/10
/18

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturași din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră și fată, cel mult niște lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuție.

25
/09
/18

Obosit, neras, încercănat, bărbatul de aproximativ 30 de ani intenși vorbește la telefon. Are căștile în urechi, dar cine știe cum a reușit să aranjeze lucrurile astfel încât tot ce vorbește partenerul lui de flecăreală să se audă și la difuzorul telefonului, ca să fie auditoriul la curent cu întreaga convorbire. Căștile îi blochează bine canalele auditive, așa că vorbește foarte tare.

16
/09
/18

Se ştie că urăsc vânătoarea. Un fost coleg de şcoală, vânător pasionat, mi-a relatat azi o scenă care mi-a făcut rău: "Eram mai tânăr, îmi luasem puşcă şi uceniceam pe lângă nea X, care organiza vânători de capre în pădurea Udeanca. Veneau mahări din CC şi chefuiau câte o săptămână. Eu făceam pe gonaciul cu câţiva inşi.

13
/09
/18

Un autobuz aglomerat. Piţiponci şi piţipoance stau pe Facebook. Zdrahoni - venind de la muncă, mirosind a transpiraţie. Un candidat la un seminar teologic (un pulifrici citind despre semiologia Crucii) subliniază cu aplomb într-o cărticică. În maşină urcă o ţigancă în braţe cu un copil de maximum 7 luni.

12
/09
/18

Dar să vedem ce cumpărături a mai făcut între timp scriitorul şi scenaristul Florin Lăzărescu, care, luna trecută, după cum aflam de pe pagina dumnealui de facebook, asista neputiincios la moartea propriului caucic. (www.ziarulmetropolis.ro/moartea-cauciucului-domnului-lazarescu/)

03
/09
/18

Veşnicia s-a născut la Poșta Română. Dacă ai de ridicat ceva, orice, și ai în față 2 persoane, poți spune că e o coadă îngrozitoare, durează cel puțin 30-40 de minute să ajungi în fața funcționarului. Când sunt mai mult de 10 persoane îți poți scrie liniștit testamentul.

15
/08
/18

Vineri, exact când țara mea arăta cât este de bolnavă, o parte din corpul meu derutant (cea interioară) a decis să mă lase baltă. Organele de bun simț au făcut asta în cadru organizat, în spital (Witting), unde mă aflam de două zile.

08
/08
/18

Unele străzi mor, dacă oamenii care le-au iubit nu mai păşesc pe acolo. Ieri am văzut din maşină bulevardul pe care se află APACA, aproape de Piaţa Leul. Dincolo de clădirea pomenită mai sus se afla UMEB, unde lucra tatăl meu.

08
/08
/18

Zilele trecute, scriitorul și scenaristul Florin Lăzărescu a trecut pe la o vulcanizare, de mai multe ori - cum veți putea citi în povestirea ce urmează -, fapt ce a dat naștere unei "relatări", o povestire (cinematografică) deprimantă & plină de humor, așa cum este și țara în care continuăm să conviețuim...

25
/07
/18

Apărută în 1951, revista franceză „Cahiers du cinéma” este și în prezent cea mai celebră publicație dedicată filmului din lume. Chiar dacă pare să-şi mai fi pierdut din influența de altădată, rămâne o minunată revistă-reper, care merită mereu (re)descoperită.

26
/06
/18

Grăbesc pasul ca să nu întârzii foarte mult. Când ajung însă în holul Institutului Cultural Român, evenimentul pare departe de a începe: lumea încă își face fotografii cu Margareta Pâslaru, care atrage toată atenția, și cu sărbătoritul zilei, regizorul Ioan Cărmăzan, „personaj al culturii române”, cum avea să îl numească cineva.